1,280 matches
-
psihotrope; consideră că sunt prost informați în ce privește prevenirea bolilor și se grupează uneori în asociații de consumatori pentru a-și apăra drepturile. Aceasta este ceea ce se cheamă „paradoxul sănătății”: niciodată nivelul sănătății n-a fost mai ridicat, niciodată îndoielile și insatisfacțiile n-au fost mai categoric exprimate. În domeniul culturii, potențialul de decepție este deosebit de ridicat. În cursul fazei II, observatorii criticau calitatea obiectelor, deficitul de stil, mediocritatea funcțională a mărfurilor de serie. În zilele noastre, critica programelor de televiziune a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
o practică pe cât de obișnuită, pe atât de generală. Fără îndoială, telespectatorii „zappează” pentru a evita reprizele de publicitate, dar și pentru a căuta „altceva”, pentru a găsi un program mai atrăgător. Cum să nu recunoaștem în acest fenomen expresia insatisfacției, a decepției, a iritabilității cărora publicul le cade pradă? Dacă schimbarea canalului este atât de frecventă, înseamnă că, mai mult sau mai puțin, telespectatorul se plictisește, înseamnă că o decepție - desigur, nu foarte profundă, dar totuși reală - sălășluiește cvasistructural în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
sine și cu ceilalți. De fapt, individul nu-i atât strivit de consum, cât obligat să se închidă în sine; bucuriile materiale sunt reale și diverse, dar ele nu se înmulțesc decât în paralel cu frustrările existențiale, cu îndoielile și insatisfacțiile încercate în legătură cu propria persoană. Eșecul nu este al consumatorului, el amenință individul-subiect și existența lui intimă. Ironia epocii: civilizația hipermărfii a generat mai puțină alienare față de lucruri, dar a accentuat dorința individului de a fi el însuși, dezbinarea dintre sine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
prim rang. „Maltratând” consumatorii, creând necesități inutile, relansând încontinuu noi dorințe de achiziție, identificând fericirea în bunurile de piață, publicitatea este acuzată nu numai de a manipula-standardiza-îndobitoci oamenii, dar și de a constitui o capcană diabolică, ce adâncește la nesfârșit insatisfacția lor. Spectacol euforic, ea contribuie la propagarea unei nefericiri cronice; sub domnia sa, Penia e propulsată la punctul ei culminant. Această forță de frustrare sistematică se sprijină pe o nouă configurație a puterii ofertei economice. Teza „filierei inversate”, dragă lui Galbraith
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
stilul de existență. Sunt oare justificate aceste atacuri? Ceea ce am dori aici este să le reexaminăm. Cum trebuie gândit locul publicității în era consumului-lume? Ce putere îi putem acorda mașinii publicitare asupra organizării modurilor de viață? Dar asupra satisfacțiilor și insatisfacțiilor neoconsumatorului? Publicitatea prometeicătc "Publicitatea prometeică" Istoria publicității este structural legată de dezvoltarea societății industriale și de consumul de masă. Vârsta de aur a afișului comercial începe la mijlocul secolului al XIX-lea, dar abia în jurul anului 1880 au fost orchestrate primele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
liniștea și adevăratele bucurii cedând locul unei nemulțumiri cronice. Închis în universul lucrurilor, încercând o teribilă sete de bucurii și de nou, dorind mereu mai mult decât își poate oferi, neoconsumatorul este sclavul unui joc cu bilanț negativ în care insatisfacțiile nu fac decât să se adâncească. Abia rezolvă o problemă că apare alta, relansând sentimentul de privațiune și de pauperizare psihologică. Astfel, societatea dorinței ne îndepărtează cu atât mai mult de starea de plenitudine, cu cât tot ea înmulțește ocaziile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
le permit veniturile lor? Avem aici dovada că, dacă oferta abundentă creează o lipsă notabilă, ea nu e totuna cu un puț fără fund. În zadar ne flutură mărfurile mirajul unor paradisuri iluzorii, dorințele consumatorilor, în ansamblu, nu sunt hiperbolice; insatisfacțiile pot fi recurente, ele nu fac, pentru aceasta, prezentul „de nesuportat” sau catastrofic, aspirațiile rămânând, grosso modo, în limitele „posibilului”. Ajustarea nivelurilor de aspirații la circumstanțe îl definește pe consumator mai bine decât excrescența Peniei. Lipsa, acțiunea și ceilalțitc " Lipsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
recunoscută a legăturilor interpersonale, a vieții relaționale și afective continuă să exercite o dominație considerabilă. Prin aceasta, raporturile cu celălalt sunt în același timp ceea ce poate ridica cele mai mari obstacole pentru fericire și ceea ce împiedică lucrurile să adâncească prăpastia insatisfacției. Toți marii filosofi moderni au insistat asupra transcendenței dorinței: Pascal nota că nu iubim atât lucrurile, cât drumul care duce la ele; în filosofia hegeliană, dorința omenească e definită ca negativitate și dorință de a fi recunoscut de celălalt; Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
transformă, în general, în coșmar: prioritățile lui a Face vin să relativizeze sau să compenseze frustrările lui a Avea. Barca „nenorocirii abundenței” a fost încărcată prea mult. Contrar a ceea ce s-a tot repetat, satisfacțiile materiale sunt mai importante decât insatisfacțiile. Norii negri vin din altă parte. Suportăm mai ușor suferințele generate de consumul obsesiv decât pe cele care-și au originea în viața afectivă, intimă, profesională. Frustrările legate de consum sunt limitate, cele relative la existența subiectivă și intersubiectivă se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
hipermoderni, ci cel puțin trei. În paralel cu „individualismul prin exces” și „individualismul prin lipsă”34, faza III vede afirmându-se ceea ce am putea numi un individualism sălbatic, adică deviant și transgresiv, care combină logica lipsei (sărăcie, situație de eșec, insatisfacție de sine) și logica excesului, logica frustrării și logica „eroizării”, pulsiunea urii și strategia utilitară. Evident, individualismul sălbatic nu coincide cu individualismul câștigătorilor, care dispun de resurse și de independență, dar nu se reduce nici la individualismul negativ sau pasiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mai mult, pentru defavorizați ea creează, dimpotrivă, sentimentul de a trăi mai puțin și de a însemna tot mai puțin. Suferințe și renașteretc "Suferințe și renaștere" Făcând bilanțul uman al fazei II, Fourastié nota deja, într-o carte celebră, că insatisfacția, lehamitea, depresia au devenit trăsături majore ale individului mijlociu din societățile prospere. Îndopat cu bunuri de consum, dar singur și instabil, acesta știe acum că „e mai greu să fii fericit când ești bogat decât atunci când ești sărac”36. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
consumul-lume produce mai multe insuficiențe și dezechilibre subiective, cu atât găsim în el mai multe scopuri și instrumente de redinamizare personală, capabile să risipească mai rapid anumite impasuri ale existenței. Este adevărat că evantaiul hipermodern al posibilităților provoacă derută și insatisfacții, dar, într-un context unde „se petrece întotdeauna ceva”, viața cunoaște mai multe ricoșee, alternanțe, schimbări frecvente. Oscilând în permanență între optimism și pesimism, între depresie și excitație, între tristețe și euforie, între sentimentul vidului și proiectul mobilizator, moralul individului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mobilitate subiectivă, cu nenumărate „invitații la călătorie”. Deschizând viitorul și opțiunile, societățile noastre reoxigenează prezentul trăit, posibilitățile de a fi pus în mișcare cresc, ca și cele de a face un nou salt înainte, de „a-ți reface viața”. Deși insatisfacțiile proliferează, ocaziile de a te elibera de ele sunt mai frecvente. Faza III nu garantează un viitor luminos, dar oamenii pot fi mobilizați mai frecvent ca odinioară de niște țeluri, de niște proiecte apte să redea optimismul, să relanseze credința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
oamenilor de „a-și satisface o plăcere”, de a-și oferi mici bucurii presupuse a compensa lipsa afecțiunii, a legăturilor sau a recunoașterii statutului social. Cu cât legăturile sociale și interindividuale devin mai fragile sau mai frustrante, cu cât crește insatisfacția, cu atât consumerismul de dezlănțuie ca un refugiu, evaziune, mică „aventură” care compensează singurătatea și sentimentul neîmplinirii. Destinat să „remonteze moralul”, să încurajeze „iubirea de sine”, consumul din faza III se definește, și pe acest plan, într-un mod emoțional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Dar problema este de a ști dacă acest fapt ne îndreptățește să afirmăm, asemenea lui Allan Bloom, că eliberarea trupului „ne-a făcut mai mult rău decât bine”62. Ordinea sexualistă și hiperindividualistă duce așadar direct în infernul singurătății, al insatisfacției și al anxietății? Acest diagnostic senzaționalist ridică o serie de probleme: centrat pe date reale, dar nu și generale, slăbiciunea lui mai constă și în faptul că este formulat fără a se ține cont de marea durată istorică, singura capabilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
împlinire libidinală universală. A fost o iluzie să se creadă că el putea să progreseze la infinit, să înainteze neîntrerupt, ireversibil, pretutindeni, către fericirea erotică. În societățile individualiste în care viața s-a eliberat de obligațiile colective, excluderile, frustrările și insatisfacțiile nu sunt niște anomalii, ci niște realități ineluctabile, întrucât rezultă din însăși dinamica individualizării. De îndată ce indivizii se autoguvernează, ei sunt niște subiecți decizionali, dar și, fatal, niște victime supuse legilor dragostei și ale întâmplării, ale atracțiilor și ale respingerilor, ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
epocă a invidiei postmaterialiste sau existențiale. Schoeck avea dreptate atunci când afirma că o societate lipsită de orice formă de invidie nici nu poate fi imaginată, într-atât pare aceasta consubstanțială existenței umane. Lipsa de încredere în sine, sentimentul neputinței, eșecurile, insatisfacțiile vieții de toate zilele sunt tot atâtea experiențe care deschid calea ranchiunei. Întrucât viața ne face să suferim și să ne simțim nefericiți, cum ar putea spectacolul fericirii altuia să nu ne apară, într-un fel sau altul, ca o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
înțelepciuniitc "Iluzia înțelepciunii" Noua apreciere de care se bucură spiritualitățile religioase și laice este prezentată frecvent drept o răsturnare importantă care, eliberându-ne de promisiunile materialiste, ne-ar deschide căile fericirii autentice. În timp ce preocuparea pentru bunuri materiale dă naștere la insatisfacții și frustrări, aventura psiho-spirituală ar duce la o împlinire plină de semnificații și de armonie atât cu sine, cât și cu universul. În centrul fantasticului supermagazin care este nebuloasa spirituală se afirmă primatul experienței interioare ca o condiție a traiului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
liber) se exprimă din ce în ce mai mult prin cumpărături și cadouri. Oare dragostea în cuplu va urma același model? Deja Sfântul Valentin a devenit o a doua ocazie a anului ca importanță, după Crăciun, pentru a oferi cadouri. 7. Penia: plăceri materiale, insatisfacție existențialătc " 7. Penia\: plăceri materiale, insatisfacție existențială" 1. Tibor Scitovsky, L’économie sans joie, Calmann-Lévy, Paris, 1978, pp. 43-67. 2. Ibidem, pp. 130-138. 3. Ibidem, pp. 207-226. 4. Ibidem, pp. 251-265. 5. Albert Hirschman, Bonheur privé, action publique, Fayard, Paris
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cumpărături și cadouri. Oare dragostea în cuplu va urma același model? Deja Sfântul Valentin a devenit o a doua ocazie a anului ca importanță, după Crăciun, pentru a oferi cadouri. 7. Penia: plăceri materiale, insatisfacție existențialătc " 7. Penia\: plăceri materiale, insatisfacție existențială" 1. Tibor Scitovsky, L’économie sans joie, Calmann-Lévy, Paris, 1978, pp. 43-67. 2. Ibidem, pp. 130-138. 3. Ibidem, pp. 207-226. 4. Ibidem, pp. 251-265. 5. Albert Hirschman, Bonheur privé, action publique, Fayard, Paris, 1983, pp. 49-76. 6. Ibidem, pp.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
pp. 49-76. 6. Ibidem, pp. 77-80, 111-115. 7. Ibidem, pp. 13-34. 8. Trezirea contemporană a spiritualităților este înrădăcinată, se spune uneori, în decepția încercată în fața lumii averilor. De fapt, protestele neocredincioșilor împotriva consumului sunt limitate și, mai ales, foarte inegale. Insatisfacția ține mai ales de un univers sobru al zeilor, de un univers al deziluziei, în care ideologiile nu mai furnizează un sistem al unității, al certitudinii, al inteligibilității lumii în care trăim. Din această incertitudine hipermodernă, și nu din nefericirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
vitrină la conștiință 119 Hiperconsumul ca destin 120 Despre limitele comercializării 122 Raporturi de piață și sociabilitate 124 Anihilarea valorilor? 126 Sentimentalizarea lumii 127 Frivolitate și fragilitate 128 Partea a II-a Plăceri private, fericire rănită 7. Penia: plăceri materiale, insatisfacție existențială 136 Despre decepție 137 Consum și decepție 139 Noii vectori ai decepției 143 Viață profesională, viață sentimentală, viață ratată 146 Dorințe, frustrări și publicitate 149 Publicitatea prometeică 150 Extinderea domeniului publicitar 151 Iluzia atotputerniciei 154 Publicitatea-reflectare 156 Tragedia supraconsumului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
alte paliere sociale, ci să-i mîne în ordine spre platoul unei mediocrități noninflamabile. Ce-o face atît de impunătoare ca personaj e faptul că, deși e clar de la bun început că vederile ei sînt modelate de propriile complexe și insatisfacții, nu de puține ori vede bine. De exemplu, imediat vede ceva inconsistent și bovaric dincolo de bunele intenții ale noii profesoare de desen, Sheba (Cate Blanchett) o femeie la vreo 35 de ani, soție și mamă, care trăiește boem dintr-un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fost avertizați cu mul timp în urmă de Lenin, în legătură cu burghezia ridicată din elita proletară. Chiar dacă domnul Năstase a fost dat deoparte în mod brutal, după ce a fost și premier și, începând din 2004, a avut timp să acumuleze destule insatisfacții și frustrări, armura lui de cruciat P.S.D.-ist ar putea fi ciuruită. Tot un dat deoparte, după ce făcuse suficiente servicii P.S.D-ului și lui Geoană, este fostul sindicalist Miron Mitrea. Amenințările lui cu scindarea partidului pot fi luate în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
data asta, într o călătorie diferită: vreau să explorez lumea șamanică”. Atmosfera conferinței oferea șanse depline în acest sens. Noi oameni cunoscuți, din toată lumea, noi experiențe de viață, șamanice ori lumești pur și simplu, noi întrebări și noi motive de insatisfacție și scepticism. O bucurie a venit, mai întâi, de la faptul că, printre participanții la întrunire, autoarea a mai aflat existența unui al doilea român: „Barca pornește pe apele învolburate și facem cunoștință unii cu ceilalți. Robert Forte este un bărbat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]