783 matches
-
Orchestra Camerata Regală ce debutase la 13 decembrie 2009 în auditoriul George Enescu al Universității Naționale de Muzică București și care a prezentat un concert de înaltă calitate interpretativă. După cum ne informează Programul concertului, orchestra formată din 24 de instrumentiști inimoși, proaspăt absolvenți la U.N.B, și-au unit dorințele profesioniste pentru a contribui la promovarea și dezvoltarea tinerilor muzicieni din România. Camerata Regală și-a propus să promoveze muzica cultă românească în abordare profesionistă a creațiilor compozitorilor cunoscuți, dar
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
1 privind procesul de „Spionaj în favoarea Vaticanului” a celor 13 inculpați din care am putut extrage date certe, indubitabile, de care nu dispuneam inițial. Nu am insistat prea mult asupra întregului proces, deoarece cred că se va găsi un istoric inimos care să studieze acest dosar în care au fost implicați adevărați martiri și mărturisitori ai credinței. Un prim pas a fost făcut deja de către Asociația Juriștilor Greco-catolici din Dej ce au inițiat recursul în anulare la Curtea Supremă de Justiție
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ne opream și noi să ne tragem sufletul, strigând-o pe mama în același timp din toate puterile: Mamaaa! Mamaaaa! Mamaaaaa! La un moment dat, Leu ne-a depășit cu mult și l-am pierdut din vedere. Devansarea noastră de către inimosul câine avea o justificare îmbucurătoare. Calitățile lui deosebite de cercetaș, inteligența, flerul, mirosul extraordinar de fin, au detectat în apropierea lui mâncarea vărsată din sufertaș. S-a dus cât a putut de repede, prin salturi mici și greoaie spre sursa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
complet acoperit de zăpadă, iar tânărul care l-a desfundat a fost obligat să disloce zăpada pe o porțiune mai mare pentru a da de gura hornului. Am rămas uimiți! Câtă zăpadă, Doamne! Câtă zăpadă! Iar echipa asta de tineri inimoși, cât au mai lucrat, Doamne! Cât au mai muncit! Au lopătat un munte de zăpadă. Bună ziua, domnule primar! Bună ziua, oameni buni! Vă mulțumim din suflet că ați avut bunătatea să ne salvați de la moarte. Vă mulțumim din inimă tuturor. Doamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mergem la moară? Cum crezi că veți ajunge, Mircea? Stratul de zăpadă e destul de gros, iar voi sunteți foarte slăbiți. Mama, datoria noastră este să încercăm. S-a uitat înduioșată la cel mai mare copil al ei. Cât era de inimos și plin de inițiativă! Judeca lucrurile ca un om matur, cu experiență. Pe de altă parte, era conștientă că demersul acesta era absolut necesar. Ne aflam într-o fundătură. Știu că nu va fi deloc ușor, totuși să încercăm, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
m-a dezamăgit pentru moment, dar ulterior am iertat-o în perfectă concordanță cu preceptele moralei creștine: "iartă și ți se va ierta" (Luca, 6:37). Am ajuns la moș Danilov. Ne-am luat rămas bun de la bătrânul cumsecade și inimos și, cu Miți de funie, am ajuns acasă. Toți eram deosebit de bucuroși. Tata a muls-o, iar mama ne-a servit în aceeași seară câte-o cană de lapte cald, minunat, marca "MIȚI". Laptele m-a uns la inimă. Privindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de Arte Frumoase București, și el absolvent al Liceului “Eudoxiu Hurmuzachi’ din Rădăuți. Cele 10 lucrări ale maestrului le-am expus alternandu-le cu icoane pe lemn din sec. XIX-XX, ceea ce amintește de mânăstirile noatre din Bucovina. Toată prețuirea pentru inimosul și perseverentul coleg și prieten Niculai Sorea, care a avut ideea și o realizează, elaborând această carte originală, despre Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, cu biografiile profesorilor și colegilor noștri din promatia 1952.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
atât mai mult cu cât istoria pe care se grefează este excepțională.“ (Contemporanul, 31 martie 1972) ZALIS Henri „Una dintre cele mai strălucite particularități ale scrisului odobescian mi se pare a fi polivalența. Reflectam deunăzi la exemplul acestui mare și inimos învățat, după ce recitisem cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la plenara lărgită a Comitetului municipal de partid București.“ (Informația Bucureștiului, 21 octombrie 1971) „Ce am fi rămas dacă nu era Partidul? O țară eminamente agricolă, cu orizonturi reduse la acel balcanism prin
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aceste rânduri scrise de mâna mea, fie mai apropape, fie mai departe de ziua de azi, să se gândească și ei să facă la fel pentru comună. Matei Moraru, 1 aprilie 1973. Și în felul acesta unul dintre cei mai inimoși bătrâni ai satului, atunci la văleat 1973, s-a apucat să-și depene amintirile într-un scris demn de sfinte cronici, frumos, lizibil și elegant, ca să le lase în păstrare pentru viitorime, spre delectantă lectură celor ce iubesc satul și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Cu mine, îi răspund. Bun, murmură monosilabic Dinu și închide telefonul. Răceala asta a lui Dinu devine uneori enervantă. Singurii oameni cu care discută mai mult sînt muncitorii de la instalația pe care o conduce. S-a înconjurat de băieți tineri, inimoși, pe care și i-a format la locul de muncă. Nu a avut nici un conflict cu nimeni. Chiar dacă cineva l-a supărat în vreo discuție, el s-a mulțumit să răspundă printr-o privire rece și-o strîngere semnificativă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
evreiască hușeană se afla „...Într-o stare de Încordare datorită lipsei alimentelor”, scrisese responsabilul mai amintind și de o posibilă fraudă la Înființarea cantinei de la Răducăneni, ceea ce adeverește zicerea cu banul care e ochiul lui Skaraotzky. Iată tevatură descoperită de inimosul Gutman: „(...) La Răducăneni au primit un ajutor de 62.000.000 lei pentru crearea unei cantine din care sumă au cheltuit 21.000.000 lei fără nici o justificare reală (subl.În orig.) ceea ce se bănuiește că s’a furat (subl
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Și de această dată sala a fost aglomerată cu ostași care au venit În grupuri mari să vadă piesa”. Și asta n-a fost totul deoarece, vrând să-i vrăjească definitiv pe hușenii ahtiați după piese sovietice de două kopeici, inimoșii artiști amatori evrei s-au (re)produs pe scenă și la ora 9 p.m. a aceleași zile de 13 iulie „...În fața Îndrumătorilor Corpului Didactic și al restului de populație unde de asemenea am avut o participație f. mare”. Ajungând și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sporturilor de Înaltă performanță ce se practicau În România comunistă trebuia să rămână adânc Întipărit În mințile oamenilor simpli, chiar dacă toți știau că performerii luau leafă fără să treacă măcar o dată pe la fictivul loc de muncă ce li-l dăduse inimosul partid al tuturor celor ce munceau, chiar și numai pe hârtie. Exact un asemenea aspect sesizase cenzorul În articolul „O discuție colectivă despre pregătiri” scris de Laurențiu Gheorghiu În numărul 210/ 19 august 1966 al ziarului de uzină „Rulmentul”. Iată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
prețul de cost al unei instalații importate pentru tratarea inelelor de rulmenți de la uzina Rulmentul Brașov”. Rășluirea fusese făcută cu scopul clar de a nu afla, atât dușmanul extern cât și vrednica clasă muncitoare autohtonă, de investițiile făcute de inimosul partid În tehnologie avansată pentru că altfel s-ar fi dus de râpă celebra „luptă de clasă” Împotriva „dușmanului exploatator”. Nici inerenta apariție a camionului cu motor Diesel „ROMAN” de 215 cai putere nu trebuia făcută publică, potrivit Însemnării cenzorului M.
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de Transporturi BÎrlad” pentru a i se aproba pe 15 aprilie „...un camion de 3 tone pe ruta BÎrlad - Vaslui pentru transport de mobilier”. Plata se făcuse din același cont doldora de parale pus la dispoziția dijmuitorilor expresiei jurnalistice de către inimosul partid al tuturor celor ce nu munceau sau doar Învârteau câteva hârtii prin somptuoasele birouri de burghezi comuniști. Pe 14 octombrie 1968, simțind pe la toate extremitățile apropierea sezonului rece, sensibilii tovi cenzori trimiseseră DGPT București adresa nr.14 cu următorul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
atașaseră și „...un gheb”. Pus pe salvat onoarea tuturor minoritarilor, cenzorul Andrei, i-a desființat pe cei doi țigani de la Iana deoarece „...urs și ursar se fac numai țiganii, care sînt nelipsiți din vălăret și din sat” ceea ce contravenea dispozițiilor inimosului partid egalitarist. Cât despre halatul „jidanului” de la Rafaila, Adăscăliție scrisese (și Andrei tăiase cu neasemuit sârg) următoarele „...este o pelerină ruptă și murdară, cu slin pe ea și are șapcă”. c.n. Băi, tov. Ceaușescu nu greșește niciodată! Vai de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Să taie ungurii toți”. Păcat că nu s-a și Întâmplat, riscăm noi să fim acuzați În anul 2013 de prea mult patriotism... d.t. Tovarăși profesori, nu vă dați mari, că nu se cade! Pe 28 decembrie 1972, șeful inimosului și bravului colectiv vasluian de „radieriști” ideologici, trimitea Centralei bucureștene „Nota de sinteză la revistele școlare” pe anul evocat. Documentul „secret de serviciu” purta numărul S/17 și sprințaru-i text Începuse cu următoarele cuvințele: „Cele nouă reviste școlare care apar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lui Hitler. e.l. Fără prostituate În presa socialistă, bocciilor! După cum se știe, una din primele griji ale puterii comuniste bine Înșurubate după alungarea regelui Mihai I din țară, a fost aceea a desființării profitabilei meserii a preacurviei pe bani, inimosul partid trimițând În producția Pe fetițele astea inocente s-o fi supărat tov. cenzor?! bunurilor de larg consum sau la coada cinstitei sape pe târfele noii republici populare. Tot atunci, au fost rășluite și pensiile invalizilor de război (mai ales
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
transpire sub limbă la asemenea efort „entelectual”. f. Microfoane și În closetul din fundul curții... Cel mai sigur, locotenent-colonelul Ioan Toma, care se semna și cu prefixul „Specialist I” era as În instalarea mijloacelor audio de genul microfoanelor În care inimosul partid comunist român investise milioane de dolari În scopul suprimării oricărei urme de opoziție față de regimul „gândit” de filozofia unor escroci de talia lui Karl Marx și Frederich Engels, „ajutați” post-mortem de Vladimir Ilici Ulianov (alias „Lenin”) și cel mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să-mi umble la motor. Pe lîngă cei doi tineri ar mai fi : un ministru al Apărării, interpretat de un manechin de ceară pe care, dintr-un motiv sau altul, îl cheamă la fel ca pe unul dintre cei mai inimoși actori ai anilor 70, Jon Voight ; o blondă (om de știință, cred) care, atunci cînd vorbește, își mișcă gura într-un fel atît de nenatural încît m-am așteptat să fie și ea robot ; și John Turturro, care, fiind John
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Simileasca s-a constatat un progres la toate aceste puncte. Ce a determinat acest lucru? Credem noi că și existența Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Până în anul 1990, în cartier exista un nucleu de 6-7 familii adventiste, câțiva membri inimoși și plini de râvnă care promovau principiile adventiste și frecventau serviciile divine de la locașul de cult din strada Mioriței. La un moment dat, un grup condus de Vasile Vili a luat inițiativa de a construi un locaș de cult în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
așa ceva. Ba ne-au pus tot felul de piedici, însă Domnul, prin fratele pastor Danubian Modoran i-a oprit întotdeauna când încercau acest lucru. Îi mulțumesc personal Bunului Tată Ceresc și Conducerii Conferinței Muntenia pentru că l-a repartizat pe acest inimos pastor, credincios și înțelept și care, de multe ori își neglija familia sa pentru a-și sluji membrii și prietenii de adevăr. Vreau să menționez faptul că și dânsul a fost rănit, poate mai tare decât mine, inclusiv de colegii
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
toi. Sunt găzduit cu aceeași ospitalitate și dragoste în familia lui Nicu Stoica, conșcolarul de la Bârlad, în acel moment transferat la Normala din Sibiu. Reîntâlnesc vechi prieteni și cunoscuți din anii anteriori, la aceeași horă cu mândre fete și feciori inimoși, dar mult îngrijorați de situația internațională și mai ales de soarta Transilvaniei. Mă asociez grupului de tineri frumoși ca însăși Tinerețea! Spre seară grupul se retrage fiind invitat la o mică petrecere în Streza - Cârțișoara, despărțită de Oprea Cârțișoara, în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
când numărau până la o sută. Ar fi fost mai bine în cazul când am fi lucrat pe un teren virgin, dar noi trebuia să îndreptăm ceea ce se învățase greșit și acest lucru era infinit mai greu de realizat. Cunosc oameni inimoși și de bun simț, care au dorit să ne ajute ca să îndreptăm situația grea în care se găseau copiii lor! Singura soluție era trierea elevilor după nivelul cunoștințelor și de aceea am dat cu una și două clase înapoi pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acolo, via Roma, la Caracas. Din Venezuela au vrut să treacă în Columbia, dar la frontiera cică li s-au furat banii și pașapoartele. Fără documente și bani, au străbătut jungla, au ajuns la frontiera cu Brazilia și brazilienii, oameni inimoși și sensibili la amor, le-au facilitat călătoria până în minunata lor capitală. Aici, după interviuri generoase acordate presei lacrimogene, au stat cât au stat, au plecat la Rio și de acolo la Porto Alegre, unde aflaseră că locuia "un român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]