2,106 matches
-
câștigat din considerente mai degrabă extraliterare. Am auzit parcă mult mai puține voci care să conteste decizia suedeză în 2009, decât acum. Schimbarea este o carte ciudată. În primul rând, la nivel formal, avem de-a face cu un demers insolit și care de regulă se evită - traducerea dintr-o altă limbă decât cea în care a fost scris originalul. La orice traducere, foarte mult din carte se pierde, inflexiunile dispar, stilul scriitorului este imposibil de redat unu la unu, darămite
Despre comunism, fără încrâncenare by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3993_a_5318]
-
românește decât Sorgul roșu, de pildă, dar este la fel de apropiată de original pe cât este traducerea apărută la Humanitas? Mă îndoiesc. Volumul este unul atipic și din prisma conținutului. Pe coperta a patra citim următoarele: „O carte autobiografică și un portret insolit al Chinei contemporane”. Da și nu. Textul este autobiografic dintr-un anumit punct de vedere - faptele relatate sunt reale și fac parte din experienț ele de viață ale lui Mo Yan, dar complet surprinzător este faptul că autorul ocupă un
Despre comunism, fără încrâncenare by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3993_a_5318]
-
la această realitate e, schimbând ceea ce e de schimbat, echivalent cu a-l învinui că stațiunea de munte în care se desfășoară romanul prea seamănă cu toate stațiunile de munte întâlnite în alte cărți sau în excursiile de weekend. Cât insolit tematic se poate pretinde unui romancier? În ce măsură are acesta obligația de a livra, ca informație, știri în exclusivitate? Că istoriile acestea ar fi „preluate și expediate” facil, mă îndoiesc o dată în plus. Accentul nu cade nici pe suferință (morală ori
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
orașe din Brazilia. Expoziția permanentă de la Fundația „José Saramago” joacă un rol deosebit de important în viața culturală a Lisabonei, asemenea Fundației „Calouste Gulbenkian” și altor instituții similare din Lisabona. În fața clădirii „Casa dos Bicos” atrage atenția trecătorilor un măslin - prezență insolită în peisajul citadin, la rădăcina căruia a fost adusă și depusă cenușa ilustrului scriitor, pe două plăci instalate de o parte și de cealaltă fiind marcate următoarele texte: „José Saramago 1922-2010” și „Nu a urcat la stele, deoarece aparținea pământului
Fundația „José Saramago“ – Lisabona Expoziția „Sămânța și roadele“ by Ma () [Corola-journal/Journalistic/4018_a_5343]
-
o legătură directă cu înălțimea, „determinare” care l-ar face pe un autor mediocru cîntînd stelele și luna să producă o experiență poetică mai intensă decît unul descriind cafeaua (ca Brumaru) ori chiuveta (precum Cărtărescu). Vizionarism poetic înseamnă un mod insolit și omogen de a vedea structura inaparentă a lumii; și o abordare multiplanară, în varii registre literare și lingvistice, folosite creator pentru a descoperi fiecare pliu al unui imaginar desfășurat pînă la autosaturare. Să luăm un exemplu, un singur poem
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
care preluase de la duo-ul Lucien Nortier/Christian Gaty seria Robin des Bois), André Chéret, autorul lui Rahan. Și limbajul: textele erau lungi, divagante, pline de referințe culturale sau esoterice. Drept urmare, episoadele nu mai erau povestea unui șir de întâmplări insolite, a unor fapte riscante, a unor peripeții spectaculoase, ci narațiunea aproape onirică a unei meditații cu accente cinic-sentimentale despre viață, prietenie, trădare, miracol și moarte. Doar incidental, noua bandă desenată evoca excrescențele ei umplute cu energia tumultuoasă a aventurii. 1
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
--- „L’Express” de la începutul lui noiembrie publică un „inventar” insolit: al costumelor, băuturilor și automobilelor preferate de actorii care l-au interpretat pe James Bond în filmele dintre 1964 și prezent. Bond este un bărbat impecabil îmbrăcat, costum croit perfect și cravată, devenit smoching cu papion seara, niciodată șifonat, oricâte
James Bond, costumele, băuturile și mașinile sale () [Corola-journal/Journalistic/4131_a_5456]
-
de neorînduială, iar diavolul e sinonim cu dezordinea. Dar la o privire mai minuțioasă, firea lor despotică (căci cine vrea să pună ordine în toate are o irepresibilă natură de satrap) e însoțită de o umoare labilă ce culminează în insolite dezordini sufletești, de unde și surpriza de a descoperi, sub mina serenă de cercetători impasibili, niște orgolioși dificili, năzuroși și imprevizibili. Wittgenstein e din această categorie arțăgoasă: un crispat impulsiv cu răbufniri colerice, la care altercațiile dau naștere unor dureroase remușcări
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
anunț din ziar prin care inginerul Nicolae Popete, de 86 de ani, încerca să găsească un voluntar pentru a-și breveta invenția: o mașină a timpului. Mai în glumă, mai în serios, Teofil Barbălată imaginează și o miză literară acestei insolite aventuri: „Eh, aiureli, singura chestie bună în toată povestea asta era că la întoarcere ar fi putut să scrie un roman istoric foarte bun, de fapt se și gândise la el, era simplu, trebuia doar să redacteze exact ce vedea
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
trăsături care dau valoare textului: obiectivitatea autorului, plasarea unui eveniment într-un context mai larg, european, lipsa de resentimente, excelenta documentare (ca ziarist, a fost tot timpul în mijlocul evenimentelor). Rigoarea istoricului se împletește cu talentul ziaristului, care nu evită elementele insolite, pitorești: pentru a umili Franța și pentru a se răzbuna, armistițiul cu Germania a fost semnat, la 22 iunie 1940, în pădurea de la Compičgne, în același vagon în care mareșalul francez Foch dictase condițiile sale diplomaților germani, în ziua de
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
repezit asupra celor 22 și, după o scurtă încleștare în cursul căreia cei 22 au opus rezistență, balanța a înclinat de partea celor numeroși. A urmat o bătaie de trei ore în care victimele au fost măcinate la propriu. Scena insolită pe care a trăit-o Mihai Buracu a fost că, în cele trei ore cît au durat represaliile, de el nu s-a atins nimeni. A stat în picioare tremurînd și privind neputincios la spectacolul bătăii colective. O traumă poate
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
Distribuit în România de:Odeon Cineplex. Nu în puține cazuri istoria se prezintă ca o farsă, deseori una tragică, însă cazurile cele mai interesante sunt cele în care farsele fac istorie. Filmul lui Ben Affleck speculează o astfel de situație insolită, de un comic subtil și anume modalitatea de repatriere a șase funcționari ai ambasadei S.U.A. în timpul crizei din Iran, în 1979. Acest fapt contribuie și la modul în care își începe filmul Ben Affleck cu un montaj de evenimente desprinse
Hollywood et Co by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3882_a_5207]
-
un joc de table; lui Kanel, prietenul cu care vânase lei în vechime, întors din Împărăția Umbrelor, Nazaret îi oferă iubita pentru a-l salva de la o nouă moarte ș.a. De aceea, formula prozei lui Cristian Meleșteu este un amestec insolit de realism senzaționalist și de fabulos parodic, iar stilul pendulează mereu între poezie, kitsch și ironie: „Un hohot puternic de râs făcea avionul să se încline în dreapta și-n stânga, ca un petic de hârtie lăsat în voia vântului. Se
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
în adîncirea înlăuntrul unor zăcăminte pe care nici măcar subiectul nu și le bănuiește. Și chiar și atunci cînd sensurile dispar, nostalgia sensului rămîne vie, căutarea lui fiind o tendință infinită. Speculînd în marginea formulei atracției gravitaționale, Zografi surprinde o nuanță insolită: aplicată la dedublarea pe care o presupune dialogul meu cu mine însumi, formula ne spune că, atunci cînd distanța e nulă, forța atracției e infinită. Altfel spus, nu pot iești din cîmpul gravitațional al propriilor mei demoni, forța lor împingîndu-mă
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
cu ramă de aur/ în care tu îți sprijini capul în palmă/ scrii la nesfîrșit aceeași sentință/ care nu începe/ și nici nu se sfîrșește. A mea./ Pășesc încet la limita dintre vis și realitate/ pentru că așa începe orice pedeapsă. Insolită./ Ca și cum îți bei cafeaua de dimineață” (Personaje). Pentru ca această transmutare a datelor realului în zona ficțiunii să nu aibă un aspect de pură gratuitate e nevoie de un tablou al realului cît mai palpabil, constrîngător, avînd aerul unui alibi. Din
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
atât de vii încât se adaptează la realități pe care autorul nici nu le bănuia. Cred că principalul numitor comun al echipei artistice formate din actori și din profesioniștii de televiziune a fost disponibilitatea de a experimenta modalități și soluții insolite", spunea regizorul Mihai Manolescu despre colaborarea cu actorii din această producție.
Sorin Șaguna, în "O noapte furtunoasă", vineri la TVR 2 by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40266_a_41591]
-
văd oniric pe Dimov. E o poezie de cuvinte. Cuvinte care, ca în teoriile noastre perimate, produc. Produc imagini, nu neapărat din imaginație. Lotca scobită din trunchi, Singură, plină de ziare, Zace la margini de mare. În chip evident, ziarele, insolite, nu sunt produse de imaginație ci chemate de mare, un cuvânt. Tot spunând că arta este formă, trebuie să mai adaug ceva. Sensuri ascunse, de „adâncime”, există, dar ele sunt elemente de construcție, nu de filozofie. De exemplu, când Emma
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
ani înainte de declanșarea războiului civil între Nord și Sud, într-o Americă mustind de violență. Deși acțiunea debutează în Texas, eroii se deplasează către zona plantațiilor de bumbac, în Sud, unde sclavia este o stare de fapt. Printr-un concurs insolit de împrejurări are loc întâlnirea dintre Doctorul dentist King Schultz (Christoph Waltz), reprofilat pe meseria mult mai lucrativă de vânător de recompense, și sclavul Django (Jamie Foxx), care se întâmplă să cunoască identitatea a trei dintre răufăcătorii pe care-i
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
flamenco și oenologie), precum și scrieri memorialistice. După ce evocă anii de ucenicie, în volumul Tiempo de guerras perdidas (1995) și în La costumbre de vivir (2001) - reunite ulterior sub titlul La novela de la memoria, 2010 -, el revine în 2012 cu o insolită autobiografie-poem, Entreguerras, și anunță că această scriere-testament literar, „ca un compendiu al literaturii și vieții mele”, va fi urmată de un nou volum, cuprinzând eseurile sale literare, adunate sub genericul Oficio de lector (Îndeletnicire de cititor), semn al opțiunii sale
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
parte, chiar și versurile lui presupun un fond narativ, o poveste. Atât în poezie, cât și în proză, este evidentă factura barocă a creației acestui scriitor. Andaluz și pe jumătate latinoamerican, José Manuel Caballero Bonald este tentat de originalitatea și insolitul barocului, în gândire, atitudine și expresie. Prin asocieri și enunțuri ingenioase integrate unui joc al intertextualității, în care predomină aluziile la textele maeștrilor tutelari, Góngora și Quevedo, sunt abordate eternele teme ale artei și literaturii: timpul, memoria, iubirea. Încă de la
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
masă". Devenind instantaneu Evidențe, sau cum ar spune el, "luminoase evidențe". Acute percepții de sine, care pe loc se prefac în evidențe privind lumea toată. Numai ce este unic și singular are șansa să pătrundă în "general", în universalitate. Numai insolitul deschide accesul spre universal valabil. Marea literatură este în stare de asta. E ceea ce își spune lui însuși Ionesco când îl asaltează - ceea ce des se întâmplă - sentimentul zădărniciei, al zădărniciei scrisului... Iată că nu, nu e inutilă literatura, nu e
O evidență luminoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10092_a_11417]
-
din el pe săturate. Un slujitor trage o ciutură plină, care se dovedește neașteptat de grea. Cînd ajunse sus, Matache scoase dintr-însa o javră uriașă, pe jumătate putrezită. Era Tărcuș, cîinele din curte, care dispăruse de vreo săptămînă." "Subiect insolit și dificil de clasat", apreciază Gabriela Omăt. Dar o poveste destul de asemănătoare mai citisem undeva: o proză a lui V. A. Urechia "Secundus", pe care l-am supranumit astfel spre a-l deosebi de bunicul său. Căci literatura română înregistrează
Krenoterapie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10644_a_11969]
-
aducerile aminte. Începusem să înțeleg, că oamenii bătrâni care pe la noi, trăiesc în umbra superstițiilor și prejudecăților, impresionați și zguduiți de cele întâmplate atunci demult, când mă întâlneau pe mine, le reînviam amintirile despre soarta preotesei și se închinau în fața insolitului și inexplicabilului. La urma urmei, doamna aceea nefericită, fusese o rudă de sânge a mea, pe linie maternă și nu ar fi trebuit să pară anormal nimănui, că se întâmplase să îi semăn! Între timp, a venit autobuzul și ne-
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
aduce un volum de aforisme? În primul rînd un anumit tip de meditație asupra unei lumi în care multe lucruri s-au schimbat. O luare (culturală) în posesie, dacă vreți. Regulile clasice ale acestei specii: concizia, percutanța (cultivată prin paradox, insolit, radicalitate), umorul, rămîn atuurile unei supraviețuiri fie ea și într-o epocă amorală. Ceea ce însă ar trebui să se schimbe e mai curînd punctul din care se privește. Înfierînd lumea în care trăim autorul nu demonstrează decît că n-o
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
Șerban Foarță Singurul vers citabil (pe de-a-ntregul) dintr-un poem proletcultist, Cântarea României (sic!), al lui M. R. Paraschivescu, este acela-n care autorul, amintindu-și că, în tinerețe, cochetase cu surrealismul, închipuie o scenă insolită, demnă de penelul lui Dalí: „Un cal care nechează într-o sufragerie”. Prin nu știu ce coincidență stranie, imaginea aceasta reapare, după mai bine de cincizeci de ani, la pagina 106 a ultimei cărți a lui Lucian Dan Teodorovici (Polirom, 2003), anume
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]