4,125 matches
-
În sistemul ismailit, ca și în cel pitagoreic numărul șapte era considerat sacru. Septimanii împărțeau evenimentele cosmice și istorice în perioade de câte șapte ani. În cosmogonia lor gnostică, parțial de inspirație neoplatonică, treptele emanației erau șapte: 1. Dumnezeu; 2. intelectul universal ("’aql"); 3. sufletul universal ("nafs"); 4. materia primară; 5. spațiul; 6. timpul; 7. lumea pământeană și omul. Dumnezeu a făurit întreaga creație prin Rațiunea și Sufletul universal. Timpul este divizat în șapte cicluri, care corespund fiecare unei anumite manifestări
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
să ofere cunoaștere în sensul deplin al cuvântului. Ele erau pur și simplu condiții de posibilitate ale acestei cunoașteri. Judecățile matematice sunt considerate a priori, noi primim cunoaștere numai în ceea ce privește forma lor. Odată cu adăugarea intuițiilor empirice la conceptele pure ale intelectului, se naște acea cunoaștere numită experiență. Aceasta din urmă se naște din reunirea a ceea ce ne oferă sensibilitatea și intelectul. „A explica posibilitatea experienței, a cunoașterii cu valoare obiectivă, înseamnă a arată cum sunt gândite obiectele și apoi cum se
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
matematice sunt considerate a priori, noi primim cunoaștere numai în ceea ce privește forma lor. Odată cu adăugarea intuițiilor empirice la conceptele pure ale intelectului, se naște acea cunoaștere numită experiență. Aceasta din urmă se naște din reunirea a ceea ce ne oferă sensibilitatea și intelectul. „A explica posibilitatea experienței, a cunoașterii cu valoare obiectivă, înseamnă a arată cum sunt gândite obiectele și apoi cum se realizează trecerea de la gândirea la cunoașterea lor”. Noi nu putem să ne reprezentăm lucrurile fără spațiu și timp. Ele sunt
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
toate stările de lucruri posibile, independente de experiență. Concluzia la care ajunge Kant este accea că, între „experiența face posibilă aceste concepte” și „aceste concepte fac posibilă experiența”, cel mai probabil, a doua explicație rămâne alegerea bună, conceptele pure ale intelectului reprezentând „principiile posibilității oricărei experiențe în genere”. Gilles Deleuze prezintă conceptul drept o dihotomie distinctă de relația clasică noumen/fenomen. De la Platon la Descartes, tot ce era filtrat de simțuri era considerat iluzioriu și denigrat. Odată cu Immanuel Kant are loc
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
morții”. În locul acestui mesaj el voia să propage un individualism implicat public (pe care el îl identifica lui Isus cel istoric suplinit de o conștiință cosmică prost definită) împotriva celor doi dușmani firești ai săi. Pe unul îl numea „suveranitatea intelectului” pe care îl vedea întrupat într-o societate totalitară bazată pe tehnologie. Celălalt dușman era numit de el „vulgaritatea” și asta era ce observase el în Apocalipsă: „Dacă ești sărac dar nu umil este foarte plăcut... să-ți duci dușmanii
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
trece în revistă principalele neadevăruri pe care pornografia le promovează: *Femeile nu sunt ființe umane. Femeile prezente pe revista Playboy sunt denumite iepurași, fiind considerate niște animale mici și drăgălașe. Majoritatea materialelor pornografice dezvăluie doar trupul femeii neglijând în totalitate intelectul și sentimentul acesteia. *Femeile sunt un sport. Materialele pornografice prezintă relațiile sexuale în ipostaza unui joc; ca și în fiecare joc, trebuie să câștigi, să cucerești sau să marchezi. *Femeile sunt o proprietate. Expuse într-un catalog, asemenea unor mărfuri
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ar spune băieții ăia de la Faithless. Viziunea, domnilor cu porniri libidinale, viziunea acești George triști, viziunea, măi oameni buni cu suflet bun, vă poate fi de maaaaaaaare ajutor în unele momente ale pateticei dumneavoastră vieți, în care bucățica asta este intelectul dumneavoastră și asta este partea preocupată de sex. Haideți, încordați-vă și încercați o viziune, ceva, oricât de mică. N-o să vă iasă din prima, dar măcar se bifează la âîncordări>. V-am pupat pe creieru' mic!" Jurnalul Național - care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
intersectează la dispariția unei fetițe (care în mod miraculos va supraviețui în izolare) și conturează o nevăzuta pentagrama în care insul își poate afla echilibrul armonizînd căile de autoexplorare, dar și pe cele de intercomunicare. Pentru cerebralizarea instinctului și senzualizarea intelectului s-ar putea spune ca pledează à rebours și Atom Egoyan în Felicia's Journey: o naivă irlandeză, plecată în căutarea bărbatului care a lăsat-o însărcinată, intră sub protecția ambigua a unui rafinat și exigent bucătar, în timpul liber pervers
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
lacul timpului: ruinarea apropie obiectul de natură. Câte cărți ce nu sunt citite fiindcă vor să fie cărți!” (fără dată - vol. fr., p. 26).Profundă această ultimă exclamație, prin care pictorul se delimitează de abuzul de spirit (a se citi: intelect), formă a orgoliului, sesizabilă la conaționalii săi (21 iunie 1844). „[francezii] îl pun [spiritul] pretutindeni în operele lor sau mai degrabă doar ca peste tot să se simtă autorul” (tr. ns.). O epocă lipsită, din ce în ce, de mister
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
Muntele Hiei fuseseră date pradă flăcărilor, odată cu viețile tuturor călugărilor și mirenilor de pe munte, Nobunaga privise neclintit. Acum, aceiași ochi erau plini de lacrimi. Măcelul de pe Muntele Hiei nu putea fi comparat cu moartea surorii lui. Ființele omenești posedă atât intelect, cât și instinct, iar acestea se contrazic adesea. Nobunaga, însă, crezuse enorm în distrugerea Muntelui Hiei - știind că, prin nimicirea unui singur munte, nenumărate vieți urmau să aibă făgăduite fericirea și prosperitatea. Moartea lui Nagamasa nu avea nici o asemenea semnificație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
simțea că era luat de sus, Hideyoshi nu se socotea nefericit. Dimpotrivă, considera firesc să fie privit de sus de către un om superior intelectual, cum era Mitsuhide. Îi era ușor să recunoască marea superioritate a lui Mitsuhide în materie de intelect, învățătură și trecut familial. — A, întocmai. Am uitat ceva, spuse Hideyoshi, ca și cum și-ar fi amintit dintr-o dată. E cazul să te felicit. Decernarea provinciei Tamba ar trebui să te facă fericit pentru o vreme. Dar cred că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
hotărârea și se pregătea să plece din Azuchi în ziua a douăzeci și noua din lună. Urma să petreacă o noapte în Kyoto, pentru ca apoi să-și continue imediat drumul spre apus. Mitsuhide ascultă atent. În ochi i se reflecta intelectul limpede și perspicace. Dădea din cap la fiecare cuvânt al lui Shinshi. — Câți oameni îl vor însoți? întrebă el. — Va fi însoțit de câțiva vasali și treizeci sau patruzeci de paji. — Cum! Merge la Kyoto cu un anturaj atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mare noroc”. Mitsuhide se întoarse și porni spre însoțitorii care-l așteptau. Îl priviseră de deșarte cum își trăgea norocul, imaginându-și că nu făcea decât să se distreze. La urma urmei, Mitsuhide era un om care se mândrea cu intelectul său și, mai presus de orice, chibzuia rațional. Nu prea era genul care să folosească ghicitul viitorului pentru a lua o hotărâre. Lămpile pâlpâitoare din camera de oaspeți străluceau printre frunzele crude. Pentru Shoha și confrații săi poeți, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
conducătorul țării, anunțau generalii clanului Akechi, cu o convingere care lui Mitsuhide îi lipsea. Dar seniorul spre care priveau nu mai era decât o imitație fără substanță a celui dinainte. Se schimbase ca înfățișare, ca dispoziție - și chiar și ca intelect. Mitsuhide a rămas în Azuchi din ziua a cincea până în dimineața celei de-a opta, timp în care a cucerit castelul lui Hideyoshi de la Nagahama și pe cel al lui Niwa Nagahide de la Sawayama. După ce a ocupat complet provincia Omi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
afla deja la o zvârlitură de băț, în Amagasaki. Deși avangarda lui Hideyoshi își ocupa deja pozițiile, Mitsuhide socotea că mai era nevoie de câteva zile pentru a sosi și Hideyoshi însuși. Ar fi nedrept să-i atribuim această greșeală intelectului său. Nu făcuse decât să emită o judecată bazată pe rațiune, folosindu-și propria inteligență ieșită din comun. Mai mult, acea judecată anume era în armonie cu ceea ce și toți ceilalți considerau că ar fi fost logic. Conferința se terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oameni hotărâți, dar cred că nu mai sunt decât patru, cinci sute, care vor veni după dumneavoastră. Toți ceilalți s-au strecurat afară din tabără, după căderea întunericului, și au fugit, încheie Tatewaki, cu glasul înecat de lacrimi. Este oare intelectul unui om atât de fragil? Și, odată ce intelectul cedează, devine omul un simplu nebun? Tatewaki observa frenezia lui Mitsuhide, întrebându-se cum de se putuse schimba atât de mult. Vărsând lacrimi amare, nu putea să nu-și aducă aminte cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
decât patru, cinci sute, care vor veni după dumneavoastră. Toți ceilalți s-au strecurat afară din tabără, după căderea întunericului, și au fugit, încheie Tatewaki, cu glasul înecat de lacrimi. Este oare intelectul unui om atât de fragil? Și, odată ce intelectul cedează, devine omul un simplu nebun? Tatewaki observa frenezia lui Mitsuhide, întrebându-se cum de se putuse schimba atât de mult. Vărsând lacrimi amare, nu putea să nu-și aducă aminte cât de precaut și inteligent fusese cândva Mitsuhide. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu citește, dar declamă sunt imediat taxate și sancționate în acel mediu. Nu vă așteptați ca diplomația să însemne doar spirite spumoase. Ministrul e un expert cu bun-simț Nu mai este lumea lui Talleyrand, nu mai este o familie de intelecte enciclopedice. În mare măsură, miniștrii de Externe din Uniunea Europeană au un parcurs politic decent și nespectaculos. Au trecut prin parlamentul propriu, în urma unei cariere politice de nivel onorabil. Au ajuns în parlament pentru că fiecare partid politic, oriunde în Europa, are
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
despre presiunea mediului, sau despre rodul unui calcul rațional? Să luăm pe rând aceste ipoteze. Sistemele de reprezentări, susținea Francis Bacon În Novum Organum (1620), nu sunt decât niște „idoli”, niște păienjenișuri de erori care dezvăluie credulitatea majorității. Înrădăcinate În intelect, pre-noțiunile Împiedică distanțarea critică și duc la „fantasmagorii”, la „amalgamuri” și la „extrapolări”. Analizele de inspirație marxistă care se folosesc de termeni precum „voalare”, „disimulare” sau „falsă conștiință” merg chiar mai departe și denunță În același timp exploatarea, dominația și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
despre altceva vrea să-i audă pe scriitori vorbind. Iar aceasta e adevărat nu numai în țările socialiste, ci și în cele capitaliste, afară doar de o restrînsă categorie de "inițiați", de membri ai "elitei", în realitate niște dezmățați ai intelectului și pînă la urmă legați de sacul cu bani ai bancherilor". Toate aceste afirmații mincinoase și contradictorii sînt elocvente în sine și lămuritoare pentru statutul scriitorului în timpul dictaturii comuniste. În scurt, Mihai Beniuc lovind cu barda, vorba lui, desparte apele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și înlătură totul; sînt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sînt în lumină și exult. Știu că va dura veșnic, perpetuum mobile. Eu sînt, îmi vorbește lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmisiunea gîndului. Eu sînt: și înțeleg prin intelect și pe calea simțirii înțeleg că e Domnul și că sînt înlăuntrul luminii Taborului, că nu numai o văd, ci și viețuiesc în mijlocul ei. Mai presus de orice sînt fericit, fericit, fericit. Sînt și pricep că sînt și mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
egal distribuit în lume cum credea Descartes, putem vorbi de noi conflicte greu de stăpânit. E vorba de raportul dintre capitalul intelectual moștenit sau/și dobândit prin "talente" și proprietatea pe creațiile intelectuale convertite în bunuri de folosință publică/privată. Intelectul "impalpabil" se manifestă în gesturi, calcule lingvistico-logico-matematice, conduite omenești mai complicate, care depășesc frecvent normele codificate socio-moral, juridic și politic. Astăzi, spre deosebire de trecutul apropiat, toate tipurile de capital cuprind cote-părți pentru "inteligența artificială" și alte forme de know-how, încorporate în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rolul religiei în viața oamenilor. Locke a dezvoltat empirismul, lansat anterior de Bacon și Hobbes. Francezii Etienne Bonnot de Condillac (1715-1780) și Ideologii secolului al XVIII-lea, apoi Hipollyte Taine (1828-1893) vor rafina în secolul următor empirismul. În Eseu asupra intelectului omenesc, din 1690 (17), Locke susținea ferm că senzația este singura demnă de crezare. Pe baza ei ne formăm cele două categorii de idei: simple și complexe. Căci ideile de "veșnicie", "infinit", "identitate", "întreg-parte", "adorație", "Dumnezeu" nu sunt apriorice, adică
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
filosofiei marxiste". Adoptarea cuvântului "creator" și a derivatelor sale (intrate mai intens în uzul propagandei după anul 1965) a atras după sine o țesătură lingvistică ce s-a perimat între timp. Iar diferențele de sensuri nu sunt transparente pentru un intelect călăuzit doar de percepțiile vizual-auditive. Nici explozia informațională nu poate fi garant al bunelor receptări ale "filosofiei de compromis", cum numea B. Russell (1870-1972) liberalismul pe la mijlocul secolului al XX-lea. (20, 1, pp. 15-16) Adversarii săi estici citau încântați afirmația
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
luminilor, unde îi împarte în "materialiști radicali" (J. Meslier și La Mettrie (1709-1751)), "utilitariștii francezi" (Maupertuis (1698-1758), Helvétius (1715-1770), D'Holbach (1723-1789)) și "libertinajul feudal" reprezentat de marchizul de Sade (1740-1814). Vezi (7, vol. 4) 17. J. Locke, Eseu asupra intelectului omenesc, traducere de A. Roșu, T. Voiculescu, Editura științifică, București, 1961. 18. Partea a doua a Memoriilor sale oferă câteva date orientative pentru situația românilor din America anilor '70 ai secolului trecut. Vezi Valeriu Anania, Memorii, Editura Polirom, Iași, 2008
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]