2,162 matches
-
o modalitate de evaluare a cunoștințelor copiilor de 10-12 ani în ceea ce privește însușirea tehnicii alergării de garduri. După Henry Wallon, imaginile sau mesajele audiovizuale, au posibilitatea să înlesnească pătrunderea în miezul lucrurilor tocmai datorită puterii lor de decantare, prelucrare și simplificare inteligibilă a datelor senzoriale și prin aceasta, de „structurare” a realității. Utilizarea unui model este, însă, în esență o materializare a activității mintale necesare pe toate treptele instruirii. Verhaigen consideră că pentru însușirea unui comportament psihomotor trebuiesc parcurse următoarele etape: ¾ Imitarea
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
și logica întregului”; această orientare „ia ca obiect complexitatea, totalitatea și sinteza” (Bîrzea, 1995, p. 15). Se repune astfel în discuție raportul dintre global și local sau, altfel spus, dintre înțelegere și acțiune. Înțelegerea presupune cunoașterea „pură”, face realul mai inteligibil, dar nu dezvoltă în mod necesar competențe care să permită acțiuni eficiente de transformare a acestuia. Acțiunea înseamnă intervenția directă și eficientă asupra realului, dar nu și o apropriere deplină a sensurilor și semnificațiilor. Considerând așadar, odată cu R. Thom, activitățile
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
învață. Discipolului trebuiau să i se creeze, în acest proces, „formele” mentale în care să fie încorporată în mod organizat cunoașterea. Din acest punct de vedere, învățarea disciplinelor a însemnat încă de la început atât organizarea „cunoașterilor vecine” într-o structură inteligibilă, operabilă și logică, cât și - voit sau nu - „tiparul” în funcție de care trebuia să se formeze rațiunea celor ce învață. În completarea acestei interpretări mai simple, K.W. Hoskin (1993, p. 297) susține că sursa etimologică a conceptului de disciplină o
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
în care există o înțelegere convențională între centru și periferie, între origine și derivare, între focalizare și margine. Este cât se poate de clar că această structură își are sursele într-o anumită viziune asupra lumii, ca întreg ordonat și inteligibil, care poate fi cunoscut și capturat în structuri de cunoaștere într-un mod obiectiv. Orice mod de structurare a disciplinei reflectă o teorie a cunoașterii. De asemenea, studierea oricărui curriculum vine cu implicațiile pentru modul cum înțelege cel ce învață
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
centru „migrația”... sufletului spre Dumnezeu. Primul care a interpretat versetul În sens mistico-filozofic a fost Philon din Alexandria, continuat apoi de Întreaga tradiție alexandrină și nu numai. Omul lui Dumnezeu trebuie să emigreze din lumea pământeană, „de jos”, către lumea inteligibilă, noetică (Philon, De migratione Abrahami, 20). Clement (Stromatele II, 51, 2) și Origen (Contra Celsum VIII, 22) vor interpreta „emigrarea” ca pe o „traversare” (Paști, diabasis) dinspre Întuneric spre lumină, dinspre Egiptul morții/patimilor spre Canaanul vieții/nepătimirii („sărbătoarea Paștelui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
datorită numeroșilor factori implicați atât În procesul decizional, cât și În producerea unui eveniment, descrierile exhaustive ale scenei internaționale sunt aproape imposibile 2. Reducerea cercetărilor și analizei la nivel regional, contextualizate sau nu global, reprezintă o soluție pentru a face inteligibilă o realitate din ce În ce mai complexă. Expertiza regională În domeniul studiilor de securitate este deci crucială, În lipsa acesteia existând riscul de a „gândi În vid” (Cantori și Spiegel, 1973). Aceasta nu este Însă o simplă chestiune epistemologică, ci are implicații politice extrem de
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
zonă, ceea ce, teoretic, face ca toate chestiunile de securitate să fie interdependente. Altfel spus, dacă totul este interconectat, se pune Întrebarea, extrem de relevantă din punct de vedere decizional, de unde trebuie Început și cum trebuie procedat pentru a face aceste relații inteligibile și pentru a putea reacționa eficient la provocările de securitate generate de dinamica acestora. Direcția actuală spre care se Îndreaptă demersurile În vederea rezolvării unor astfel de dileme epistemologice și decizionale este una de redescoperire a conceptului de identitate (Neumann, 1992
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
refugiu (alcool, toxicomanii, situații de dependență socială, prostituție etcă. Fiecare tip de persoană-limită este echivalentul situațiilor Închise care au produs-o. Între condițiile nefirești, absurde, Închise ale vieții și formele pe care le adoptă natura persoanei există o strânsă legătură, inteligibilă din punct de vedere cauzal. Dispariția limitelor impuse persoanei Îi redau acesteia libertatea și posibilitatea de a se afirma, Într-o manieră plenară, liberă. Cu toate acestea, situațiile-limită vor marca persoana pentru tot restul vieții sale. Trecerea prin situații-limită va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
spiritul aventurier, expansiv, imaginar și spiritul practic, imediat, limitat strict la realitate, rezervat și supus, lipsit de imaginație. Dubletele la care am făcut referire nu pot fi imaginate altfel decât au fost menționate și sunt cunoscute. Ele sunt funcționale și inteligibile doar prin complementaritatea lor. Ele au funcția de a da o anumită dinamică persoanei, printr-un act de dedublare simbolică a acesteia. Dar ce este această complementaritate care definește dubletele? Ea nu este altceva decât separarea persoanei În părțile din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pur, ca o experiență a simțului interior desfășurată În planul conștiinței morale. Prin aceasta, se face trecerea de la experiența suferinței trăite ca senzație, la reprezentarea transcendentă a suferinței ca analiză a conștiinței. Astfel, suferința se revelează și ne este făcută inteligibilă ca trăire interioară a subiectului, strict individuală, În raport cu experiențele psihotraumatizante anterioare ale vieții care au produs-o, dar de care se detașează. Ea este, În acest caz, un conflict moral care face ca durerea fizică să devină pentru persoană chin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este destinul ultim al ființei. Omul În fața morții Despre moarte s-a scris și se va mai scrie. Ea reprezintă o temă permanentă pentru persoana umană. Deși rămâne o mare necunoscută, moartea, ca fapt În sine, este prin aceasta ne-inteligibilă și, prin urmare, rămâne inexplicabilă. Numai situațiile vieții trăite În câmpul conștiinței pot fi analizate și explicate, dar moartea face excepție. De ce trebuie să murim? De ce suntem destinați morții? Putem oare depăși, odată cu moartea, perisabilul persoanei umane? La toate aceste
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un dat al realității umane. Destinul este o realitate unică, majoră și substanțială, care se manifestă sub trei aspecte: determinism, fatalism și libertate. Orice destin va reuni cele două planuri ale existenței umane: planul metafizic și planul natural, sau planul inteligibil și planul sensibil (V. Băncilăă. Marea valoare a destinului este dată de faptul că el reunește Întotdeauna metafizicul cu naturalul. În felul acesta, destinul ne apare ca o continuă modelare a vieții noastre. În ceea ce privește destinul, există doi factori care contribuie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoanei Înscrisă În timp, În durata vieții sale. Astfel, destinul devine un concept atașat persoanei. Poate chiar, mai exact spus, o dimensiune a acesteia, și În nici un caz ceva dincolo de ea. Din acest punct de vedere, destinul devine analizabil și inteligibil. El face parte din natura umană, ca una din dimensiunile acesteia. Ideea de fatalitate tinde să fie dizolvată. Destinul se Înscrie În seria valorilor spirituale ale vieții, ca o dimensiune de ordin moral a persoanei umane. A avea un destin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a încolțit în acel moment în sufletul meu, dar mi-am acceptat soarta și acea teribilă buruiană a sentimentelor a dispărut. Persoane au început în acel moment să apară și să dispară aproape instantaneu înaintea ochilor mei. Spuneau câteva cuvinte inteligibile, care rămâneau în memoria mea și care creau ecouri, unele din ce în ce mai mici, altele, din ce în ce mai puternice. Au urmat evenimente. Războaie, marșuri, lupte, alegeri și revolte. Fiecare eveniment cu propriile lui caractere și sunete, fiecare cu propria lui muzică, care se suprapunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tot cazul, „nu“ înseamnă „nu“. Toate mărturiile de pe casete sunt făcute de bunăvoie. Nu există figuri de stil, aluzii sau invenții. Forța textului se concentrează într-un punct anume: am folosit exact cuvintele din interviuri și am făcut fraza mai inteligibilă. I-am întrebat din nou pe cei care au acceptat interviul dacă vor să-și dea numele adevărate, dacă nu îi deranja eventualul val de reacții. Pe această cale vreau să le mulțumesc din suflet celor care și-au declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de la început. Nu am verificat veridicitatea declarațiilor, decât atunci cât contraziceau în mod evident faptele cunoscute deja. Poate că unii oameni au dezaprobat procedeele mele. Treaba mea a fost să ascult și să transcriu cele auzite în fraze cât mai inteligibile. Chiar dacă unele pasaje contrazic realitatea (amintirile nu mai sunt foarte clare sau sunt prezentate prin prisma viziunilor acestui cult), narațiunea colectivă a acestor povestiri personale conține un adevăr foarte puternic. Acesta e un lucru de care se lovesc mai mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să fie văzută ca rezonabilă. Elementul ei straniu se ascunde în chiar credința ce o susține: „toate lucrurile reale au astfel de dubluri imaginare“. Cicero nu e dispus să-i dea crezare. Pe de o parte, vine cu un argument inteligibil, că există imagini ce nu au nici o legătură cu lumea reală. Pe de altă parte, se simte el însuși omul altui timp. „Cei din vechime aveau în multe privințe o părere greșită, pe care însă noi, în urma experienței, a progresului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
însuși este deja aici. Când citește așa ceva, vede cum șiruri APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 101 92. lungi de cuvinte vin să lezeze intenționat inocenta noastră sintaxă logică. Simte o adevărată agresiune a lor împotriva vorbirii cu sens și a gândirii inteligibile. Nu merge cu lectura mai departe (și bine face, căci ar fi întâlnit ceva de-a dreptul siderant: „Abia în noaptea luminoasă a nimicului ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare: faptul că ea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
propozițiilor cu sens. Ce am putea spune acum despre ea? Câtă vreme nu știm dacă Cezar este om sau păpușă de lemn, semn de circulație sau figură logică, nici cine enunță această propoziție, nu avem nici un motiv să o socotim inteligibilă. Cu alte cuvinte, o propoziție nu poate fi socotită în ea însăși cu sens sau potrivnică sensului. Să adaug, într-o paranteză, că ideea va fi reținută mai târziu de unii analiști precum Donald Davidson. Sensul îi apare acestuia asemeni
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dat, să fie văzută ca rezonabilă. Elementul ei straniu se ascunde în chiar credința ce o susține: „toate lucrurile reale au astfel de dubluri imaginare“. Cicero nu e dispus săi dea crezare. Pe de o parte, vine cu un argument inteligibil, că există imagini ce nu au nici o legătură cu lumea reală. Pe de altă parte, se simte el însuși omul altui timp. „Cei din vechime aveau în multe privințe o părere greșită, pe care însă noi, în urma experienței, a progresului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
însuși este deja aici. Când citește așa ceva, vede cum șiruri APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 101 92. lungi de cuvinte vin să lezeze intenționat inocenta noastră sintaxă logică. Simte o adevărată agresiune a lor împotriva vorbirii cu sens și a gândirii inteligibile. Nu merge cu lectura mai departe (și bine face, căci ar fi întâlnit ceva dea dreptul siderant: „Abia în noaptea luminoasă a nimicului ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare: faptul că ea este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
propozițiilor cu sens. Ce am putea spune acum despre ea? Câtă vreme nu știm dacă Cezar este om sau păpușă de lemn, semn de circulație sau figură logică, nici cine enunță această propoziție, nu avem nici un motiv să o socotim inteligibilă. Cu alte cuvinte, o propoziție nu poate fi socotită în ea însăși cu sens sau potrivnică sensului. Să adaug, întro paranteză, că ideea va fi reținută mai târziu de unii analiști precum Donald Davidson. Sensul îi apare acestuia asemeni unui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
un specimen morbid, iar în nopțile și după-amiezile lui târzii de frământare a scos nu numai țipete de durere, dar și strigăte de ajutor și, când i s-a oferit un ajutor concret, a refuzat să spună, într-un limbaj inteligibil, ce anume îl doare. Dar, chiar și așa, mă iau la harță, în mod deschis, cu experții declarați în astfel de chestiuni - studioșii, biografii și, mai ales, acea aristocrație intelectuală guvernantă, formată într-una sau alta dintre școlile publice psihanalitice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
discuție despre acestea ar putea arunca o lumină asupra personalității fratelui meu, nu cred că ar fi momentul să mă arăt reticent și să mă abțin. Cred că, în punctul lor maxim, versurile clasice chinezești sau japoneze constituie niște rostiri inteligibile care îi facilitează, sau îl orientează, sau îi creează posibilitatea celui invitat să tragă cu urechea să pătrundă cu o iotă mai adânc în propria sa viață. S-ar putea să fie și sunt adeseori plăcute, mai ales pentru ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu mine. Pe mine mă cheamă Ben. Mă temusem de acest moment, că aș putea spune ceva penibil sau că n-o să înțeleg ce spune. Dar a mers bine. Avea vocea aceea puțin gâtuită, adenoidală, a handicapaților, dar era perfect inteligibil. Știi că am deja o prietenă, a continuat el. Și am doar unsprezece ani. Nu, n-am știut, am zis eu. — O cheamă Sarah. O să vină la ceai săptămâna viitoare. — Doamne, am zis eu. — Sarah e o colegă de la școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]