1,049 matches
-
Mai mult, cercetând mai atent, chiar el fusese cel care îi pusese capăt, și nu fără riscuri pentru sine și pentru misiunea sa. Dar, era limpede, asta nu conta, fiindcă - și aici era punctul sensibil - el... văzuse! Cu o mișcare instinctivă, izbit de acea intuiție, își reținu pentru o clipă calul. Bineînțeles! Asta era: Frediana nu intenționa doar să-l pedepsească pe responsabilul asasinării tatălui și fratelui ei, pe dușmanul care-i teroriza poporul, ci voia înainte de toate să-l suprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în fiecare zi într-un metrou plin până la refuz? Chiar m-am săturat. Luni dimineață mă gândesc mereu: «Astăzi nu mă duc...» (râde). Însă, cu toate că mintea spune: «Nici să nu te gândești să te duci astăzi!», corpul este în mod instinctiv pregătit pentru muncă. Dacă fiecare ar avea un computer pe birou, nu ar mai trebui să merg la companie. Nici acum nu e imposibil să fac lucrul ăsta. Chiar poți să ții ședinte prin calculator dacă sunt conectate la rețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cele două stări era mare. Asta mi s-a părut incitant. Am stat două nopți și trei zile. Nu ne-am apropiat foarte mult. Totuși, a existat o atracție reciprocă. Sinceră să fiu, prima oară m-am gândit în mod instinctiv: «Probabil că o să fiu cu el. Poate o să ne și căsătorim.“ E un lucru pe care fetele îl înțeleg. Mi-am zis: «Nu e nevoie să-i dau numărul meu. Mă va contacta oricum.» (râde) Aveam încredere în mine. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
el Însuși, de data asta, și restrâns de Îngândurări nocturne. Politicoasa sociabilitate, fermitatea distanțării de intrușii agasanți, așa cum le contemplasem la primele Întâlniri, dobândeau acum o imagine Întregitoare. Controlul lucid al disponibilităților se articula Încă de atunci, cred, Într-o instinctivă și intensă veghe (să-i spunem și „decentă”?) În a proteja interioritatea, vulnerabilitatea, contrarietățile, din care doar În răstimpuri țâșneau impulsuri irepresibile. Dialogul nostru prim, Întâmplător și deopotrivă surprinzător, deschisese șansa unuia real și durabil, În care sensibilități diferite aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
deloc Îngăduitor cu ezitările. Domnul Iosef Eugen Campus se definește În textul său „Banchet platonician la mod românesc” (Deschizând noi orizonturi, vol. 1, Editura Libra, București, 2002) drept un naiv, un soi de Don Quijote. Refuzase să intre În Partid („eram instinctiv și principial Împotriva oricărei dictaturi”), dădea adesea „cu oiștea În gard”, dar Încuviința „principiile socialiste”, rămânând leal față de un regim care Îi părea „singurul capabil să transforme visurile În realitate”. Am putea pune multe semne de Întrebare la atâtea contradicții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Putea fi incredibil de sensibil. A avut și momentele lui de nebunie - mai mult ca să se răzbune pe tatăl și pe mama noastră. Și s-a înhăitat cu cine nu trebuia. Dar era un tip foarte drăguț. Cu o blândețe instinctivă. Dar e un tip drăguț și acum. Cel mai drăguț! Când nu e derutat. —Ăsta nu e el. Mark nu era crud și nici prost. Mark nu era așa furios tot timpul. —E doar speriat. Probabil că și tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bun început. El stă în pat, în capul oaselor, luptându-se cu o carte veche, familiară. Își dă seama, după postura lui, că ceața se risipește. Chipul lui se luminează când o vede - amestecul ăla de idealizare și de recunoștință instinctivă. Dar pălește repede, după o singură privire spre fața ei. Ce s-a întâmplat? întreabă el. Cine a murit? Ea rămâne în picioare, lângă patul lui. Postura ei ar putea fi de-ajuns ca să-i declanșeze amintirea. Urma aceea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și Breazul. Turculeț, un fel de veterinar specialist în creșterea cailor, fusese maestrul de echitație al lui Ștefan, iar acum lăsa impresia că este un fel de paznic al lui Breazu. Înainte de a intra în întunericul grajdului, Ștefan duse mâna instinctiv la pumnalul pe care-l purta la cingătoare. Când se obișnui cu lumina puțină, prințul îl zări în mijlocul unui grup de cinci, șase grăjdari pe Turculeț, care-l ținea pe Breazu din scurt de căpăstru și-l ștergea, masându-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu superiori ai acesteia. E bine ca și copiii să știe, înainte de toate, că trebuie să protejeze natura - din care suntem parte integrantă - pentru că tot restul vieții noastre depinde de asta. Interesul și dragostea pentru natură sunt, la majoritatea preșcolarilor, instinctive. În plus, comportamentele și convingerile formate copiilor, la o vârstă cât mai fragedă, sunt cele care se păstrează cel mai bine toată viața. De aceea, în educația realizată în grădiniță trebuie să pornim de la interesul preșcolarilor pentru plante și animale
Coronița prieteniei by Ed. Nemţanu Anişoara, Grup Şcolar Cristeşti, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93021]
-
și mai ales creierul, infinit mai complex. Toate aceste componente ale acestor organe funcționează împreună și simultan în procesul vederii, al auzului, al gândirii... Apoi, instinctul, miracol în lumea păsărilor este inexplicabil. Cum s-ar fi putut dezvolta un comportament instinctiv și cum a putut să devină ereditar?!.. Iată întrebări fără răspuns... Instinctul este o înțelepciune programată înainte de naștere. Apoi, originea limbajului este un mister. Creierul uman este programat de mic pentru dezvoltarea limbajului. El nu este cablat pentru o anumită
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Jeudi sau Vendredi sau Samedi sau Dimanche. Și-i scoase pe ai lui și și-i trase pe cei care veniră satisfăcător, încercă apoi o pereche de ciorapi negri de plasă cu ochiuri destul de mici, care îi atenuară puțin jena instinctivă că nu găsise nimic cu care să se poată epila, și se gândi multă vreme dacă să-și pună sau nu sutien. Dar, în parte pentru că nu prea purtase nici înainte, în parte pentru că i se părea grotesc să se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uitându-se cum unul din zgomotoasele și impresionantele Antonov ateriza și se îndrepta foarte încet spre locul unde aștepta un șir lung de mașini. Când, în sfârșit, uriașul monstru rămase pe loc cu motoarele oprite, întrebă coborând vocea în mod instinctiv, deși nu era nimeni în apropiere care să-i poată auzi. — Cred că ar trebui să pleci de aici cât mai repede. Unde-ți sunt lucrurile? — În cortul meu. Cât timp îți ia să le strângi? — Nici o secundă, căci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu moartea de atâtea ori. Cu moartea altora, desigur. În cele din urmă, se ridică în picioare și porni în direcția opusă locului unde-și aruncase chiloții. Niciodată n-a știut de ce a făcut-o, dar probabil fusese un impuls instinctiv de a se îndepărta cât mai repede de o dovadă atât de fizică și palpabilă a lașității sale necontrolate. În realitate... ce mai conta? Nu căuta decât un loc unde să poată muri; și în acea întindere de neimaginat orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de sexualitate și în general nu a fost foarte preocupat de aceste subiecte, încă mai crede în Moș Crăciun, Moș Nicolae, Iepuraș, dar probabil că este o formă mascată de interes material (dacă înțelegeți ce vrem să spunem) împreună cu refuzul instinctiv de a renunța la evenimentele plăcute ale copilăriei. Noțiunea de „bani” este percepută ca o problemă a „oame nilor mari” la care se va gândi mai târziu, când „va avea grijă de familia lui”. Subiectele „căsătorie” și „soție” sunt frecvente
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
eu din pricina ei!” A doua victimă a eroului este observată tot de ochiul crud al bărbatului care în romanul Ioana sosește cu autobuzul în Cavarna. Cei doi au fost despărțiți și iau hotărârea să reia relația. Reacția femeii e una instinctivă, însă bărbatul interpretează totul cu o privire rece. Aceasta îl întâmpină fără gesturi, “cu toată carnea spre mine.” Sandu are aceeași înclinație spre analiză și recunoaște și la Ioana această apetență.: “Întotdeauna, sub orice inițiativă a mea, cea mai spontană
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
un nou tip de roman, „romanul poem”. În centrul acestor romane-poem se situează țăranul din cantonul Vaud, omul simplu În permanentă luptă cu forțele elementare ale binelui și răului, cu viața și moartea pe care le Înfruntă cu o determinare instinctivă: ,,Dacă descriu țărani În cărțile mele, este pentru că Îi cunosc destul de bine, pentru că ei trăiesc sub cerul liber, printre frunze, anotimpuri, mirosul ierbii, toate aceste lucruri; În sfârșit pentru că pasiunile lor sunt mai violente dar mai puțin vizibile.[...]” Dacă scriitorul
Caleidoscop by Maria-Lucia Toma () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93367]
-
românimii, din Oradea Mare, - când în țara mea proprie nu voi ajunge nicicând să însemnez ceva, escepție făcând de cercul restrâns al câtorva amici. Ș-apoi să nu fiu pesimist? Grecii noștri au o ură atât de înrădăcinată și de instinctivă în contra a tot ce e românesc încît chiar studiul regulat al limbei și istoriei noastre nu se va face aci decât după ce acești oameni vor dispărea prin degenerare și stingere fizică ceea ce sperăm de la Dumnezeu că se va întîmpla destul de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nici într-altul, deoarece sufletul tot îi fusese absorbit în realitatea existenței. Moș Costache credea în adevărul cărămizilor din curte, al tutunului, al banilor din pachet și nu-și putea închipui nici raiul fără aceste elemente. Frica lui era obscură, instinctivă și era însoțită mai ales de ipoteza halucinantă că s-ar putea să vină o clipă în care toți să-l jupoaie, să-i ia totul, sa-l scoată din casă, în vreme ce el vede și nu se poate mișca. Astfel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că există ca individ dotat cu o viață proprie, și, în același timp, simți că este acolo ceva profund neasemănător, ceva rupt definitiv față de tipul tău de viață, o crudă despărțire, o ruptură. Iar copilul poartă cu el, la modul instinctiv, cruzimea acestei separații biologice ca pe o diferență „specifică“ în exces de diferență. Istoria ca origine a unei urmări. Faptul că gândirea este astfel orientată încât cere și caută să afle ce s-a întâmplat la început, ce a fost
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care, ca ansamblu, are ca primă aspirație eliminarea războaielor: lucru posibil, dar care cere nu numai instituții de dezbatere a motivelor de conflict, ci și o conștiință individuală a fiecărui membru care să fie în stare să-și depășească pornirile instinctive, orgoliul și ambițiile, în vederea unei armonii capabile să-i facă pe toți membrii societății în stare să-și ierte unii altora greșelile. Or, nu suntem încă atât de evoluați. Ne aflăm încă pe latura exterioară a acestui fenomen, adică încă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
interior și pe care propria mea experiență nu l-a situat pe „harta“ minții ca pe un act viu, ca fiziologie a propriei mele memorii despre viață. Acum, târziu, îmi dau seama că am fost tot timpul însoțit de pornirea instinctivă - adică organică - de a refuza orice formă de autoritate, de supunere la o „valoare“ acreditată public și oferită spre adorare situației publice. Pentru mine, nici un fel de situație publică nu poate adjudeca realitatea unei valori. Dacă există, orice valoare, orice
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai mare decât o insectă, care exprimă chiar mediul organic al sensului este propoziția. Degeaba am spune cuvinte, adică degeaba am vorbi, dacă ele nu s-ar lega în propoziții. Chiar copilul, care îngână câteva sunete, o face cu intenția instinctivă de a da sens unei propoziții. Însă ceea ce este mai secret în acest aspect este faptul că, dacă cuvântul are nevoie de alte câteva cuvinte ca să se lege și să nu fie singur, de ce oare, în acest caz, nu dăm
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de automatizare dictează comportamentul (cum zice Bergson despre comic, „mecanicul placat pe viață“, imprimat „în“ ea), interiorul abdică și dispare, astfel încât mișcările vii nu mai au substanță hrănitoare, se sterilizează și execută traiectorii frânte, paralitice, împiedicate, chircite. Și râsul explodează instinctiv, împins de această contradicție esențială. Fenomenul kenotic despre care vorbim, golirea de sine a interiorului, are astfel două aspecte: 1. aspectul steril al rigidității comice, când interiorul dispare, având un conținut alterat, și când se instalează un sistem reactiv de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
iarba uscată. Iată de ce nu mă pot simți bine alături de oamenii bogați, cei care, eventual, și pe un plan secundar, politic, se consideră „de dreapta“. Ca și mama lui Marc Aureliu, și mama mea mi-a transmis, odată cu sângele, aptitudinea instinctivă de „a mă ține departe“ de felul lor de viață. Nu de a-i dușmăni, dar de a nu ține seama de ei; tot așa cum și Hipoclid dansa la ospățul oficial al pretendenților la onoruri, fără să-i pese de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
tot ce este observabil, și care nu este decât spiritual „palpabilă“. Care se petrece în acel for interior în care ne simțim mereu datori față de noi înșine. Acest „trebuie“ al datoriei este vertiginos, el pare să satisfacă o cerință logică instinctivă, dar conține în fond datoria de a înțelege tot ceea ce „trebuie“ respectat în mod inevitabil. Termenul „intențional“ este mai complex decât accepția în care îl vom lua noi acum și care se mărginește la intenția elementară a gândirii de a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]