1,806 matches
-
în colaborare cu Gheorghe Pituț); Rainer Maria Rilke, Însemnările lui Malte Laurids Brigge, pref. Romul Munteanu, București, 1982. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „Versuri”, LCF, 1971, 27; Dan Cristea, „Versuri”, RL, 1971, 29; Marcel Petrișor, „Versuri”, F, 1972, 11; Sultana Craia, Interogații lirice, LCF, 1978, 27; Mircea Iorgulescu, Două poete, RL, 1978, 31; Maria-Ana Tupan, Antropologismul liric, AFT, 1978, 8; Aurel Sasu, Traiecte lirice, ST, 1978, 8; Mirela Roznoveanu, Maturitatea meditației lirice, VR, 1979, 5; Sultana Craia, Meditația lirică, LCF, 1984, 16
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
valoare a femeii 11), care vedeau în femeie janua diaboli „capcana diavolului” - era de părere Tertulian), „imagine - prin Eva - imperfectă a Creatorului” (Hervé Martin), întruparea păcatului și a sexualității, au lăsat locul unor dezbateri (ce nu se mai concentrau în jurul interogației „Ce este femeia?”, la care răspunsul - când nu evoca „o greșeală a naturii” ori un „bărbat imperfect” - aduna tot soiul de defecte: „vrăjmașa prieteniei, răul necesar, ispita elementară, primejduirea căminului, nenorocirea seducătoare, esența răului”12) la care au început, cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pseudo-„îngrijitorului de ediție”, sunt introduse și fragmente ale unui al doilea text al Anonimului, paralel cu cel din prima parte. Cartea e, sub aparențe ludice, o vastă „panoramă” a lumii contemporane, plină de gravitate și conținând în subtext înfrigurate interogații asupra vicisitudinilor veacului. În schimb, Toxicologia... ar putea fi descrisă ca o autobiografie, în parte reală, în parte fictivă, unde discursul auctorial e relativizat prin interpretarea lui contrapunctică de personaje ale prozelor de ficțiune ale lui S. Sensul general întregește
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
mea emoțională și intelectuală pe care eu nu mi-o pot explica, dar care se datorează faptului că și eu sunt În lume și că sunt Împreună cu celelalte obiecte și persoane ale acestei lumi. Neliniștea mă Închide, mă izolează, fiind interogație. Răspunsul, dimpotrivă, mă deschide, mă face să nu mai fiu singur, plasându-mă Într-o relație inteligibilă, cel puțin pentru mine, cu lumea. Răspunsurile pe care mi le dau la Întrebările mele sunt „punți de comunicare” interioară a mea cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
toate: „De ce trebuie să mor?”. Cunoscându-se pe sine și cunoscând lumea, Eul personal realizează raporturile sale directe și imediate cu sine și cu ceilalți, dar cu toate acestea el va continua să fie neliniștit. Această neliniște va da naștere interogației, continuu repetată: „Cine sunt Eu?” și „Care este destinul meu?”. Ori această neliniște este expresia raportului Eului cu sine Însuși. Ea este de fapt neliniștea metafizică la care persoana trebuie să răspundă, răspunsul fiind acordul Eului cu el Însuși sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aspir să fiu sau cum ași vrea să fiu. Acest raport este un act de voință pură și totală, În care Eu mă Împlinesc și mă regăsesc, dincolo de orice limite, ca libertate totală. Neliniștea metafizică este dată de efortul formulării interogației, care trebuie să fie Întemeiată și clar exprimată. Răspunsul pe care-l aștept la Întrebările mele despre mine Însumi reprezintă momentul eliberării către care tind și care mă proiectează Într-un registru superior, cel al spiritualității pure, deschizându-mi perspectiva
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
numai atunci când Eul are dubla semnificație psihologică și morală, Întrucât cele care fac posibil acest proces sunt valorile morale, fapt rezervat exclusiv omului. Admițând această atitudine reflexivă, prin care Eul personal se gândește pe sine Însuși, printr-un act de interogație, Încercând să se autoexplice și să se autoînțeleagă, rezultă faptul că Eul este nu numai un centru spiritual al aparatului psihic, ci și motorul personalității, În care vom recunoaște, În spiritul Metafizicii lui Aristotel, acel „primum movens imobile” (Metafizica, XIIĂ
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ceea ce afirmă despre ea psihologia. Ea este și un sistem complex organizat În conformitate cu valorile morale, care-i dau nota specific umană. Dar, concomitent, ea este și spirit. Revenind la neliniștea persoanei, aceasta este consecința aptitudinii Eului de a se Întreba, interogație care este corelată cu raportarea Eului la sine Însuși. Această neliniște, pentru S. Kierkegaard, apare În două situații: „când persoana nu vrea să fie ea Însăși, dorind să se debaraseze de Eul său” și atunci când persoana Își manifestă „voința disperată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Cine sunt?”. Departe de a fi un act nefiresc, o criză morală sau chiar o stare patologică, ea trebuie considerată ca reprezentând concentrarea maximă prin care Eul se caută și dorește să se descopere lui Însuși, să se autoînțeleagă. Neliniștea interogației este dată de dorința de a-și revela sieși propria identitate. Asupra acestui aspect trebuie să insistăm În mod deosebit. Problema identității persoanei Numai neliniștea este cea care mă determină să mă Întreb „Cine sunt Eu?”. Neliniștea, ca stare interioară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fundamentală a filosofiei”. Prin Întrebarea pe care mi-o pun, eu de fapt mă caut pe mine. Încerc să Înțeleg care este sensul meu. Încerc să mă cunosc pentru a mă putea conduce și pentru a fi propriul meu stăpân. Interogația, În cazul acesta, nu mai vine numai dintr-o neliniște interioară. În spatele neliniștii mele stă revolta. Această revoltă este, de fapt, refuzul meu de a fi ceea ce sunt și dorința mea de a fi ceea ce vreau. În acest moment se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reală, și poate cea mai solidă, va fi Însă „salvarea” prin celălalt sau prin ceilalți. Orice salvare este un act de Întoarcere, un act de reintrare În condiția originară a ființei mele. Nu este o renunțare a căutărilor, dată de interogația neliniștii mele, ci descoperirea soluției acestor neliniști și interogații. Salvarea este căutare și descoperire. Ea reprezintă actul prin care vine soluția sau răspunsul pe care eu Îl aștept. Acest moment are pentru mine semnificația unei revelații, ca ceva care mi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
salvarea” prin celălalt sau prin ceilalți. Orice salvare este un act de Întoarcere, un act de reintrare În condiția originară a ființei mele. Nu este o renunțare a căutărilor, dată de interogația neliniștii mele, ci descoperirea soluției acestor neliniști și interogații. Salvarea este căutare și descoperire. Ea reprezintă actul prin care vine soluția sau răspunsul pe care eu Îl aștept. Acest moment are pentru mine semnificația unei revelații, ca ceva care mi se oferă și pe care eu Îl caut, Îl
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o mare măsură, esența Însăși a vieții persoanei umane, considerată ca frământare interioară, ca suferință, În lupta de Împlinire a propriilor sale idealuri, către care aspiră neîncetat. Tragicul vieții este cuprins Între suferință și mântuire, Între neliniște și descoperire, Între interogație și răspuns. El este Însuși drumul pe care persoana Îl parcurge În decursul vieții sale, de la suferință către aspirația mântuirii. În mod natural, că problema tragicului este deosebit de complexă, dar ea ocupă, Într-o măsură considerabilă, tematica domeniului de care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
satisfacerea unei nevoi sau a unei dorințe. Prin aceasta actul psihologic este Întotdeauna dublat de o condiție morală care-l Însoțește. Referindu-se la acest aspect, I. Kant se Întreabă: „Ce pot face? Ce-mi este permis? Ce pot spera?”. Interogația vizează, de fapt, căutarea unei valori morale care să sancționeze acțiunea pe care persoana a Întreprins-o. Cenzura morală sau, după expresia lui I. Kant, „legea morală din mine”, mă oprește să fac ce nu-mi este permis, conducându-mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanei privesc câteva aspecte principale ale acesteia, și anume: căutarea de sine, descoperirea de sine, datoriile morale, nevoia de autodepășire, contul existenței. 1. Căutarea de sine Prima temă, legată de existența oricărei Persoane, este căutarea de sine. Ea este o interogație pe care individul și-o adresează din nevoia de a avea o identitate. Căutarea de sine se referă la cine și la cum sunt. Aceste răspunsuri se dau atât prin raportarea la sine, cât și prin comparația cu ceilalți, Ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iar destinul ca ceva care vine de dincolo de existență. Care este soluția? Cum poate fi anulat acest „traumatism psiho-moral al vieții”? Este viața Închidere, iar Persoana o „ființă azvârlită În Lume”? Totul se Închide odată cu moartea Persoanei? Trebuie ca aceste interogații care vin din neliniștile noastre interioare să aibă un răspuns. Tragismul existenței are două surse valorice, pe de o parte, el vine către Persoană din afara ei, din lume; pe de altă parte, este elaborat de neliniștile și incertitudinile Conștiinței de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lumea și În care eu mă autoreflectez. Ființa umană primordială se caracterizează prin starea de inocență. Personalitatea originară a omului excludea neliniștea. Din momentul În care omul Începe să vadă și să cunoască lumea, el Începe să-și pună Întrebări. Interogația este expresia unei curiozități, dar și a unei tensiuni interioare. Știind, eu descopăr. Dar descoperind, omul vede că nu este decât o ființă În lume, supusă legilor acesteia, o lume care-l Închide și de care el depinde În totalitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală și cugetare este de următorul tip: conștiința Întreabă și cugetarea răspunde. Omul este o ființă neliniștită. Ne dăm seama de această neliniște interioară prin faptul că persoana cugetă, formulează Întrebări și caută răspunsuri. Actul cugetării constă În transformarea neliniștii interogațiilor În formularea răspunsurilor compensatorii sau consolatoare pentru individ. În sensul acesta pusă problema, gândirea reflexivă ne apare ca o continuare și o completare a conștiinței morale, ele fiind inseparabile. Ceea ce conștiința morală trezește În noi, ca o stare vag tensională
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
omului nu mai este frământarea interioară, de factură socratică sau faustică. Este cu totul altceva: o angoasă a disperării. Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor este interogația la care se poate da un răspuns. Angoasa omului modern este disperarea dată de absența oricărei perspective, o Încremenire, o stare de pietrificare sufletească și morală, pe care omul modern o sublimează prin trei mijloace: imagine, sexualitate și violență. Din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai exact, o luare de cunoștință despre sine Însuși. În mod egal, și ceilalți se Întreabă, la rândul lor, cine este acela care stă În fața lor, pentru a-l putea cunoaște și Înțelege. Orice cunoaștere are la baza ei o interogație care precede, În mod necesar, răspunsul, considerat o descoperire. Este rezultatul unei puneri față-n față. Eu mă Întreb pe mine Însumi despre mine, iar ceilalți, la rândul lor, se Întreabă cine sunt ei, și așa mai departe. Orice persoană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și de a Înțelege persoana. Or, aceste impresii sunt supuse unui sistem de valori morale, culturale, spirituale, sufletești, sociale și istorice la care atât eu, cât și ceilalți, ne raportăm atunci când facem aceste judecăți de valoare. Orice cunoaștere este o interogație, iar interogația mea, ca și a celorlalți, vine dintr-o neliniște, o neliniște difuză În fața necunoscutului pe care eu trebuie să-l descopăr. Interogația este neliniștea difuză, structurată Într-o formă coerentă, sub formă de enunț. Răspunsul meu, sau al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a Înțelege persoana. Or, aceste impresii sunt supuse unui sistem de valori morale, culturale, spirituale, sufletești, sociale și istorice la care atât eu, cât și ceilalți, ne raportăm atunci când facem aceste judecăți de valoare. Orice cunoaștere este o interogație, iar interogația mea, ca și a celorlalți, vine dintr-o neliniște, o neliniște difuză În fața necunoscutului pe care eu trebuie să-l descopăr. Interogația este neliniștea difuză, structurată Într-o formă coerentă, sub formă de enunț. Răspunsul meu, sau al celorlați, este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eu, cât și ceilalți, ne raportăm atunci când facem aceste judecăți de valoare. Orice cunoaștere este o interogație, iar interogația mea, ca și a celorlalți, vine dintr-o neliniște, o neliniște difuză În fața necunoscutului pe care eu trebuie să-l descopăr. Interogația este neliniștea difuză, structurată Într-o formă coerentă, sub formă de enunț. Răspunsul meu, sau al celorlați, este momentul anulării tensiunii, al neliniștii. El aduce o stare de echilibru, de liniște și stabilește un acord Între mine și propria mea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
celuilalt, ca formă de Încurajare pentru a suporta durerea și suferința morală; ascultarea plină de Înțelegere a celuilalt, prin deschiderea către terapeut printr-un act de confesiune, cu efecte cathartrice; folosirea acelui cuvânt consolator care să explice și să răspundă interogațiilor celui care suferă; capacitatea de a asculta și de a-l Înțelege pe celălalt cu bunăvoință și răbdare, capacitatea terapeutului de a răspunde suferinței și frământărilor persoanei aflate În suferință, ca formă de ajutor moral al semenului său, oferindu-i
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exista În absența trupului, atâta timp cât trupul este pentru mine instrumentul și mijlocul prin care eu exist, atât pentru ceilalți, cât și pentru mine? Dincolo de angoasa pe care mi-o dă perspectiva morții, descopăr că eul meu este de fapt cauza interogațiilor legate de perspectiva propriei mele morți. Ca să pot percepe sensul pe care moartea Îl proiectează În câmpul conștiinței mele, trebuie să caut să Înțeleg natura intimă a eului meu. La această Întrebare, K. Jaspers afirmă că eul are semnificația unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]