685 matches
-
imediat de dispnee progresivă, intensă, și tuse uscată, chinuitoare. Apar rapid semne de șoc sau asfixie, fața palidă, apoi cianotică, respirație rapidă și superficială, puls mic, bradicardie , tensiune arterială coborâtă, anxietate. Examenul fizic arată mărirea hemitoracelui respectiv, cu lărgirea spațiilor intercostale, vibrații vocale abolite, hipersonoritate și tăcere la auscultatie. O formă clinică deosebită este "pneumotoraxul sufocant" sau "cu supapă", care apare când perforația pleuropulmonară permite intrarea aerului în inspirație în pleura, dar nu și ieșirea lui în expirație. Dacă nu se
Pneumotorax () [Corola-website/Science/305965_a_307294]
-
dinăuntru, și că uterul uman are o cavitate nedivizata. De asemenea, a făcut o descriere a glandelor mamare cu implicații asupra tratamentului chirurgical (arătând necesitatea inciziilor multiple în caz de supurații). În cazul emfizemului pulmonar a recomandat incizii în spațiile intercostale inferioare și nu în cele superioare, pentru a permite o mai bună drenare și a nu leza diafragmul. Între entitățile clinico-patologice pe care le-a descris figurează un caz de infarct miocardic (caz dezbătut patru secole mai târziu (1960) de către
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
act fiziologic pasiv, efect al creșterii presiunii intra-alveolare, cu 2-4 mm Hg peste cea atmosferică, sub influența revenirii cutiei toracice la volumul inițial, în urma încetării acțiunii mușchilor inspiratori. Expirația normală are și o componență activă, în sensul participării mușchilor intercostali interni la coborârea coastelor. Expirația poate fi împinsă mai departe, adică forțată, sub acțiunea mușchilor abdominali. Volumul inițial al plamânului se restabilește în cursul expirației, pe seama țesutului său elastic. Mișcările de inspirație și expirație se succedă în mod ritmic, fără
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
femeie; el crește în timpul activității musculare, al exercițiilor fizice etc. Respirațiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plămânii, neavând mușchi, urmează pasiv mișcările cutiei toracice. În timpul inspirației, volumul cutiei toracice crește datorită contracției mușchilor respiratori: diafragma se contractă și coboară, mușchii intercostali trag coastele și le ridică. Mișcarea coastelor împinge sternul înainte, iar plămânii se umplu cu aer. În momentul expirației, mușchii se relaxează, iar plămânii își micșorează volumul o dată cu cel al cutiei toracice, eliminând aerul. Inspirația este, deci, faza activă a
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
de reper, pe viu, a coastei a II-a; aceasta se articulează cu sternul prin intermediul cartilajului costal la nivelul unghiului Louis. Plecând de la unghiul Louis și de la coasta a II-a, se pot numerota și palpa toate coastele și spațiile intercostale. Unghiul Louis indică de asemenea nivelul arcului aortei, bifurcației traheei și discului intervertebral T4/T5. Procesul xifoidian (xifoid) ("Processus xiphoideus"), numit și apendicele xifoid, metastern ("Metasternum"), xifistern ("Xiphisternum"), procesul enziform formează vârful sternului. Reprezintă segmentul inferior al sternului și se
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
o fascie retromamară. Femeile care au peste 150 cm circumferința bustului sunt bolnave de gigantomastie. Arterele provin din artera toracică (mamară) internă, ram din artera subclaviculară, din artera mamară externă (artera toracică laterală) ram din artera axilară și din arterele intercostale. Venele urmează în sens invers același traiect cu arterele. Limfaticele. Vasele limfatice se împart în 3 grupuri: extern, intern și inferior, care se îndreaptă spre limfonodulii axilari și subclaviculari. Inervația glandei mamare provine din nervii intercostali, perechile a II-a
Sân () [Corola-website/Science/317353_a_318682]
-
axilară și din arterele intercostale. Venele urmează în sens invers același traiect cu arterele. Limfaticele. Vasele limfatice se împart în 3 grupuri: extern, intern și inferior, care se îndreaptă spre limfonodulii axilari și subclaviculari. Inervația glandei mamare provine din nervii intercostali, perechile a II-a până la a IV-a, din ramura supraclaviculară a plexului cervical și din ramurile toracice ale plexului brahial. Inervația vegetativă este constituită din fibre, care merg de-a lungul vaselor. Revista germană Bild a întocmit o ″hartă
Sân () [Corola-website/Science/317353_a_318682]
-
mai comună formă de poliomielită paralitică, care se datorează invaziei virale ale neuronilor motorii ale celulelor cornului anterior sau ale materiei cenușii din coloana vertebrală, care sunt responsabile pentru mișcare a mușchilor, inclusiv a celor de trunchi, membre și mușchilor intercostali. Invazia virusul provoacă inflamația celulelor nervoase, ceea ce duce la deteriorarea sau distrugerea neuronilor motori. Atunci când neuronii spinali mor, are loc degenerarea walleriană, ceea ce duce la slăbiciunea mușchilor inervați anterior de neuroni acum morți. Cu distrugerea celulelor nervoase, mușchii nu mai
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
de mare. Plânsul poate agrava respirația șuierătoare, care poate fi un semn de îngustare a căilor respiratorii. Pe măsură ce crupul se agravează, semnele respirației șuierătoare se pot ameliora. Alte simptome includ febră, guturai (simptome tipice ale răcelii obișnuite) și retracția pielii intercostale. Salivația sau aspectul bolnav indică, în mod tipic, alte afecțiuni medicale. De regulă, crupul se consideră a fi datorat unei infecții virale. Unele persoane folosesc termenul pentru a indica laringotraheita severă, crupul spasmodic, difteria laringiană, traheita bacteriană, laringotraheobronșita și laringotraheobronhopneumonia
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
face excepție tusea cu punct de plecare extrarespirator și cea iritativă chinuitoare, indiferent de originea sa (pulmonară sau extrapulmonară). a constă, de regulă, dintr-un inspir profund urmat de apropierea corzilor vocale, închiderea glotei și contracția bruscă a mușchilor expiratori (intercostali interni, abdominali), însoțită de creșterea presiunii intratoracice cu peste 100 mm Hg. Ca urmare, corzile vocale și epiglota se deschid, aerul este expulzat cu viteză mare, de 25-1000 km/oră, antrenând particulele iritante, corpii străini, gazele iritante și secrețiile din
Tuse () [Corola-website/Science/332436_a_333765]