9,535 matches
-
încă din prefața cărții, pentru a explica de ce această parte lipsește din reconstituirea sa minuțioasă. Despre etapa debutului din anii ‘30 există însă un capitol destul de bogat, care discută activitatea de critic a lui Trost desfășurată la mai multe reviste interbelice, dintre cele mai active și mai citite, eclectice sau cu simpatii de stânga, precum „Rampa ilustrată”, „Lumea românească”, „Meridian” ș.a. O colaborare notabilă are Trost la cunoscuta „Azi”, condusă de Zaharia Stancu, revistă revendicată de mișcarea de stânga în anii
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
sinecură culturală din partea președintelui Ion Iliescu). În aceeași ordine de idei, ar fi de discutat chestiunea idiosincraziilor: acestea nu sunt chiar atât de numeroase (și de categorice) pe cât se crede. De cele mai multe ori, ele nici nu ating teritoriul personal. Culpabilizarea interbelicului (o marotă încă activă) o aduce pe Monica Lovinescu în pragul unui „divorț” de Gabriela Adameșteanu (anunțat în mai multe rânduri, la pagini diferite). Niciodată însă ruptura nu se materializează. Polemica, susținută și reactivată, se poartă cu o anume tandrețe
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
jazzificată, din volumul Cutia de rezonanță/Eseuri despre jazz din perspectiva culturii actuale, pe care îl publicasem în 1985 la editura Albatros. Alte titluri (și lucrări) interesante și, pe alocuri, provocatoare: Devalorizare monetară și sincopare: ritmul literaturii austriece din perioada interbelică de Veronika Hofeneder (Universitatea Viena); Jazz, gen și scriitură în romanele lui Thomas Meinecke de Andrew W. Hurley (Universitatea din Sidney/Australia); De la cakewalk la foxtrott, între dans și propagandă: sunetul primului război mondial de Wolfgang Lamprecht (expert cultural, Viena
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
--- Volpone Nu de piesa lui Ben Jonson e vorba, ci de adaptarea ei de către Stephan Zweig. Se știe că, după căderea în domeniul public a operei scriitorului austriac, a crescut semnificativ numărul reeditărilor. Cel mai de succes scriitor interbelic cunoaște astăzi o mare vogă. Cronicarul revistei „L’Express”, numărul de la începutul lunii iulie, François Busnel, e de părere că, în piesa concepută de Zweig, nu personajul titular, care își escrochează hulpavii moș- tenitori, este veritabilul protagonist, ci valetul lui
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
20 de silozuri și tot această firmă va face în port și o fabrică de nutrețuri concentrate, care presupune crearea a circa 100 de locuri de muncă“. În orașul de la Dunăre a mai funcționat o Bursă a Cerealelor în perioda interbelică, fiind a doua din țară de acest fel după cea de la Brăila.
La Corabia s-ar putea redeschide Bursa de Cereale () [Corola-journal/Journalistic/24471_a_25796]
-
conturul ajunge să-ți fie învăluit într-o conspirație respectuoasă, și chiar aceasta e faima. E recunoașterea oficială a neputinței de a te elimina. Numai că la Marietta Sadova faimă oficială nu a existat, ci doar notorietate de breaslă în interbelic, urmată de o reputație de stigmatizată în anii comunismului. De cunoscut a fost negreșit cunoscută, dar nu oficial și în nici un caz grație unui drum ascendent. Din acest motiv, biografia Sadovei e cu mult mai intensă decît viața scenică. Sînt
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
femeie frumoasă, și totuși are ceva din fascinația acelor ființe la care spiritul se altoiește pe un temperament histrionic, de aici elevația pretențioasă, de-a dreptul simandicoasă, cu care își întîmpină apropiații. Iată cum o descrie Lucia Demetrius în anii interbelici: „Era năltuță, blondă, cu un trup cam uscat, lipsit de feminitate, cu un cap fin, inteligent, expresiv, viclean, mi-am spus mai tîrziu. Ca toată lumea care o cunoștea de puțin timp, am fost pe loc uluită de inteligența ei, de
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
refuzul lui Goma de a prelua un institut oferit de Ion Iliescu, așteaptă ca vanitatea lui Țepeneag și Tănase să se dilueze (îi numește chiar „fanatici ai propriei persoane”), crede că Gabriela Adameșteanu nu va condamna definitiv, și nedrept, toxicitatea interbelicului, ci pe cea a comunismului. Iritările ei aparțin mai degrabă unei mame ocrotitoare ce trebuie, până la capăt, să țină garda morală ridicată, și care nu crede, de fapt, în răul celor ce s-au dezis de ea. De aceea, și
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
rare excepții, majorității recenzenților de atunci. Este punctul de plecare al unei lungi cariere de autor neînțeles, care se simte și care chiar este nedreptățit prin eșuarea efortului de a comunica un model ce continuă, în vremuri teribile, linia prozei interbelice, precum și o nouă arhitectură a unei proze care trebuie să transmită un text încărcat de intelectualitate, contemporan cu marile opere ale literaturii universale. În ciuda eșecului de moment, el continuă fără să cedeze, „experimentează mereu, cu o mare consecvență și încredere
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
care se știa demult și pe care unii îl și văzuseră, a creat - în 1996, când l-au publicat Gabriela Omăt și regretatul Leon Volovici - premisele unei reevaluări mai largi, una dintre cele mai cuprinzătoare despre vreun autor din epoca interbelică prin efectele sale. Nu era vorba numai despre Sebastian și toate dilemele identitare, morale sau politice pe care le implică prea scurta sa existență, nu este vorba numai de reevaluarea întregii sale literaturi, implicit a raportului dintre creație (privilegiată de
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
reevaluarea întregii sale literaturi, implicit a raportului dintre creație (privilegiată de cei mai mulți cunoscători) și critică (pe care un Șerban Cioculescu o considera superioară), ci și de locul pe care îl ocupă Sebastian în complicatul eșichier al vieții literare și culturale interbelice. O serie de studii importante care au apărut după această dată au insistat asupra problemei identitare, a „evreității” lui Sebastian, pe care acesta nu înțelegea să o separe de „românitatea” sa concomitentă, privind în această lumină și literatura sa (cum
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
oscilează între luciditatea și febra lui... amândouă prinse într-o luptă care nu le suprimă, nici nu le împacă. E un popor de critici și de vizionari” etc., din Cum am devenit huligan) împing însă discuția întrun spațiu verosimil în interbelic, dar neașteptat astăzi. În acest fel, nici receptarea romanului De două mii de ani nu poate fi încadrată într-o viziune fenomenologică a literaturii (p.23-24), pentru că acest roman nu este ficțiune, ci o confesiune dramatică îmbrăcată în haina „obiectivă” a
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
din plasarea unui capitol cu rol sintetic și concluziv la începutul cărții. Dacă încercarea de a extrage trăsăturile „sistemului” estetic al criticului s-ar fi făcut după parcurgerea materialului utilizat în capitolele următoare, consacrate substanțialelor sale eseuri dedicate romanului românesc interbelic (în cap.2) sau „pasiunii” sale pentru Proust, cred că rezultatul ar fi fost mai ușor de extras și eventualele generalizări de demonstrat. Dana Pîrvan- Jenaru începe capitolul dedicat lui Proust cu mărturisirea decisivă a criticului Sebastian, după care destinul
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
a celor două mici texte traduse în 1928 pentru „Universul literar”, cunoscute desigur autoarei pentru că citează un text învecinat. Unul dintre cele mai interesante capitole din volum, dar și mai frustrante, este cel dedicat lui Mihail Sebastian, teoretician al romanului interbelic (p.60-97), și nu întâmplător, pentru că subiectul poate fi axul în jurul căruia se construiește și se limpezește o cercetare despre critica lui Sebastian. Mi se pare însă că, cedând unui stereotip care domină și alte capitole, autoarea pierde un avantaj
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
intitulată Eminescu. Pour le Critica de fond (Despre români, Decembrie 1989 îi suscită mai multe monde latin. Despre străini, Despre austrieci, întrebări, dar și unele asemănări cu Doar în aparență, această carte, Despre unguri, Despre greci, Despre cea din perioada interbelică, și-a mai austeră, nu are strălucirea ruși, Despre evrei).subintitulat cartea „Spiritul public în 08 REEVALUĂRILE POST-DECEMBRISTE, ÎNCOTRO? marginalii critice D Lestine iterare V Ă I D M T , Î T R O R E E A L U
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
După atâta zbucium, să ne odihnim „disputa în cultura română între Restr ict iv, istor icul l i terar puțin. Să părăsim disputele, gâlcevile tradiționaliști și moderniști”, din Apostoiu arată cu degetul pe... și să privim senini la farmecul perioada interbelică. Aci s-ar atașa și dadaiști (grupați în Elveția, Franța, inegalabil pe care-l poate aduce comentariul, destul de interesant, ulterior, în alte țări ale Europei). cercetării literare un savant: Mircea purtând titlul Eugen Lovinescu și Reînvierea în 7 obiecții a
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
initiat-o, care i-au definit obiectivele, care i-au asigurat conducerea"). Asta concorda perfect cu opiniile lui Lovinescu din Istoria civilizației române moderne (1924-1926) și explică de ce Maiorescu în 1897, apoi Iorga după 1900 și exponenții extremei drepte în interbelic, s-au rostit atît de vehement împotriva intelectualității pașoptiste. Iar pașoptiștii, buni cunoscători ai Europei de Apus (mai ales Franța), unii participanți la revoluția din februarie 1848 la Paris, voiau să racordeze treptat și selectiv țările române la civilizația apuseana
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
Arvunescu Victor La mai bine de un secol de la înființarea sa, în jurul Băii Grivița gravitează povești dintre cele mai diverse. În perioada interbelică, boierii făcuseră din venitul la ”spa” o adevărată religie, oamenii străzii se puteau bucura și ei de puțină apă caldă, dar cu timpul locul a căpătat faima unei "case de toleranță", un spațiu al homosexualilor. Oare această reputație încă mai
Agățat în Baia Griviței. Vizită la ultimul spa comunal din Capitală by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/21400_a_22725]
-
Festivalul ”Bucureștii lui Caragiale”, propune bucureștenilor, amatori de a se transpune în perioada prezentată în operele marelui dramaturg, un program plin de evenimente culturale în luna august, iar ca noutate, concerte de romanțe și "chansonette” din perioada interbelică. În cea de-a treia lună a primei ediții a Festivalului “Bucureștii lui Caragiale”, dedicat centenarului Caragiale, ce se desfășoară sub motto-ul ”100 de ani - 100 de spectacole - 100 de personalități” și organizat de Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
Romanţe şi "chansonette” la Festivalul ”Bucureștii lui Caragiale” () [Corola-journal/Journalistic/21742_a_23067]
-
100 de personalități” și organizat de Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic și de Primăria București, Jezebel (Izabela Barbu) și Irina Sârbu vor susține la Hala Traian (La Conu' Iancu), pe scena amplasată în aer liber, concerte de muzică specifică perioadei interbelice, acompaniate de Taraful lui "Ochi Alb". Jezenbel (Izabela Barbu) va încânta publicul bucureștean în zilele de 8, 15, 22 și 29 august începând cu orele 20.30 cu romanțe și "chansonette" din repertoriul Mariei Tănase, pe când Irina Sârbu învie "Poveștile
Romanţe şi "chansonette” la Festivalul ”Bucureștii lui Caragiale” () [Corola-journal/Journalistic/21742_a_23067]
-
secolului amintit) era un oraș vestit pentru frumusețea sa în toată Europa, un oraș modern și cosmopolit care se mândrea, cel puțin, cu un teatru ridicat de firma Helmer și Fellner adică exact cei care construiseră, în perioada ante și interbelică majoritatea teatrelor din marile capitale ale Europei, Clădiri de referință acum, intrate în circuite turistice ca minuni arhitectonice. Frumoasă și dureroasă istoria acelui Cernăuți, intrat și el, din nefericire, într-o tragică derivă, odată cu plecarea forțată a majorității locuitorilor săi
Cu Madeleine prin multiversul din vecinătate. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/85_a_448]
-
a putea să păstreze această perioadă de răgaz. DC News: Spuneți că în vremea lui Constantin Brâncoveanu, era o perioadă foarte bună pentru meleagurile noastre. România s-a mai întâlnit vreodată cu astfel de perioade? Dan Ciachir: Da, în perioda interbelică, moment în care a fost apogeul. Era o Românie angajată în două alianțe. România era una dintre cele mai importante țări din sud-estul Europei, era o punte între Occident și Orient. A fost poate cea mai bună perioadă pentru țara
Constantin Brâncoveanu, 300 de ani de la moarte. Ce ar trebui să învețe politicienii de la Constantin Brâncoveanu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21804_a_23129]
-
istoric și mentalul colectiv. Pentru "localnicii" lui Nicolae Filimon, Mateiu Caragiale sau Ion Marin Sadoveanu, orașul de pe Dâmbovița reprezintă prin definiție mediul nesănătos în care dospește gena balcanică și proliferează apucăturile orientale. Exterioritatea caracterizează și percepția feluriților Rastignaci ai romanelor interbelice: Felix Sima, Titu Herdelea, Ion Ozun, Aneta Pascu și alții. Pentru ei, Bucureștiul este reduta care trebuie cucerită, orașul fatal - adulat sau demonizat după caz - flacăra la care își ard aripile efemeridele temerare sau Sesamul care-și oferă generos darurile
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
faza vieții embrionare. Dar orașul antropomorf digeră nu numai experiențele trăite ci și pe cele culturale. Pe fotografia detaliată a cartierelor și străzilor naratorul suprapune mostre stilistice de proveniență diversă: cărți, filme, tablouri, mărturii orale. Bucureștiul reflectă caleidoscopic atmosfera romanului interbelic, a scenariilor hollywoodiene, a filmelor lui Fellini, a prozei neorealiste sau realist-socialiste. Dantelăria fantastică, brodată fără încetare pe crusta prozaică a realului dă fiori și halucinații. Pe orașul tern al anilor șaizeci, sluțit deja de geometria aridă a arterelor cu
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
virilă cordialitate. Dacă mai adăugăm la toate acestea oralitatea unei dicțiuni poetice ce se ascultă în răsfrângeri paralele și ironice, botezate spontaneitatea înțeleasă și iluzia continuă, avem portretul unui artist ce nu pregetă să fișeze crepusculul modernității între avangarda noastră interbelică și surrealismul incisiv al anilor '90. În rândurile de față, nu ne vom referi la proza sau traducerile lui Radu Sergiu Ruba, ci doar la acest volum antologic în care vom regăsi calitățile dar și căderile de tensiune stilistică semnalate
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]