5,016 matches
-
vicleniile pe care le vei Întâmpina În cursul procesului de producție.” Tranversară Calea Griviței intrând la Hotel Astoria unde cu puțin timp În urmă o echipă a grupului executase lucrări de zugrăveli dar, Șeful Șantierului nu avusese niciodată timp să-l inspecteze. Găsiră cu ușurință barul În care nu se afla nici un client, iar Șeful Șantierului după câteva momente de gândire, zise. “Mă cam Înțeapă stomacul. Sunt sigur, o tărie m’ar face bine. Ce părere ai...?” “Fiind ora mesei desigur...” Șeful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine apoi le sorbi dintr’o singură Înghițitură.Clăti paharul punându-l la locul inițial, zâmbind cu bunăvoință. „Dacă până la ora actuală Încă nu ne-a arestat nimeni, e o dovadă bine venită. Mărturisesc cinstit, nu am avut timp să inspectez acel punct de lucru: În fiecare zi am fost nevoit să consum băuturi alcolice iar În prezent Încerc să mă dezmeticesc, dece...? Închipuieșteți ieri, am băut cam mult. Ascultă la mine omule, nu-i treabă ușoară să fi-i Șef
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să profite de el. Era informat de prietenii lui din afara Închisorii despre cel care l-a tras după el În pușcărie, nu fusese Încă judecat deci, se afla În acest penetenciar. E drept, era Liber nu Însă suficient ca să poată inspecta toate camerele cu arestați preventiv: penetenciarul avea capacitate de primire de zece mii locuri iar În prezent se dublase fiind exagerat de aglomerat. Unde să-l găsești pe Buga Nicolae...? Va trebui să procedeze cu mare atenție! Extrem de subtil, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Împuțit. Cu smocurile de deasupra ochelarilor mătăsoase, sure, Încâlcite, ridicându-se pe când el Înfrunta fenomenul. Nu avea rost să fii observatorul sensibil, turistul (exista oare vreun ținut destul de stabil pentru a face un tur prin el?), rătăcitorul filosofic pe Broadway, inspectând fenomenul. Fenomenul Într-un fel Își dezvoltase un simț al propriului interes și al propriei observabilități. Era conștient că este scena perversității, Își știa propria disperare. Și frică. Teroarea-i. Aici puteai vedea sufletul Americii În Încleștarea cu probleme istorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
speciale (prelegerea lui Feffer, În urmă cu douazeci și patru? patruzeci și opt de ore?), Sammler nu mai trecea pe aici. Dacă ieșea ca să facă mișcare, nu se aventura atât de mult spre periferie. Iar acum, din Rolls-Royce-ul lui Elya, inspecta subcultura celor dezavantajați (terminologie recent achiziționată din New York Times), fructele ei caraibiene, puii dezgoliți de pene cu gâturile atârnânde și pleoapele vineții, vaporii tremurânzi de motorină și untură Încinsă. Urmă 96th Street, Înclinată În toate cele patru colțuri, chioșcurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Avea acea încredere absolută, tipic burgheză în faptul că toate erau în regulă, camera, mobilele ei mari și vechi, rufele în dezordine ale copiilor. Lăsată de capul meu, am reușit să mă cocoț în vârful fotoliului și am putut să inspectez împrejurimile mai în voie. Pe pereți erau câteva tablouri - acele năstrușnicii moderne, abstracte, nu prea pe gustul meu - și un instrument de lemn primitiv, probabil din Africa, care dădea senzația că ar fi cumva mirositor dacă te-ai fi apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
el însuși la Granada ca să verifice cum respectau oamenii săi angajamentele făcute. Extrem de îngrijat pentru propria-i persoană în primele zile, regele s-a deplasat în cele din urmă regulat în cetate, vizitând piața, sub escortă serioasă, se înțelege, și inspectând vechile ziduri. E adevărat că s-a ferit încă vreme de câteva luni să-și petreacă noaptea în orașul nostru, preferând să se întoarcă la Santa Fe înainte de apusul soarelui, însă neîncrederea sa, la urma urmei cu totul de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-o vândă de trei ori mai scump. De la o zi la alta, prețul pâinii și al făinii spori peste măsură. Când, la scurt timp de la anunțarea acestor decizii, sultanul își părăsi citadela și străbătu orașul pentru a merge să inspecteze costisitoarea reconstrucție a colegiului ce avea să-i poarte numele, pe care-l desenase el însuși și a cărui cupolă tocmai se fisurase pentru a treia oară, populația capitalei îl huidui. Strigătele acesteia îi ajungeau la urechi: „Dumnezeu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se afla pe drumul meu, am hotărât să mă duc într-acolo, lăsându-i pe ai mei la câteva mile distanță, alături de imamul unei mici moschei de țară, și făgăduindu-mi să mă întorc să-i iau după ce voi fi inspectat câmpul de luptă. La Bougie l-am întâlnit pe Barbă Roșie, așa cum am scris în Descrierea Africii. Avea cu adevărat o barbă foarte roșcată, de culoare naturală, dar și din pricina henei, căci omul trecuse de cincizeci de ani, arăta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trecuse pragul unui salon, un florentin, un Medici, uimitor prin finețe și perspicacitate. — Am auzit că ai fost la Pavia. — N-am zăbovit acolo decât câteva zile, în compania lui messer Francesco Guicciardini. — Nu eram nici eu prea departe. Îmi inspectam trupele pe drumul spre Milano. Când m-am întors, emisarul otoman plecase. Și dumneata la fel, mi se pare. Zâmbi complice. Pentru a evita să dau de gol secretul misiunii mele, am preferat să tac și să-mi feresc ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iubesc deja - cu ochii la mâncare, Vitellius reluă discuția întreruptă de intrarea tânărului bucătar. De ce nu m-ar iubi? Am ajuns în provincia asta îndepărtată la calendele lui decembrie și primul lucru pe care l-am făcut a fost să inspectez personal taberele de iarnă ale legiunilor și să ofer bani ca să fie îmbunătățite. Soldații nu mai avuseseră de multă vreme un comandant, și după moartea lui Capito - îi aruncă o scurtă privire lui Valens, care se uită la el impasibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de carne prăjită plutea în aer. Apăru hangiul, care făcu mai multe plecăciuni - îl recunoscuse imediat pe guvernator în omul care înainta șchiopătând, lacom de mâncare și de informații. Vitellius îl îndepărtă cu mâna pe hangiu și se duse să inspecteze cratițele, adulmecând, gustând sau înfulecând cu gura plină când o mâncare îi plăcea mai mult decât celelalte. Era neliniștit și privea lacom mâncărurile. Cuvintele lui Flavius Valens îi răsunau în minte, mai ales acela care părea înconjurat de o aură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și Debby se mișcau dezinvolte, semiîmbrăcate, servindu-mi cafea cu respectul datorat magnatului cu datoriile achitate la zi. M-am întins pe canapeaua din salonașul mansardat, de formă piramidală, cu ferestrele, adâncite spre interior. Prin toboganele astea de ardezie puteai inspecta starea vremii, care devenea iar variabilă, soarele, tot o pată de rugină și ieșit din formă, licărind, apoi stingându-se brusc, aidoma unei torțe ude. Selina și-a pus un șorț vârându-și părul sub o șapcă de baseball și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
idei. Și nici nu-mi place să-mi dau cu părerea în privința lor. — Hă? hei - cât câștigi? — Depinde. Mi-a spus. — Atunci, pe ce dracu’ îi cheltui? Ascultă-mă pe mine, Martin Amis ăsta trăiește ca un student. I-am inspectat apartamentul cu ochiul specialistului în reclame, atent la cheltuieli și la stilul de viață, la cheltuielile profesionale. Și n-am descoperit nimic, nici magnetofoane, nici cartoteci, nici mașini de scris electrice, nici computere. Doar mașinuța de scris portabilă, deschisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ultimul lucru de care puștiul ar mai fi avut nevoie, o altă umilință dintr-o seară cât se poate de nereușită. S-a întors Martina. Se aplecă deasupra băiatului cu genunchii ușor îndoiți, așa cum fac femeile când vor să-și inspecteze una alteia micile vlăstare și cărucioarele. — Ți-e bine? Se simte bine? — Da. Ți-au spus în cât timp vin? — E vineri seara. Noi ne-am uitat în jos și el s-a uitat în sus. Mi-am schimbat poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
forță care îți aduce uneori cele mai imperative gânduri și cele mai năvalnice dorințe, silindu-te să le urmezi fără nici o putință de refuz, mi-a insuflat convingerea că, înainte de a-i adresa invitația Esterei, ar fi fost necesar să inspectez terenul viitoarei întâlniri de adio. Să văd cum este în restaurant, să nu mă simt străin de tot când voi veni cu ea, să mă fac știut cel puțin de un chelner, să aflu unde-i toaleta și multe astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i aici. Nu l-am văzut de la prînz. Ăsta-i adevărul. Fumero rămase nemișcat preț de vreo jumătate de minut, brăzdîndu-mi fața cu revolverul și lingîndu-se pe buze. — Lerma, ordonă el. Aruncă o privire. Unul dintre agenți se grăbi să inspecteze apartamentul. Tata se zbătea În zadar În strînsoarea celui de-al treilea polițist. Dacă m-ai mințit și Îl găsim În casa asta, Îți jur că-i rup amîndouă picioarele lui taică-tu, șuieră Fumero. — Tata nu știe nimic. Lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
efectul. O parte din răul ce se afla În el fusese eliminat. Tâmplele Încetară să-i zvâcnească. Ritmul bătăilor inimii deveni mai regulat. Medicul Își aruncă halatul pe umeri și, luând o poziție marțială, se Îndreptă spre dulap să-și inspecteze „trupele”. Pauza de respiro durase prea mult. Costumele se aflau În dezordine. „Soldați, drepți!” făcu Noimann. După care le dădu un ordin ce se bătea cap În cap: „Pe loc repaus, marș!”. Costumele Își umflară pieptul, apoi se destinseră. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le arătă hârtiile conform cărora corabia transporta mărfuri din Europa spre țărmul Trebizondei. Transportul nu avea nimic ieșit din comun, fiindcă Genova Întreținea relații comerciale cu toate cetățile turcești de la Marea Neagră și adeseori navele ei ancorau la Istanbul. Cei opt inspectară puntea, coborâră În cală, verificară cabinele și apoi reveniră. Morovan vorbea perfect limba turcă, și deprinsese obiceiul de a-i flata pe reprezentanții Imperiului Otoman, ceea ce conta mult În raporturile sale cu autoritățile. La plecare, Îi dărui comandantului echipei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dacă asemenea convorbiri sunt folosite în exces. O regulă elementară de politețe obligă musafirul să laude delicatesele cu care este servit, mobila nouă achiziționată, ordinea și curățenia din locuință, inclusiv drăgălășenia și buna educație a băiatului care, între timp, a inspectat buzunarele hainelor sau poșeta lăsate de musafir în cuierul din hol și și-a completat bugetul personal pentru țigări cu câteva bancnote, atâtea cât să nu sară în ochi la prima vedere. În multe cazuri însă, musafirul nepoftit și mai
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cea Mare. Aflu că în acest an, de selecție se ocupă casa imperială și că frumusețile din fiecare stat sunt trimise la Peking pentru a fi văzute de comitetul casei imperiale. Eunucul-șef, care îl reprezintă pe împărat, trebuie să inspecteze mai bine de cinci mii de fete și să aleagă dintre acestea vreo două sute. Aceste fete îi vor fi prezentate doamnei Jin, Marea Împărăteasă, și împăratului Hsien Feng. Fann Sora cea Mare îmi zice că Hsien Feng va alege șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ale ușilor, imitând stilul imperial. Meșterii confecționează suporturi pentru arderea tămâii, mese de altar și scărițe. Uneori sunt nevoiți să lucreze cu instrumente de mărimea unei scobitori pentru a realiza detaliile dorite. Când treaba e gata, căpetenia eunucilor vine să inspecteze casa. Nu face nici un comentariu, iar expresia lui nu trădează nimic. Însă a doua zi își face din nou apariția, aducând cu el un grup de oameni. Ei fac praf toată casa și spun că trebuie să o ia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
avânt. — Are nouă dragoni sub baldachinele cu mânere drepte din satin galben. Majestatea Sa a mers la Palatul Bunăvoinței ca s-o întâlnească pe Marea Împărăteasă. Până acum trebuie să fi terminat ceremonia din Sala Supremei Armonii și să fi inspectat Registrul Căsătoriilor Imperiale. După asta va primi felicitările miniștrilor. Și după asta... Un zgomot puternic sfâșie cerul. — A început ceremonia din curtea exterioară! țipă Kuei Hsiang. Cu siguranță că Majestatea Sa își așterne acum semnătura în registru. Într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu iau în joacă gelozia ascunsă a lui Nuharoo. Yuan Ming Yuan nu e defel un loc sigur. La suprafață, eu și Nuharoo suntem prietene. E implicată în pregătirile pentru sosirea bebelușului, a vizitat atelierul imperial de croitorie pentru a inspecta hainuțele și a vizitat depozitele imperiale, pentru a fi sigură că sunt fructe și nuci proaspete. La sfârșit, a verificat crescătoria de pește. De vreme ce se spune că acesta favorizează lactația, Nuharoo se asigură că există suficient pește pentru a hrăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care vor lega sicriul, la cărăușii care îl vor purta; de la steagurile de ceremonie, la alegerea muzicii de bocit. Analizăm porci de ceară, păpuși din bumbac, maimuțe din lut, miei de porțelan, tigrii din lemn și zmee din bambus. Serile inspectăm figurinele din piele care vor fi folosite în spectacolele de teatru. Tung Chih este antrenat să îndeplinească datoria fiului. Își exersează pașii, plecăciunile și saluturile în fața unui public de cinci mii de oameni. În timpul pauzelor, se strecoară afară să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]