821 matches
-
un violoncel ascuns Înăuntrul său răspundea chemării celui de sus cu acorduri neauzite, pline de dor. Ca și cum de-a lungul anilor se Înfiripase și se consolidase o legătură tainică Între ceea ce li se făcea dedesubt trupurilor femeiești folosind forcepsuri de inox și melancolia sunetelor violoncelului de deasupra. Văzându-l pe Fima, durduliu, șleampăt, zâmbind ca un copil rușinat, cu genunchii și mâinile pline de noroi, doctorul Wahrhaftig se simți cuprins de o bucurie amestecată cu afecțiune și de o dorință aprigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
țară africană din unsprezece litere, În afară de Africa de Sud, care nu se potrivea, pentru că nu avea doi de E. Își spuse furios: „De parcă dacă ar fi avut doi de E totul ar fi fost perfect acolo!“. Fima scrută cu privirea dilatatoarele din inox, al căror rol era să deschidă colul uterin În scopul de-a lua din el probe pentru analize. Imaginându-și intrarea cea tainică expusă și desfăcută de fălcile de metal, simți În stomac un acces subit de greață. Îi scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pună În funcțiune. În stânga mașinii de spălat rufe se afla sterilizatorul, pe care zări o tăbliță ce indica: 3000C, 110 minute. Fima preferă să nu pornească deocamdată acest aparat, cu toate că Înăuntru erau două-trei foarfeci, câteva forcepsuri și niște castronașe din inox. Poate pentru că temperatura i se păru teribilă și ucigătoare. Intrând la toaletă inspiră cu o plăcere ciudată mirosul Înțepător de dezinfectant. Încercă să urineze, dar nu reuși, probabil din cauza gândurilor la sufletele copiilor Înecați. Se enervă și renunță, blestemându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
suferința copiilor autiști În instituții neglijate, căsăpirea câinelui bolnav de edem, calvarul lui Dimi, umilința Annettei și a Ninei, singurătatea lui Teddy, hoinărelile permanente ale lui Uri, intervenția chirurgicală care are loc chiar acum, aici, În spatele peretelui, cu forcepsul de inox În mijocul vulvei rănite, totul apasă pe umerii noștri, ai tuturor. Sunt inutile visele despre fuga În insulele Moruroa sau Galápagos. Chiar și Bikini cea intoxicată de norul radioactiv apasă pe umerii noștri, ai tuturor. În clipa aceea Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de lâncezit, ci prielnică de muncit și dănțuit în hora mare. Mai întâi, a reparat digurile de la Iazul Morii, că așa se numea de-acuma locul cu pricina, unde rușii cu muscalii au săpat decuncuri; apoi a adaptat câteva piese inox de la niște tunuri părăsite pentru activitățile lui pașnice de morărit pe care le-a ridicat la cote destul de performante. Și valțurile erau acționate de-acum de motoare Diesel, recuperate de la două motorizate aducătoare de moarte. Și rândul se forma din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
odată cu mica poză din casetă. Acesta era împachetat într-o hârtie imaculată cât foița de țigară pe care scria un singur cuvânt: ADIO! Ridicându-și privirea albastră a constatat că, în loc de șnur, torentul bazinului era acționat de un lanț de inox. Fără să stea prea mult pe gânduri, Georgică și l-a înfășurat în jurul gâtului și s-a slobozit cu toată greutatea trupului în lanțul ucigaș. Apa a țâșnit cu horcăieli bine cunoscute care s-au asociat cu horcăielile de muribund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
te uiți la televizor, dar totuși nu-ți face iluzii dacă ești poponar, pentru că eu n am vreo atracție în zona asta. Costumul de trei mii de euro intră într-o cabină, iar el aruncă șervețelul într-un coș de inox. Asta a devenit o problemă în ultima vreme. Sunt prea mulți bărbați care îl privesc admirativ. Cu femeile e altă poveste. S-a obișnuit. Dar bărbații chiar îl calcă pe nervi. E aiurea să te oprească un om în toată
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
s-a adunat mulțime de oameni, în special doamne și domni pensionari mai în 21 vârstă ca mine. Ușile ferecate se deschid și toți dăm buluc spre raionul cu articole de bucătărie. Pentru că sunt printre primii, iau două oale de inox sub presiune și cinci tigăi de teflon. - Ce faci do’mle cu atâtea tigăi? Mă interpelează unul dintre supraveghetori. - Ce fac cu ele? Păi o oală e pentru doamna Țuți și una pentru soacră-mea, două tigăi sunt pentru aceeași
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
frunze, se va putea acoperi de pene....” Bărbia sa se mișcă deasupra mesei. Buzele i se subțiară, În timp ce degetele bătură darabana cu delicatețe În farfurioara de porțelan pe care se aflau două pliculețe de zahăr neîncepute și o linguriță de inox. „Deocamdată Îl vom lăsa să-și facă mendrele, dar la momentul oportun vom acționa În consecință și-i vom veni de hac. Avem noi ac și pentru Oliver, și pentru Bikinsi... „conchise Satanovski, desenînd cu-o scobitoare, pe fundul ceștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
măcelărie. Descuie ușa și-i lăsă să intre pe cei doi vânzători care îl așteptaseră sub un copac. Nu după mult timp, unul dintre vânzători, acum purtând un șorț pătat din abundență de sânge, ieși cu o tavă mare din inox, pe care o spălă la o cișmea. Apoi sosiră doi clienți, unul pe jos, iar celălalt cu un microbuz care oprise aproape de locul lor de pândă. — În magazin intră clienți, notă unchiul. Apoi pleacă cu pachete, probabil cu carne. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fără măcar să ne atingem. Fac câțiva pași și mă așez în camera medicilor. Alfredo se pregătește pentru operație. Îi urmăresc în gând gesturile, acel ritual pe care îl cunosc atât de bine. Brațele se afundă până la coate în chiuveta de inox, mâinile abandonează buretele dezinfectant, simt în nări mirosul clorurii de amoniu... Asistenta îi dă compresele sterile să se usuce, sora instrumentară îi leagă halatul. Este o liniște neobișnuită în jur, o liniște de persoane care au amuțit. Un asistent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Leigh o conduse pe canapea și, după ce-i arătă lui Emmy să-și sprijine capul pe brațul capitonat, dispăru după peretele ce separa camera de zi de bucătărie. Cu blatul ei pestriț de culoarea granitului și toată aparatura nouă, din inox, bucătăria era încăperea preferată a lui Leigh din întregul apartament. Toate oalele și cratițele, în ordinea dimensiunii, erau atârnate de cârlige sub dulapurile suspendate și toate ustensilele și condimentele erau frumos rânduite în recipiente din sticlă și inox. Firimituri, pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nouă, din inox, bucătăria era încăperea preferată a lui Leigh din întregul apartament. Toate oalele și cratițele, în ordinea dimensiunii, erau atârnate de cârlige sub dulapurile suspendate și toate ustensilele și condimentele erau frumos rânduite în recipiente din sticlă și inox. Firimituri, pete, ambalaje, vase nespălate — nu exista așa ceva. Frigiderul arăta de parcă fusese curățat cu aspiratorul, iar rafturile erau fără nicio pată. Dacă o încăpere ar putea să întruchipeze personalitatea nevrotică a proprietarului, atunci bucătăria și Leigh ar fi gemene. Umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îl ținea în poală. Emmy se consolase întotdeauna cu gândul că, într-o bună zi, ea și Duncan vor sta împreună într-o casă nouă, cu o imensă mașină de gătit Viking, combină frigorifică și dulapuri pline cu vase din inox, dar visul acela se destrămase odată cu relația lor. Nu-i venea să creadă că se despărțiseră de cinci luni de zile. Era și mai ciudat cum ei — sau, dacă era să recunoască, Duncan — încetaseră definitiv orice contact. Cu toate că Emmy nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
proiectul impecabil. Cadrul era făcut din stejar masiv pe care Adriana l-a comandat băițuit în culoarea cafelei ca să se potrivească cu culoarea mobilei din camera de zi; podeaua și tavanul erau făcute din granit; pereții erau din plasă de inox; iar panoul din față, făcut din acrilic incasabil, părea că e de sticlă. Comandase la un fotograf renumit de la National Geographic un poster de înaltă rezoluție, reprezentând o junglă luxuriantă, îl laminase și îl așezase în spate astfel încât Otis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
martini. Chelnerul dă din cap că a înțeles și dispare, iar eu îmi scutur șervetul, uitându-mă în jur la oamenii de la celelalte mese. Maxim’s e un restaurant destul de cool, tot numai parchet Wenge din lemn masiv, mese de inox și lumini de atmosferă. E un loc foarte căutat de avocați, mama are chiar un cont deschis aici. La o masă din depărtare se află doi parteneri de la Linklaters, iar la bar îl văd pe unul dintre cei mai faimoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ta, Daniel, îngaim. Mersi foarte mult. — Mulți ani trăiascăăă... În spatele meu începe să cânte brusc un cor. Mă răsucesc pe scaun și văd un chelner aducând un pahar de cocktail. În pahar e un artificiu aprins și pe tava de inox, lângă un mini meniu suvenir semnat de bucătarul-șef, scrie cu caramel „La mulți ani, Samantha”. În urma lui vin trei chelneri, care cântă pe mai multe voci. După un moment, li se alătură stângace și Lorraine. — Mulți ani trăiascăăă... Chelnerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chestie uriașă ca o plită. Mai multe cuptoare zidite în perete. Oriunde mă uit văd aparate strălucitoare de crom băgate în prize. Stative pline de cratițe și ustensile de toate soiurile atârnă deasupra acestora, într-o mare de obiecte de inox. Habar n-am la ce folosește nici unul dintre acestea. — Sunt convinsă că vei dori să le așezi cum ești obișnuită, spune Trish, arătând în jur. Poți să le pui cum dorești. Fă-ți locul așa cum îți convine. Tu ești profesionista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de nerăbdare ! Iau un cuțit și încep să despachetez prima cutie, în timp ce Trish despică plasticul de pe o alta, cu unghiile ei ca lama. Dintre bulele de scârțâitoare și foliile de protecție cu bule de aer ridic un... ceva strălucitor, de inox. Ce naiba o fi ăsta ? Mă uit repede la eticheta de pe cutie. Formă de savarină. — O formă de savarină ! Exclam. Ce frumos ! Exact ce-mi doream. — N-am luat decât opt, spune Trish îngrijorată. Ajung ? — Ăă... mă uit la cutie neajutorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cât îi vedea figura colțoasă, fața nebărbierită, umbra de tristețe din ochii obosiți. „Le vrea autoritățile binele și ei face nazuri“, pufni Goncea. „De-ar fi măcar vorba de avere, să fi avut dinți de aur, placă de-aia de inox în cap, sau mai știu eu ce, dar așa, o tijă. Le-aduc de la mecanică câte tije vor.“ Încercă să zâmbească. - Ei, cum stăm, tov. inginer? V-ați mai gândit, ați analizat problema în detalii? Ați prelucrat cazul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
smoc de cârciumărese vișinii. În capătul celălalt al mesei, pe o bucată de ziar, rămăseseră câteva cojițe de salam, o bucată de chiflă graham. Două muște se roteau, nehotărâte, pe deasupra resturilor de mâncare. În mijlocul mesei, înfipt într-un suport de inox, un carton galben. Cu litere mari, roșii: „Fiți LACONICI! Fiți DECENȚI! Anunțuri AMBIGUEE nu primim! Respectați SPAȚIUL tuturor!“ Încercase să completeze până atunci mai multe formulare. Le mototolise nemulțumită pe toate. Privea acum îngândurată un altul, neînceput. Se juca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de gard, cum o numise, pentru că orice foaie de tablă galvanizată, de pe acoperișuri, de la aticele blocurilor de vizavi, de streașină, de uluci, de manșon pentru copacii seculari, ea o numea tablă de gard; simbol al închisorii, cerul era de tablă inox, uneori de cupru, alteori de oțel. După cum se schimbă ziua pe timp de secetă, tablă de gard era și Dunărea, e drept, topită, pentru că înconjura granițele atâtor țări deci era o pavăză, un zid culcat și curgător, dar tot un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
șobolani tocați în mațe de porc, găini bolnave, moarte prin refrigerare, câini jupuiți în loc de miei la colțuri de stradă, struguri din import cu gust de țâță bătrână, portocale grecești injectate cu ură, brânză închegată cu aracet, bere în butoaie de inox cu spumă de la pisoarul cârciumilor poiana lui Iocan din Moromeții, unde se discută dimineața fotbal, după amiază fotbal, iar seara consumatorii fideli se droghează în fața ecranelor TV cu anunțuri sportive, fiecare stradă fiind trasă la xerox, semănând cu oricare alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mira copilotul, atunci să ocolim ruta aceasta pe direcția V-V-N, să nu-l bruiem! Scriam versuri matematice, ecuațiile se înșirau luminoase, vântul foșnea printre blocuri cu 100 de etaje, muzica perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea în fața clădirii înalte până la Lună. În jurul lui nicio pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele, femei tinere și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiecare literă, cifrele anilor, altcineva mi le aduna pe ABAC, fiecare bilă avea esența amprentată de mine, eu îi dădusem formă și culoare, chiar dacă pe sârme majoritatea erau negre. Moșule, strigau ielele goale, înnebunitor de frumoase, vâjâind în jurul obeliscului de inox, ca vântul prin frunzișul lanurilor de porumb, tu abia te naști, abia te naști, totul începe cu sfârșitul. Atunci e bine, îmi spuneam. Și continuam să casc pentru că în echinocțiul de toamnă teza la matematică urma să aibă loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]