3,018 matches
-
a da tribut unei existențe defazate, dezamăgite: "ceea ce vedeam nu era ceea ce visam" (p. 23). Din această desincronizare vecină cu damnațiunea irumpe halucinantul peisaj al estului, ca topos al ratării, al asediului lăuntric, al minciunii oficializate, al răstălmăcirii, al pierderii inocenței. Rechizitoriul poetic al estului cuprinde o recuzită enormă de imagini, scenarii, sintagme, refrenuri. Sângele, vântul înșelător, brutalitatea și manipularea, poliția politică și misoginismul, tortura și frigul sunt emblemele sumbre ale acestui areal nemântuit prin confesiune, umilință și conștientizare, iluminat rareori
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
rodul abia înspre noiembrie, la temperaturi sub 0 grade, dintr-un masochism compulsiv, ce pare a garanta că ratarea extazului e singura experiență legitimă: "culegătorii credeau în superioritatea morală a ratării. și în vinul lor de gheață" (p. 69). Nici inocența estică nu e una firească, fiindcă e obținută prin eludare, prin opacizarea treptată a minții, prin refuzul revelației: "inocența este un vin de gheață" (p. 66). Trebuie spus că reprezentarea estului este totuși reducționistă, monocordă și simplificatoare. Ca imagine estetică
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
extazului e singura experiență legitimă: "culegătorii credeau în superioritatea morală a ratării. și în vinul lor de gheață" (p. 69). Nici inocența estică nu e una firească, fiindcă e obținută prin eludare, prin opacizarea treptată a minții, prin refuzul revelației: "inocența este un vin de gheață" (p. 66). Trebuie spus că reprezentarea estului este totuși reducționistă, monocordă și simplificatoare. Ca imagine estetică, zona exclusiv malefică și văduvită de iubire are ceva de construct alienat, lipsit de iradiere, de completitudine. Supără și
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
gheață, acum mi-am golit bășica, fierbințeala aia din despicătura coapselor, Doamne, ce bine e, ca un mir, ca o limbă caldă, descleiază striurile cărnii, e o plăcere acolo, măcar acolo, puțină tinerețe". Astfel figurarea actelor fiziologice atinge o paradoxală inocență (naturalia non turpia), împrospătînd poezia în cauză, apropiind-o de exercițiul ,impudic" al ,douămiiștilor"... încă un binom contradictoriu în creația Norei Iuga. Pe de o parte o tradițională reverie, mai bine zis o fantazare sentimentală nepotolită, neoprită ca o amețitoare
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
timpul său, cum ar fi pastișa, parodia, eseul sau apologul, ci în chiar dezvăluirea ,nodurilor" care îl leagă, prin intertextualitate, de diferitele surse ale expresivității. În Duduca Mamuca, (,un juvaer", cum apreciază Caragiale) nu numai conținutul atrage atenția, ci și ,inocența" cu care naratorul se expune stilistic. Aluziile sînt străvezii : visurile cele mai ,năstrușnice" îi par curate pagini din Hoffmann sau Edgar Poe, mersul unor conversații seamănă, ,prin monotonie și delicateță", cu al unei tragedii franceze în versuri, iar referirile la
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
deloc întîmplătoare pentru că întreaga expoziție constituie spațiul unor asemenea paradoxuri: retrospectivă implicită, în sensul că pictura de astăzi își asimilează integral propria-i istorie, - așadar, o retrospectivă în afara temporalității - , delicatețe și forță, contemplație și răbufnire, laconism și discursivitate, memorie și inocență. Iar dacă ar trebui să restrîngem totul la o singură formulă, aceasta nu ar putea fi decît din aceeași categorie: cum ar fi expresionismul melancolic, de pildă.
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
viii și morții fac parte din existența cotidiană a eului care se confesează, senectutea și copilăria conviețuiesc în aceeași persoană care are puterea și inteligența ca, la vîrsta celor o mie de riduri, să redescopere, o dată și încă o dată, cu inocență și încîntare, farmecul vieții. Ca și precedentele cărți ale Norei Iuga, Sexagenara și tînărul și Lebăda cu două intrări, Fetița cu o mie de riduri este un monolog interior al unei femei cu o vîrstă mentală și afectivă mult inferioară
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
putut și l-a dus cui trebuia să-l ducă, care nici nu s-a uitat în el". Nu pot să nu invoc versul lui Larkin "Never such inocence again" pe fondul acestor viniete. Iar Muntean decide să redea această inocență pierdută și, acum, greu de crezut, într-un mod extrem de inteligent. Nu ți-o aruncă în față, transformîndu-și personajele în niște alieni sau în fraieri cu care ai refuza să te identifici. Opțiunea lui este de a defalca această stare
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
în principal din reacții (doar pe Costi îl apucă o inițiativă eroică), iar subiectul acestora trebuie făcut vizibil, pentru că astfel se pune în valoare contrastul - situații absurde, la care se reacționează firesc, de bun-simț. Aici e poanta, provine din juxtapunerea inocenței și a unor răspunsuri cu care te identifici. Fac ce ai face și tu, nu simți nevoia să le strigi - ca-n filmele de groază - "Uită-te în spatele tău!". Sutura merge înainte. Neglijez exact subiectul cu care începusem. Ritmul e
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
de la Putna care (între-bați-l pe el, dacă nu mă credeți!) ar rosti în eternitatea lor de bronz numele lui Ștefan cel Mare. "în plină invazie comercială, campania TVR ne-a oferit cultură", scrie Laurențiu Ciocăzanu în Evenimentul zilei. Sfântă mare inocență! }ara lui Real Uneori, e greu de imaginat că cineva mai face cultură, artă pe aici, pe aceste plaiuri mioritice. Elanul visătorilor și al celor plini de idei, de spirit, de patimă în profesiune este sistematic frînt. Ba lipsa banilor
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
cît se poate, dar fără pericolul căderii în patetic, imperativă. Și iarăși, nu întîmplător, Ștefan Agopian îi răspunde tot aici, pe hîrtii obosite sub un laviu de tuș, cu un scris caligrafic de puber care nu și-a pierdut încă inocența, cu imagini foșgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în cazanul cu smoală și cu celălalt în iezerul din care
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
fost chiar copleșitor.” Wallis, care a lucrat cel mai mult cu Annabelle, afirmă: „Este incredibil de înfricoșătoare, pentru că nu te aștepți la asta. Este dezarmantă, într-un mod straniu; te uiți la ea ca la un simbol al bunătății și inocenței și, cu toate acestea, e ceva legat de ea, e o amenințare.” „Am văzut-o pentru prima oară pe scaunul de machiaj și a trebuit să mă uit de două ori să mă conving că nu e reală, sau că
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
de ,cățeaua Cocuța", a ucis un japonez mușcându-l sub acoperire. Ay, mamă, și ce teatru joacă acest cuțu! Uite-l: privește fără să clipească la obiectivul aparatului de filmat, iar ochii și-i-a umplut de lacrimi și de inocență. Extraordinar! - A făcut-o, zice neîndurătorul Haralampy, n-are decât să suporte consecințele, să fie anchetat, să i se facă percheziție la coteț, că poate o fi și consumator de droguri și traficant de carne vie... Fi'ncă s-a
Asfaltarea șoselelor cu maiul... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10772_a_12097]
-
erou, și cea intimă, fragilă, vulnerabilă, sub semnul iubirii, al dorinței, al speranței că Elsa nu îi va pune întrebarea interzisă - cine este și de unde vine - și că, astfel, își va petrece restul vieții cu ea. Jocul construit acuzat pe inocența Elsei, pe apariția ei candidă, într-o cămașă de noapte albă, imaculată, senzația de veghe, de instalare între somn și trezie, între realitate și fantasmă merge mult în spectacol pe ideea de puritate, de castitate, de alb. În contrast permanent
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
lingvistică... În plan personal însă, drama Micaelei atinge punctul culminant în noaptea de 24 octombrie 1952. Este arestată, tatăl ei, un munte de bărbat, se prăbușește literalmente pe masa din sufragerie, neputincios, și de aici începe calvarul, pierderea definitivă a inocenței. Dar să-i dăm cuvântul autoarei: Am cunoscut timp de 13 luni anchetele Securității la Uranus, am supraviețuit 7 luni în Fortul nr. 13 - subteran - al Jilavei și am petrecut ultimele 16 luni de detenție la penitenciarul de femei de la
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
mă privește însă, dacă ar fi s-o compar cu precedentele, aceasta iese în ușoară pierdere, și la nivelul narativ al construcției, și la nivelul stilistic al expresiei: nu are ineditul și suspansul Degetelor mici; nici inventivitatea sau amestecul de inocență, nostalgie și umor din Băiuțeii (semnat împreună cu Matei Florian) și nici fantezia Zilelor regelui. Scris cu finețe și mare atenție la ritmul și muzicalitatea frazelor, romanul folosește însă prea multe «prefabricate». Nu doar structura alternanței a două voci, din care
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
le-am zis, de pe strada noastră am rămas cea mai bătrână... Da dom Popescu: la bărbați, zice, eu îs primu, șapte-ș-opt fac în noiembrie, eu îs primu la bărbați...” Așa e, șapte-ș-opt! Nu mă satur să trec de pe Speranței pe Inocenței. Întrucât, ca s-o fac, trebuie să traversez ilicit un bulevard, mă simt de parcă m-aș fi prezentat la poarta raiului, iar Sfântul Petre mi-ar fi spus hai, intră, până nu mă răzgândesc! Îmi amintesc că în adolescența feciorelnică
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3057_a_4382]
-
cad/ cu bicicletele/ în timp ce pe fronturi oamenii continuă/ să- și trimită bezele și bucăți de metal/ pe stradă merge o fetiță/ de care nu are grijă nimeni”. Compasiune și tandrețe ar profesa Livia dacă s-ar mai putea, dar cum inocența și fragilitatea nu sunt arme de înfruntare (nici măcar literară), ea-și întoarce pe dos afectele și le transformă în sarcasme și provocări. Desigur că Livia nu e sarcastică din fire și nu e ea din natură o furie de Giurgiu
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
obsesii, o anumită atmosferă, o sursă de umor”), „chirurgia” pe care o aplică cenzura acestui volum are un efect până-ntr-atât de inhibant că prozatorul va îndrăzni să apară cu o nouă carte abia în 2000 - vezi romanul epistolar Inocența șarpelui. Cornel Moraru va diseca atent, la reeditarea lor integrală (Papagalii mei adorați, 2004), prozele interzise, întrezărind semnele unei vocații a tragicului, punctul lor de fugă fiind moartea, sinuciderea, lumea în cădere, agonia. Oprite de la rostirea publică, ele se vor
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
au jucat amândoi; au urmat plimbări romantice, tânărul, în pragul absolvirii liceului, publică în revista școlară „Gând tineresc” din Alba Iulia versuri de dragoste al căror „adresant” se poate bănui; își scriu bilețele, ce azi ne par de o înduioșătoare inocență, își fac de ziua aniversară sau onomastică mici cadouri și, ca-n gingașa povestire a lui Eminescu, La aniversară, își dau nume de îndrăgostiți celebri: Enea și Didona. Mai târziu pentru a consfinți unitatea sufletească a îndrăgostiților Tu și Eu
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
însă imaginea unei confruntări emblematice dintre bine și rău. Aici însă nu lumea occidentală sau cea comunistă sunt înfățișate cu adevărat, ci numai ceea ce Aglaja vede din ele. Aceasta pentru că asemeni lui Peter Pan, Aglaja încearcă să păstreze ceva din inocența lumii dezvăluită în parabola benedictină din filmulețul alb-negru cu care debutează filmul. Filmul suferă de la bun început de un spirit improvizatoric, de un anumit reducționism facil. Ajunse într-o școală germană, Aglajei și surorii sale le sunt schimbate numele, fiind
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
pe figura de gigolo ieftin. Aceste tușe groase și gesticulaț ii exagerate sunt recuperabile nu numai din filmulețul cu care debutează existența Aglajei, filmuleț care devine subtil o mise-enabîme, cât mai ales din spiritul începutului cinematografului cu fascinațiile sale, cu inocența sa chiar și atunci când nu se dorește inocent. De fapt, ceea ce apare ca stângăcie își are un etimon stilistic în filmul mut cu aceste figuri pe care camera le fixează obstinat, ca și cum nu de mișcare ar fi interesată, ci de
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
a critica direct derapajele societății americane de tipul pedepsei cu moartea și indirect, dar necruțător, pe cei aduși în cauză ce se dau în vileag prin propriile fapte. Prin intermediul acestor două personaje, stau față-n față două stări de spirit: inocența, ingenuitatea și optimismul tinerei Kelly vs. lașitatea, cinismul egolatru al Senatorului. Lupta este inegală: pragmatismul calculat și implacabil al politicianului, care pune mai presus de orice propria carieră, va zdrobi visele juvenile ale unei tinere femei „fără importanță” care își
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
proiectează nostalgic pasiunea pentru film a unui copil pentru care universul de imagini este magic. Ca și la Tim Burton, reintrarea în acest univers - pentru Tim, el este cel al unei orori feerice - nu se mai poate face cu deplină inocență. Însă acest fapt nu-i poate împiedica pe cei doi să se joace cu toate jucăriile pe care le pune la dispoziție lanterna magică a camerei, de unde și ludicul imens și ironia care animă aceste puneri în scenă ale unui
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
Hoffman și Julie Christie, abordează dintr-un punct de vedere cu totul nou romanul „Peter Pan“. Filmul îmbină fantezia și realitatea de zi cu zi, privind cu aceeași detașare dificultățile și durerile vieții de adult, dar și farmecul aparte și inocența copilărească ale băiatului care rămâne veșnic tânăr. Totul a început atunci când dramaturgul scoțian de succes J.M. Barrie a asistat la premiera piesei sale, primită cu rețineri de înalta societate britanică. Un adevărat geniu literar al perioadei sale, dar plictisit de
Agenda2005-31-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284028_a_285357]