8,706 matches
-
cu gustul umorului, cu talent și cu subtilitate. Funcția de insolitare a acestui tip de umor depinde de ce parte a baricadei se situează cititorul, de partea diaristului sau dincolo de ea". S-a pretins că I.D. Sîrbu ar fi fost un ins maleabil, versatil, amoral. Însă una din fațetele cele mai caracteristice ale Jurnalului lasă o mărturie tocmai asupra devotamentului și lealității sale față de părinți, față de limba română, patria sa interiorizată, față de marii săi dascăli, în frunte cu Lucian Blaga, față de prietenii
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
dar, economic vorbind, am ajunge departe. Burghezia din comunism apărată tocmai de principiile proletare este lucrul cel mai urît la ei, bineînțeles. De aceea, au loc mereu rotirile de cadre, sau vine cîte o revoluție culturală punînd urechi de măgar inșilor a căror istețime capitalistă i-a promovat pe treapta cea mai profitabilă a societății. Cu alte cuvinte, spiritul burghez (atît de natural pînă și la ei) să nu prindă cumva rădăcini mai puternice pe solul revoluției comuniste... Ceva ca Achab
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
jos guvernul, să aleagă un guvern de-al lor unic în istorie... Dar nu a mai existat, oare, o "cruciadă a copiilor"?... Fusese o cruciadă a micilor matematicieni români. Sunt dați pe mîna autorităților. Au noroc că dau de niște inși cu umor și care le iau un interogatoriu comic, transformîndu-l într-un fel de circ, după unii. Pînă la urmă, li se va imputa că au șterpelit niște sîrme colorate de la un ordinator stricat. Un copil în vîrstă de 14
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
Andreea Deciu Penultimul roman al lui Gabriel Garcia Marquez, Despre dragoste și alți demoni, publicat inițial în 1994, repede tradus în engleză și difuzat astfel în întreaga lume, este o meditație a insului timpurilor noastre pe tema iubirii, disimulată însă într-un epic coborît în universul istoric tulbure și fascinant deopotrivă al medievalității. Ideea lui Marquez, de a scrie despre iubire construind o povestire cu eroi ai unei alte lumi, o lume încărcată
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
legătura implicită dintre dragoste și acești "alți demoni". În virtutea acestei legături dezvăluie Marquez, cred eu, o lume romanescă populată de făpturi prigonite de dorințe mai puternice atît decît putința lor de a le rezista, cît și de a le înțelege. Inși însingurați de vreo nefericire petrecută cîndva în existența lor, răvășiți de vreo boală trupească ivită ca pedeapsă pentru o "fărădelege" pe care au comis-o, fie încercînd să se cunoască pe sine mai mult decît le era îngăduit, fie încercînd
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
sentință:"Sînt un dobitoc și n-ați vrut să credeți". Cine are urechi de auzit... Iată și o tot așa de valabilă constatare cu privire la economia subterană: "Altă pîine cumpără banul muncii și altă pîine fură banul șiret. Banul parazitar naște inși parazitari, familii parazitare și clanuri." Și, în aceeași ordine de idei la negru: Tot ce se muncește în întuneric - afară de cărbune și diamant - miroase a sînge și se grupează în seria asasinatului cu tîlhărie." Doriți exemple din ziarele de azi
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
căutînd ca-n niște cioburi un subiect, urmat imediat, în sintaxă, nu în timp, de un predicat scormonit, și răsturnînd o grămadă de spărturi și o saltea aruncată, pînă să o reușească". Și, încă, despre vorbirea cu sisific efort a insului cu pricina: "parcă ducînd scînduri lungi în spinare, cu care nu putea să intre de-a curmezișul". N-am voie să închei fără să spun că pe apele mîloase ale caricaturii, disprețului și scîrbei plutesc mari lotuși de lirism, cum
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
două stihuri sunt o simplă frază "de trecere" în povestire, introducând un personaj: Într-una din peșteri în munte râpos/ Un om oarecare intra curagios." Poetul folosește greșit, din punct de vedere logic, pe oarecare; nu e vorba de un ins anonim sau fără importanță (un "oarecare"), ci de Mihnea însuși, "tiranul" ce ne va fi divulgat îndelung. Eroarea e, de altfel repetată ceva mai departe, cănd Babă își evocă fiul mort: "Un fiu oarecare, vestit în mulțime/ Prin luptele sale
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Tocmai mătura prin curte. Barbă lungă, sură, pletele căzîndu-i în lături. Cu mătura de nuiele în mînă a început să zvîrle după cîini blestemînd. (Abmination et chiennerie, W. Faulkner, Lumină în august, ed. franceză.) Scenă văzută de mine... * 1954. Un ins slab, șchiop, cap mic de șarpe, teșit; zgomotos, vorbește cu explozii de tonuri ridicate fără o justificare logică, mănîncă animalic, clefăind. Toți se feresc să mănînce la masă cu el fiind atît de dizgrațios. Cînd merge cu tine, din cauza piciorului
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
poziție incomodă, într-o falie a propriei noastre existențe, unde sîntem acut conștienți de trecut, de ceea ce a fost, și deopotrivă respinși de viitor. La limită, despărțirea e moarte. De aceea eroii din prim planul romanului lui Rasputin sînt bătrîni, inși pentru care viața se află inevitabil în trecut și pentru care ziua de mîine nu se știe dacă va mai veni. Însă Despărțirea de Matiora este o carte tulburătoare în măsura în care ea transformă firescul în criză: bătrînețea Dariei și a celorlalte
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
imaginativă sau cu bruscări modern-scientizante sau pur și simplu cu mici gesturi familiare - toate stigmate ale unei retractilități sufletești. Avem a face cu lirismul unui timid care bravează, inclusiv prin suprimarea semnelor de punctuație, resimțite drept pretențioase, astfel cum un ins s-ar înfățișa la o ceremonie într-un veșmînt de meșteșugar: "Acum cînd anotimpul acesta neașteptat de frumos vine pe furiș ca o fetișcană ce nu a cunoscut niciodată străzile orașului cu firmele lor ultramoderne cînd benzina poartă ciuboțele roșii
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
debarasa de astfel de figuri odioase, s-au lovit de binecunoscuta indolență prezidențială, care-și vede liniștită de "dolce-farniente"-le pe bază de mandat electoral. Mă întreb: cum poate dl. Constantinescu nu doar să reconfirme calitatea de reprezentant personal unui ins despre care nu știa nimic (oare chiar nu știa?), ci chiar să-i acorde atribuții incomparabil mai mari decât îi acordase Iliescu? A-l implica pe Adrian Costea, așa cum s-a încercat, în potențial uriașele afaceri legate de reconstrucția iugoslavă
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
clănțăne de spaima că vor apărea noi și noi puncte în care slăbiciunea sa umană a devenit sursa unei potențiale tragedii politice. Paradoxul trist al acestei țări amărâte este că pentru a se salva pe sine, dl. Constantinescu (admit: un ins mai curat decât adversarii săi) va trebui să-i salveze pe cei care nu s-au sfiit să intre în banii țării până în coate. Sau până în coaste. Ca niște sule cu efect întârziat.
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
anume "spirit comunitar" îndreptat contra celor de alt neam. O dată, aflîndu-mă între ei, la universitate, unul a exclamat: "Și-acum, că am rămas noi între noi..." Dîndu-și seama că mai era un român de față, acela schimbase repede vorba. Acești inși mediocri, fanatici, agresivi dintr-un complex de inferioritate, nu ar admite niciodată că ar păcătui, că ar putea face o greșeală. Ei au dreptate totdeauna. Iar dacă există un genocid, acela nu poate fi decît genocidul îndreptat împotriva lor, nu
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
rectitudinea și autonomia pe care ar trebui să le aibă ca volum de-sine-stătător. În notele primei pagini apare o mențiune de tipul: "Faptul că la Caragiale se vorbește mult și că vorbitul în ipostaza de viermuială și trăncăneală devine pentru insul caragialian o adevărată ocupație a fost remarcată întîi de V. Fanache..." Nu importă atît faptul că se poate replica citînd din Comediile d-lui Caragiale, cît mai ales impresia dezagreabilă pe care o produce permanenta gratulație între ucenic și maestru
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
de exprimare, o formă propice dezvoltării demonstrațiilor filosofice. Practica profesorală îl ajută să-și elaboreze un vast discurs cathartic paralel cu intriga propriu-zisă. În Umanitatea investigarea unui oribil viol este făcută de un polițist de provincie retardat, de fapt un ins hipersensibil, empatic chiar, care suferă pentru toate relele lumii înconjurătoare, asumîndu-și christic o vinovăție generică. Vezi sărutul apăsat dat criminalului: milostivenia lui Dumnezeu pentru om și a omului pentru Dumnezeu. Interesat nu de realitate, ci de adevăr, Dumont lucrează cu
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
care conducea microbuzul cu cei șapte turiști către arborii de Sequoia... A doua zi, vizitam Alcatrazul. Am stat în el cîteva ceasuri. Un ghid ne făcuse să intrăm într-o celulă mai largă. Ne înghesuisem în ea vreo 30 de inși. Peste nici un minut, lumina se stinse. Toată lumea vocifera. O voce diabolică, în beznă, ne captă numaidecît atenția. "Doamnelor, domnilor, - spunea vocea ce se recomandase a fi a directorului închisorii, - vă aflați în celula lui Al. Capone. Veți locui cu amintirea
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
și fără ascultător. Dar, totodată, singurătatea este condiția esențială a personajelor: nimeni nu izbutește cu adevărat să comunice lucrurile cu adevărat esențiale despre sine. Tehnicile literare din Sub vulcan sînt moștenirea modernismului: fluxul conștiinței, între acestea, funcționează impecabil, creînd din inși mici golfuri pierdute în ceața gîndurilor. De modernism țin și aluziile erudite, citatele din Marlowe, Blake și mulți alții. Lowry scrie cu ustensilele subtile și greu de manipulat ale începutului de secol 20, dar o face, totuși, cu scepticismul și
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
Mihai Beniuc a fost atît de tare înfricoșat, în anii stalinismului de ceva cu care a fost șantajat (să fie adevărate notele privind frecventarea cercurilor legionare?!), încît exprimarea adeziunii la comunism s-a transformat într-un reflex condiționat. Asemeni unui ins supus torturii la un interogatoriu, el o ține într-una cu cîteva clișee ieftine, pe care nu îndrăznește să le depășească. Știe, probabil, că încercînd să fie sincer chiar și în materie de marxism-leninism, ar putea sfîrși mărturisind unele lucruri
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
descriptive pe care reușește să le organizeze într-un discurs. Cărții îi lipsește evident "cheia realității" însă autorul își înduioșează publicul prin toate mijloacele stilistice care îi vin la îndemînă. Scriitorul se sfiește să-și afirme propriile convingeri pentru că, filosofic, insul nu are nevoie de afirmare, ci de trăirea extremă a contradicției estetice dintre frumos și urît. Urîtul este transfigurat verbal nu artistic, mesajul de la om la om circulă liber și, mai mult, nimeni nu e conștient de el. Departe de
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
formă a totalitarismului. Indiferent de forma lui exterioară, afirmă Cristian Tudor Popescu, totalitarismul atacă direct fibra umanului. Omul totalitar, în forma sa paroxistică teroristul sinucigaș, trebuie să fie complet depersonalizat, dezumanizat, lipsit de instinctul familiei, al speciei, al vieții, un ins cu ochii albi și goi, fără amintiri și fără viitor, înger exterminator trimis de un Dumnezeu crud. Așa cum am bănuit, crimele din 11 septembrie nu sînt revendicate de nimeni, iar Osama bin Laden a făcut exact ceea ce era de așteptat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
de evenimentele care s-au succedat, cu reflexele mele și ale altora la aceste demonice agresiuni. Am înfruntat singurătatea copilăriei, acum eram condamnat să înfrunt adversitatea nimicitoare a Sovietelor. Am rătăcit într-o lume străină, fără țel". Iată situația unui ins care a refuzat compromisurile! O ameliorare intervine în momentul în care, în zorile "liberalizării" îngăduite tactic de cîrmuirea comunistă, Pavel Chihaia e angajat de către George Oprescu, directorul Institutului de istoria artei, care i-a fost profesor la Facultatea de litere
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
de medicamente. îmi mai amintesc și de comoditatea unor românași de-ai noștri care, ajunși în fața unui funcționar de la o importantă fundație europeană, pretindeau, cu aroganță, să li se dea asigurări că nu completează de pomană formularele! Faceți diferența între insul obișnuit să i se ofere totul pe tavă și cel conștient că lumea nu-i datorează nimic. Trageți linie și rezultatul vă va îngrozi: obțineți însăși imaginea românului-standard, gureș până la amețeală, mahalagiu până la grețoșenie și mitocan cu sistem. Nu știu cum a
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
ne vor costa enorm. în fond, la World Trade Center au murit sute de oameni ce nu erau americani. Iar fanaticii sinucigași știau asta. Știau că dacă există pe lume un loc în care forfoteasc, la orice oră a zilei, inși de pe întreg mapamondul, World Trade Center era, cu siguranță, unul dintre acestea. Din acest motiv, e pur cinism să extinzi - așa cum au făcut-o câțiva jurnaliști de frunte de pe Dâmbovița - conceptul de "pagube colaterale" asupra unui asasinat sălbatic, dus la
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
revelatorul în literatură a vieții interioare a individului, a instinctului și intuiției opuse dictatelor unei rațiuni sterilizante, era un mitoman vanitos dotat cu un ego supradilatat, suferind de o devastatoare manie a persecuției și dominat de mila de sine, un ins care "iubind umanitatea în general, avea o puternică propensiune către răfuiala cu majoritatea ființelor umane luate în parte"; delicatul Shelley, moralist, estet și socialist avant la lettre, "cel mai politic dintre toți poeții englezi", era ca și Rousseau, "consumat de
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]