849 matches
-
rețele de caracteristici, mape tematice, variante de structuri construite și reconstruite, redări variate ale notelor comune (colorare, încercuire, relaționare, simbolizare). Metode de organizare a experienței cognitive, a infor • Prin codificare sau raportare a noilor date la coduri specifice, exerciții de interiorizare și fixare, stocare, păstrare, reactualizare, reamintire, recunoaștere. Metode inductive Procedee, tehnici, instrumente mațiilor în memorie: • Esențializarea, • Sistematizarea logică, • Eliminarea detaliilor, punctelor slabe • Sugerarea de noi abordări, explorări • Prin echilibrare, combinare a sistemelor mnezice: memorie senzorio-perceptivă, memorie de scurtă durată (de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acela de a crea noi realități printr-o reconsiderare a realităților existente deja, cu alte cuvinte, acesta trebuind să reconstruiască ceea ce este construit, utilizând limbajul poetic, adică poezia. Criza identitară, specifică neomodernismului, ar putea fi rezolvată, în consecință, printr-o interiorizare a exteriorului, eul liric suprapunându-se cu ceilalți, rezultând o singură persoană. Noua realitate este, de fapt, o reconsiderare a vechii realități, uzând de elementele acesteia din urmă, după o filtrare prealabilă, adică o subiectivizare a obiectivului sau, cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
suprapunându-se cu ceilalți, rezultând o singură persoană. Noua realitate este, de fapt, o reconsiderare a vechii realități, uzând de elementele acesteia din urmă, după o filtrare prealabilă, adică o subiectivizare a obiectivului sau, cum am spus mai devreme, o interiorizare a exteriorului. Lucrarea de față este distribuită în trei părți principale, dispuse pe parcursul a trei capitole. Primul dintre ele, constituind și primul obiectiv al studiului, își propune să traseze coordonatele teoretice ale deconstructivismului, într-o privire generală, stabilindu-i direcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
actul literar pare să facă apel exclusiv la interioritatea autorului, ignorând factorii extraliterari și propunând o literatură a însingurării și a non-apartenenței, o literatură care își este suficientă sieși, care nu comunică cu exteriorul. Aceste trimiteri la o literatură a interiorizării dezvoltă o percepție limitativă a conceptului de literatură a unui anumit spațiu; în fapt, reducerea tuturor dimensiunilor noii literaturi la conceptul de originalitate, nu numai că anulează existența (și) în plan teoretic a unor coordonate spațiale, dar are repercusiuni și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poetică inițială care se realizează, printr-o "retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează, în ritmuri ample"54 se cenzurează vizibil, ulterior, transformându-se, treptat, într-o cunoaștere realizată, prin "interiorizare și densificare lirică. Meditațiile interogative asupra sensului existenței se resorb, în cezuri prelungite, sugerând absența răspunsului. Destinul uman devine o înglobare progresivă transfinită a ciclurilor, într-o frumoasă imagine de mitologie orientală, iar, în spiritul unei metafizici romantice, ochiul întors
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
anumit calm al resorbției, într-o interioritate, lipsită de interogații, sau o sensibilitate sacralizată, tulburătoare, totuși"56. Ar putea fi înțeleasă toată această traiectorie poetică drept o cădere, fără sfârșit a zborului, care, pe parcurs, se transformă în tăcere. O interiorizare a exteriorului, sau o formă de cenzură a emoției, o interiorizare a ei sau chiar o intelectualizare, însă una diferită, întrucâtva, de ceea ce înțeleg, în unanimitate, moderniștii, prin aceasta. Intelectualizarea nu este, neapărat, de data aceasta, cunoaștere de tip raționalist
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o sensibilitate sacralizată, tulburătoare, totuși"56. Ar putea fi înțeleasă toată această traiectorie poetică drept o cădere, fără sfârșit a zborului, care, pe parcurs, se transformă în tăcere. O interiorizare a exteriorului, sau o formă de cenzură a emoției, o interiorizare a ei sau chiar o intelectualizare, însă una diferită, întrucâtva, de ceea ce înțeleg, în unanimitate, moderniștii, prin aceasta. Intelectualizarea nu este, neapărat, de data aceasta, cunoaștere de tip raționalist, ci cunoaștere de tip vitalist, chiar experimentalist, conferită de maturitatea vârstei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
filozofică si estetică, ci și o ideologie, un instrumentar tehnic, un sistem de valori"87. Criticii stilistice din revistele internaționale de retorică (a cărei direcție analitică, centrată pe limbajul poetic, ca mijloc de creare a unei noi realități, printr-o interiorizare a exteriorului, o adoptăm) îi adăugăm, venind în completarea imaginii receptive a poeticii Anei Blandiana, critica autohtonă. Acordând o considerație mai mare modelului internațional eseistic de critică, vom avea în vedere, de această dată, acele studii naționale care constituie așa-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
însuși continuă să palpite undeva, ascuns, simt urmele calde pe care le-a lăsat prin mine trecând..."148, despre care vorbește Ana Blandiana nu este altceva decât mesajul real transformat în mesaj personal. Subiectivizarea lumii, printr-un proces prealabil de interiorizare, nu este nimic altceva decât un nou proces de comunicare. Această comunicare se realizează printr-o reconstrucție, întâlnită, iată, nu doar la nivelul mesajului, ci la nivelul literei. Deconstrucția, văzută ca reconstrucție devine, mai mult decât un procedeu intrinsec al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
limbajului în procesualitatea sa de a deveni limbaj poetic. Jocul de-a poezia devine, în concepție neomodernistă, jocul de-a viața, creatorul de text poetic confundându-se cu eul liric promovat în propriul text, exteriorul obiectiv devenind subiectiv, printr-o interiorizare inedită prin intermediul limbajului. Particularizarea universalului, printr-o trecere prealabilă a acestuia prin filtrul interior, este o formă de rezolvare a crizei identitare. Noua realitate uzează de întreg arsenalul realității propriu-zise, de care, însă, se folosește în termeni proprii, reconstruindu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de universalitate. Și poezia și limbajul sunt creații prin care se realizează obiectivări ale conținuturilor intuitive ale conștiinței"20. Dacă limbajul este poezie, iar poezia este o nouă realitate, construită pornind de la o realitate exterioară, filtrată în prealabil printr-o interiorizare individuală, atunci devine pertinentă întrebarea retorică a lui Nichita Stănescu: "Să-ți trăiești soarta. Asta este un lucru relativ ușor de trăit. Dar dacă-r fi să ne trăim opera, ce ne-am face?!"21 Devenită stigmat pentru întreaga Generație șaizecistă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se pare că mă strigă cineva/ Și tresar,/ Nu știu ce să fac cu mâinile. Am febră/ Și respirând numai,/ Zvâcnesc de durere/ Numai ochii ochii da, recunosc -/ Sunt asemenea cu ai statuilor,/ Albi,/ Cu pupilele întoarse înăuntru." (Ochii statuilor). Volum de "interiorizare și densificare lirică, dominat de meditații interogative asupra sensului existenței, resorbite în cenzuri prelungite, sugerând absența răspunsului"85, A treia taină "este în măsura în care comunică neliniștea sufletului poetei ce se confruntă cu dilema sau cu misterul existenței"86: "Durere limpede, moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
persoană. Printr-o revoluționare a limbajului postromantic, autoarea creează un erotism cu accente tulburătoare, împrumutând elemente blagiene sau stănesciene. Intertextualitatea se constituie într-un soi de colaj, în care toposurile sunt recontextualizate. Lirismul confesiunii, specific întregii epoci moderne, este lirismul interiorizării, deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a stilului, care dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adorm
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe rând". (Oul) Întruchipare a "Ideii în sens hegelian, pe care și Barbu o împrumută, a Ideii obiectivate, întruchipate în materie"134, nașterea "de pe urma unei asemenea nunți fenomenalizează inefabilul în moduri diferite"135. Unul dintre moduri este însingurarea, iar altul interiorizarea, care este tot un fel de însingurare. Destrămarea cercului, simbol al perfecțiunii, sau mai degrabă înjumătățirea lui poate fi asemănat textului stănescian Lecția despre cerc: Se desenează pe nisip un cerc/ după care se taie în două,/ cu acelasi băț
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ei ca fiind procesul prin care A și C transformă obiectul inițial: ei dau prin aceasta o putere de transformare emițătorului, fără a recunoaște aceeași putere destinatarului. Căci ei descriu decodarea ca "procesul prin care destinatarul B interiorizează mesajul". Simplă interiorizare, fără creație. Numai emițătorul este creativ. "Two-step flow communication" Mijloacele de informare nu influențează publicul direct (one-step flow), ci prin intermediul grupurilor sau liderilor care reiau sau nu mesajul mediilor. Acești lideri de opinie sînt, de fapt, foarte asemănători celor pe
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
s-a suit repede în pat/ (asta, își spunea povestitorul, seamănă/ cu vorba de spirit a unui francez care știa/ întotdeauna ce are de făcut și care spunea: când nu știu ce să fac, mă sui în pat)". Amintirile cresc dintr-o interiorizare proustiană; desprindem obsesiva ființă cu mâinile reci, inerte, cu ochii obosiți sau păcătoși, într-un decor nedefinit: ("Curte Iarna"). Încă din primul volum apare obsesia morții, similară cu orbirea, cu întunericul, care se lasă "și înconjoară" totul. Așa cum spune lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îi este semnalată de pasărea care bate cu ciocul în poarta pădurii și a timpului. Ștefan devine o prezență răspândită în aerul și în vegetația Moldovei, și tot ce atinge, oameni și locuri, par sacralizați. Un sentiment de liniște, de interiorizare, propice comunicării cu strămoșii, cu cei care au fost, ne trimite la L. Blaga: Ce liniște-i aici de aceea poate/ Când sărut iarba aud șoapte/ Venind de demult/ Aceste păduri care se întorc din iarnă cântând/ Leagănă-n arbori
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a născut și format. Structura volumului ne trimite la "Amintirile" lui Ion Creangă și la "Desculț" al lui Zaharia Stancu. Celula familiei, cu tot soiul de rubedenii, copleșită de implicațiile sărăciei, ale despărțirilor, ale morților, cu o morală simplă, fără interiorizări grave, se află la limita măsurii și a echilibrului. Pitorescul balcanic, zâmbetul duios, întâmplarea unită cu misterul, eterna dramă țărănească incluzând măștile ce amintesc de volumele anterioare sunt componente interne ale unei structuri inerente literaturii de evocare. Aflăm că Bulzeștii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
țăranul român. Portretul moral reiese în mod indirect, din gândurile, faptele și vorbele eroinei, naratorul conturând, la început, trăsăturile din exterior spre interior. Gândindu-se la soțul său, plecat la Dorna să cumpere oi, Vitoria trece printr-un proces de interiorizare, întreaga sa viață devenind lăuntrică, "acei ochi aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute", ceea ce sugerează o autoizolare de lumea din jur. Neliniștea femeii este cauzata de întârzierea "peste obicei", de 73 de zile, a Iui Nechifor Lipan și ea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
o valoare specifică. Prin valoarea mea, aparțin realității, Întrucât valoarea este etalonul la care se raportează ființa morală, pentru a se putea Înțelege pe sine, dar și pentru a-i Înțelege pe ceilalți. Valorile persoanei se dobândesc prin imitația și interiorizarea modelelor pozitive, prin educație. Ele sunt atributul Supra-Eului. Valoarea morală este sinteza persoanei și din ea se construiește caracterul acesteia. Persoana mea nu este numai aparență sau prezență corporală. Ea este și trăire temporală. Orice persoană există În timp, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este corpul. Corpul este prezența mea fizică, dar, concomitent, și a celuilalt. În cadrul acestei Întâlniri, Eu am tendința de a lua contact fizic cu celălalt, pentru a-l interioriza În sfera mea emoțională, dar și În sfera conștiinței mele. Această interiorizare este realizată În mod simbolic, prin Întinderea și strângerea reciprocă a mâinilor, care este prima formă de atingere corporală. A doua formă o reprezintă Îmbrățișarea, care este o apropiere și o atingere corporală difuză, de o Încărcătură emoțională globală, crescută
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fi recunoscut de către ceilalți ca fiind specific cuplului respectiv. Realizarea acestui acord nu este posibilă fără concesiuni, fără cedări din partea fiecăruia, dar și printr-o mare cooperare Între parteneri. Intimitatea, fiind bazată pe iubire, este atracție reciprocă. Ea reprezintă o interiorizare de către mine a celuilalt și invers. Este un joc psihologic, de ordin emoțional de a da și de a primi În schimb. Prin initimitatea cu celălalt eu Încetez de a mai fi singur. Asimilându-l pe celălalt ca pe ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de cuplu, și asocierea. Asocierea este o relație reciproc consimțită, circumstanțială, care se bazează pe interese comune și urmărește realizarea unor scopuri pentru care cei doi conlucrează În avantajul lor. O dată scopul atins, cuplul se desface. Prietenia are Însă, prin interiorizarea reciprocă a celor doi, și o importantă și obligatorie dimensiune importantă morală. Prietenia implică Încredere, susținere reciprocă și responsabilitate. Ea este un angajament sufletesc și moral al celor doi, fiecare răspunzând de celălalt În mod sincer, deschis, necondiționat, În orice
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
iau În considerare aspectele corelate somato-psihice. Ele se Întemeiază pe observațiile privind tipul constituțional. Din acest motiv ele au, În primul rând, o semnificație dominant psihobiologică. Tipurile morale depășesc Însă cadrul somato-psihic. Ele se Întemeiază pe valoarea individului rezultată din interiorizarea valorilor morale, culturale și spirituale care-l definesc. În acest sens, aceste tipuri caută ca să vadă ce este persoana umană dincolo de natura constituției sale somato-psihice. Tipurile morale au o altă semnificație, și ele privesc omul ca persoană. Spre deosebire de tipurile constituționale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
devenind persoană umană (ființă valoricăă. Nu trebuie Însă trasată o linie de separație absolută Între tipurile psihologic-constituționale și tipurile moral-valorice. Orice individ este un tip constituțional prin natura și structura sa genetică, dar el devine un tip moral numai prin interiorizarea valorilor moral-spiritual-culturale ale unui model. Dacă În psihologie tipurile sunt constituționale, de natură psihogenetică, În psihologia morală tipurile sunt asimilate, sau, mai exact, ele sunt grefate pe un anumit teren de dispoziții ale unui individ, motiv pentru care se consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]