811 matches
-
canionului, știa toate cărările ascunse, toate peșterile și toți oamenii care numesc acest loc „acasă” și, încă și mai grozav de-atât, l-a lăsat pe fiul meu să conducă șalupa. Eu și Beverly ne-am legat una de cealaltă instantaneu, de parcă ne-am fi cunoscut dintr-o altă lume, iar legătura asta continuă și-n ziua de astăzi. Pe amândoi îi consider prieteni de-o viață. Înapoi în Boise, Shawna Shearer e mereu acolo atunci când am nevoie de ea: îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acele obiecte care ne fac să privim comunismul copilăriei în culori sepia. Însă în era ecranelor cu cristale lichide și calitate măsurată doar în megapixeli, micul Smena a devenit un simbol aproape opus comunismului: pentru un grup de fotografi entuziaști, instantaneele surprinse în culorile patinate ale camerelor foto rusești reprezintă însuși stilul de viață occidental. Societatea Lomografică adună în jurul ei mii de fani ai camerelor foto rusești, a căror misiune este să descrie lumea prin cât mai multe instantanee surprinse nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
fotografi entuziaști, instantaneele surprinse în culorile patinate ale camerelor foto rusești reprezintă însuși stilul de viață occidental. Societatea Lomografică adună în jurul ei mii de fani ai camerelor foto rusești, a căror misiune este să descrie lumea prin cât mai multe instantanee surprinse nu contează unde, cum și când. Numele de „lomografic“ vine de la o soră mai mică a celebrelor camere Smena - Lomo LC-A, un aparat ieftin rusesc, descoperit de Occident imediat după căderea Cortinei de Fier și iubit pentru fotografiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
să ceară și ei astfel de aparate, încă greu de găsit la începutul anilor ’90, iar tinerii au făcut mai multe expediții la Moscova pentru a cumpăra, de multe ori de la comercianți la negru pescuiți din fața magazinelor, aparate foto ieftine. Instantaneele nimicului Lomografia a devenit rapid nu o tehnică fotografică, ci o filosofie. Pozele surprind mărunțișurile vieții de zi cu zi: o pereche de picioare de damă elegant încălțate în pantofi cu toc, nasuri roz de pisicuțe, un bibelou pierdut prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
în apă, un soldat, o vitrină, un autoportret realizat de deasupra capului, o bancă, un sărut - orice poate fi subiectul unei lomografii. În 1994, proaspăt înființata Societate Lomografică a realizat în paralel două expoziții de lomografii - una în New York, cu instantanee din viața rusească și una în Moscova, cu fotografii de peste Ocean. După câteva întâlniri cu directorii fabricii producătoare din St. Petersburg LOMO (Leningradskoye Optiko-Mechanichesckoye Obyedinenieă, societatea a devenit unicul exportator de camere foto Lomo LCA. Monopolul comercial a stârnit oarecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Londra a avut loc o nouă expoziție Lomo, care a adunat peste 100.000 de fotografii din toată lumea, expuse pe 1.365 de panouri. Sau, cum i-a plăcut PR-ului societății să spună, a fost expus cel mai vast instantaneu al lumii realizat vreodată. Cele zece reguli ale lomografiei » Ia-ți Lomo cu tine, oriunde mergi și oricând pleci. Folosește-l oricând, zi sau noapte. » Lomografia nu este o intruziune în viața ta, ci o parte a ei. » Fă fotografiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
care-ți azvîrle În față văpăi ascunse, prin care Întreține gherila fără șir a concretului, pe Trakl pentru priveliștile parcă preistorice, pe Apollinaire pentru epica și cromatica lui cu brîndușele de culoarea cearcănelor, pe Rilke pentru capacitatea de a deflagra instantanee memorabile, pe Dylan Thomas pentru efectul exaltant al strălucirilor lui. Pe urmele lor și ale altora, Între care numeroși contemporani, am căutat și eu să fixez realul prin invenții figurative, să-l aduc aproape. A trebuit să nu pierd contactul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
civilizației nu ar putea să se dovedească a fi intelectualii săi scărpinați Între urechi ce o atacau În momentele sale cele mai slabe - o atacau În numele revoluției proletare, În numele rațiunii și În numele iraționalității, În numele profunzimii viscerale, În numele sexului, În numele libertății instantanee perfecte. Căci la asta se reducea, la o cerere fără limite - insațietate, refuzul creaturii sortite pieirii (moartea fiind sigură și finală) de a părăsi acest pământ nesatisfăcută. O Întreagă listă de cereri și plângeri era prin urmare depusă de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apropiați. E drăguță sora mea, pe care încă din anii copilăriei o numesc Daddau. Zâmbește. Fratele ei, pe jumătate cu proporții de băiat, chiar dacă aproape bărbat, ține cu tot dinadinsul să privească cu seriozitate în mecanismul optic al aparatului. Tatălui, instantaneul acesta cu aer pașnic i-a reușit pe o vreme cât se poate de frumoasă de vară târzie; a fost ultimul înainte de plecarea mea. Fiindcă abia acum ceea ce multă vreme putuse fi ignorat devenise realitate, negru pe alb, semnat, datat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cucerit de altcineva care stătuse, cu atâta altă lume, pe culoar. Fostul caporal a extras cuțitul, i-a închis lama, l-a vârât în raniță și a început să-și curețe pipa. Încet-încet, ne apropiam de Hanovra. De rămas, rămân instantaneele spontane ale întâmplării pe care le arhivează memoria. Cel care atunci mesteca tăcut feliile de cârnat mai vede și azi cum vibrează cuțitul înfipt în piciorul de lemn, totuși nu e sigur că istoria asta s-a petrecut în timpul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tânăr, care stă cățărat pe schela din țevi de oțel și se uită în lume ca și când ar cuprinde-o cu privirea. Ca să se legitimeze profesional, stângaciul ține într-o mână ciocanul de lemn al breslei, iar în mâna cealaltă șpițul. Instantaneul va fi fost luat de către un coleg de breaslă. În fundalul fotografiei, o adâncitură făcută cu dalta lasă să se vadă cât era de masivă fațada din piatră naturală care îmbrăca Dresdner Bank. Mistuită de flăcări pe dinăuntru, ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu a mai făcut duș). David caută. Răspunsuri? Pe Alex? Pe sine? De fapt, un banal încărcător. De Nokia. Connecting people. Îl găsește, în cele din urmă, în sac, în vecinătatea plăcută a unor bomboane mentolate devorate aproape imediat. Greață instantanee și inexplicabilă. Așteaptă. Gândurile i se conectează și i se încâlcesc aproape electric. Fericit accident neuronal. Aș bea ceva. Ar bea ceva... Enter PIN. Melodia de întâmpinare funcționează ca un racord brutal la realitate. Realitatea de-afară. Stradă-cartier-oraș. Poate lume
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unor peisaje sau de peisaje ale unor vise, cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un pur joc de provocări decadentiste, de exhibare calofilică, sub mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul oricărei manifestări performante
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
duce mai departe intenția iconoclastă din seriile germano-iugoslave. Loup Noir sau Capitaine Apache anticipează cruciada ecologist-umanistă a lui Doc Justice. Indienii sunt ultima respirație a lumii ce refuză logica procustiană a civilizației occidentale. Noblețea seculară a vânătorilor de bizoni devine instantaneul de bandă desenată. Aventura este, în cazul lui Pif, ambiția de a cuceri spațiile clasice ale imaginației culturii populare. Avantajul unei reviste este exploatat până la ultimele consecințe și fiecărui etaj cronologic îi va corespunde, previzibil, un tip de narațiune destinat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din care se ridică ca naufragiat, el este înghițit de istoria ce își scrie paginile prin câmpuri de bătălie, sânge și absurd. Pentru Corto, Asia nu este misterul delicat al poeziei extrem-orientale sau caligrafia stampelor japoneze, ci această însumare de instantanee dominate de moarte și devastare. Tinerețea lui Corto revelă natura marină și paradoxală a acelui Corto de dinainte de întâlnirea, fatidică, cu sângerosul Rasputin. În preajma revoluției ruse de la 1905, pe câmpiile pe care s-a purtat războiul ruso-japonez și s-a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
într-o țară în care culorile se reîntorseseră după un lungă așteptare, bucurându-i pe copii, mă pregătesc să închei această istorie apocrifă. Pe biroul meu se află fotografia unui alt câine, din altă viață. Lângă el, înscris în același instantaneu, mă aflu și eu, cel care am fost, așezat în fața casei ce se înalță încă pe strada unde am copilărit. În mormântul său modest, ce se confundă cu grădina pe care a cutreierat-o, cățelul meu așteaptă să reînvie, când
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
remarce atitudinea lui, încărcată de gentilețe. Domnul cu ochelari demodați și păr vâlvoi nici nu-l auzi. Luându-i perplexitatea drept o vocație certă spre audieri de considerații științifice, profită de buimăceala lui, apucându-l de braț cu oarecare și instantanee amicalitate. Vino, vino, mai aproape, prietene! spuse Profesorul cu convingere și atât de imperativ, încât masivul gonflabil nu i se putu împotrivi, deși se supuse fără chef. Considerându-l din ce în ce mai mult drept un învățăcel ce-i picase la îndemâna expunerilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în oglindă; poți să faci copii, poți să-i îngropi înainte de a crește mari, poți împleti pulovere, poți despleti pulovere, poți întoarce pe față firele țesute pe dos. Oglinda este cea mai performantă bandă animată: viața este o infinitate de instantanee oglinda pune fotografiile în mișcare; oglinda atât de bine accelerează curgerea, încât îmbătrânirea se întâmplă între două blitzuri; în oglinda poți aluneca după bunul plac al gravitației fără implicarea lui Dumnezeu; în oglindă, starea de piatră se repeta cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
păianjenul firul. Ai vrea să adormi încă un ceas, o noapte sau chiar o viață pentru a-ți continua visul, dar visul este o prelungire a absenței și nimeni nu-ți spune asta. Cristale înghețate sparte în palmă. Trezirea primul instantaneu vegetal al zilei, apa miroase a iarbă de munte. Gustul ierbii resuscită primăvara-n oglindă. La 4 dimineața, Petru, fără ordin de servici, abandona cazarma, deschidea fereastră în icoană și trecea dincolo. Adevăratele dezertări se fac fără "de acord", "rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca să forezi după petrol. I-am spus să meargă să cheme o mașină care să ridice cadavrul și cât timp a fost plecat am aruncat o privire prin studioul lui Poliza. Nu era mare lucru de văzut. Un grupaj de instantanee cu picioare desfăcute, lăsând la vedere organele genitale, se uscau pe o sârmă în camera obscură. O colecție de biciuri, lanțuri, cătușe și un altar cu tot cu sfeșnice, de genul celor pe care le văzusem în seria de fotografii cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se îndepărtează rânjind. Alfonsina-Sheila-Alexandra se ridică, se acoperă, cu un aer plictisit. Nu mă lasă în pace nici o clipă - bombăne -, a lucra în același timp pentru două servicii secrete în luptă între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe dimensiuni și să retușeze ochii roșii. Clic, clic, clic — apăsase de atâtea ori pe mouse până îi amorțiseră degetele și o durea mâna, hotărâtă să facă totul perfect. Unele pagini erau în stil colaj, iar altele conțineau un singur instantaneu. Cea pe care o alesese pentru fereastra decupată de pe copertă era preferata ei: o fotografie alb-negru pe care o făcuse cineva la petrecerea pentru aniversarea a optzeci și cinci de ani a bunicul lui Duncan la Le Cirque; Emmy își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ș? Odinioară credeam că secretul fericirii constă într-un loc șic cu room-service și mobilier de la Christian Liaigre. Ei bine, nu-i așa. Sincer, dacă ești nefericit, ești nefericit chiar dacă ai cearșafuri brodate sau nu. De-aia vezi prin reviste instantaneele paparazzilor cu celebritățile aflate la bordurile unor iahturi sau ieșind din holurile hotelurilor de cinci stele cu o mutră ce parcă ar vrea să spună că-s gata să se sinucidă sau așa ceva. Adevărul e că, atunci când ești la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un amurg turmentat de afrodiziace. Ai fi reîntâlnit, acolo, la cotitura șoselei care urcă spre oraș, fata morgana. Urcaseră scara de lemn, ținea în palmă cotul ei mic, gingaș. Amurgul gros, luna crescând în fereastră, graba atingerii, aprinderea și stingerea, instantanee, voltaj prea mare, catastrofic. O secvență romantică, bună pentru farse. Farse romantice, atât, peltea și gamete. Se reîntâlniseră, până la urmă, vârstele se încolăciseră iarăși. Amurg ploios, friguros, crezi că vei scăpa și de data asta, să se încurce trenurile, adresele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sale, apoi a salutat-o pe trecătoarea superbă, planetară. Da, fusese o seară ospitalieră, în grădina cu minuni a Domnului. Așa că fostul profesor reluă incursiunile. Ori de câte ori se simțea obosit și deprimat, gata să-și abandoneze proiectul, cobora în rumoarea străzii. Instantaneul, disponibilitățile, fantezia realului? Fundătura realului! Energie dospită, sucită, otrăvită, care nu izbutea să explodeze, sufocată înainte de pragul cinetic. Așa crezuse, cândva, și Marcu Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]