1,000 matches
-
în chip hiperbolic, cu istoria literaturii mondiale!). Pentru că tinde să confunde cititorul actualizat cu cititorul implicit, tânărul critic poate identifica în orice aspect al unei opere literare - fie că e vorba de apetența pentru livresc, de alternanța planurilor narative, de intertextualitate, ba chiar de opțiunea pentru fantastic - câte o ipostaziere a cititorului. Dacă orice tehnică de defamiliarizare implică în mod automat prezența unei reflecții despre cititor, pericolul e de a începe să crezi că și virgulele sau punctele de suspensie sunt
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
folosită în deplină liniște de către consumatori, și conținutul terifiant. Denumirile sunt tipice disfemisme, care accentuează efectul negativ al băuturii, prin evocări aluzive ale morții, prin echivalarea cu substanțe explozive, otrăvuri etc. Unele dintre formule sunt chiar foarte elaborate, mizând pe intertextualitate, pe citatul aluziv sau pe interpretarea unui rol: Adio mamă, Te-am zărit printre morminte, Șterge-mă din cartea de imobil (G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006). Metonimii hiperbolice sunt genocid și neutron (cea de a doua
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
a fi original", punct de vedere ce, în timpul unui modernism obsedat de „noutate", exploziv, aduce o adiere clasică. Așadar Gabriel Tarde devine o figură majoră a ideii de relație între inovație și tradiție, mergînd pînă la aspectele sale recente de intertextualitate sau metaliteratură. Nu l-am putea omite nici referitor la dezbaterile din țara noastră, caracteristice ultimilor ani, despre canon și canonizare, provocate de eseul lui Harold Bloom, Canonul occidental. În ochii unor comentatori, canonizarea ar fi cu preponderență o formă
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
pentru a valida (cum e cazul tuturor marilor scriitori) lumea textuală în care trăim la un moment dat. Or viziunea e totul. O observație amuzantă și nu lipsită de semnificație. În ciclul din 1983, versurile preluate de la alți scriitori - subiectul intertextualității, cum ar veni -, erau subliniate prin caractere italice. Această prudență nu i-a împiedicat pe unii, dacă nu cumva mă înșel, să vorbească despre plagiat. Ei bine, acum textul poetic nu mai marchează vizibil convenția, semn că și priceperea noastră
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
atunci când scrie poeme de amplă respirație, unele în evidentă cheie postmodernă. De altfel, poetul șaptezecist a fost, pe bună dreptate, considerat unul dintre precursorii textualismului românesc din anii '80. Excelentul poem O călătorie cu Fernando Pessoa este o sărbătoare a intertextualității, adevărat material didactic pentru explicarea principiilor textualismului. Simbioza de imaginar, dar și de expresivitate poetică dintre Fernando Pessoa și Constantin Abăluță este formidabilă. Ca doi pianiști care interpretează o partitură la patru mâini, cei doi poeți se armonizează perfect, sonurile
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
e o pledoarie pentru relativism și diversitate. Nicio întâmplare cu oameni nu are final unic și absolut, mai încape un rest, o nuanță, o prelungire. Literatura lumii e plină de remake-uri și repovestiri. Într-o paranteză fugară, aș zice că intertextualitatea nu e departe de o asemenea abordare: o secvență cu nume de proprietar cunoscut e pusă în alt context și ținută să spună mai departe sau altfel decât a spus deja în textul originar. Jocul lui Grapini se exersează pe
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
Barthes de-a exclude jurnalul din planul literarului, acesta poate fi socotit literatura, prin chiar prisma criteriilor așa-zisei incompatibilități: permutabilitatea, structura laxa, supresibilă a discursului, exprimarea inesentialitătii lumii, neputința demonstrării necesității discursului, amestecul de discurs veridic cu cel fictiv, intertextualitatea etc.). evident, în cazul de față antinarcisismul și sinceritatea comunica. Ele concura la figură cinica pe care ține a o acredita asupră-si Livius Ciocârlie, la o treaptă surprinzător empirica, deoarece, în ciuda registrului speculativ și a monturii erudite, avem a
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
semantic, a concurenței dintre acesta și împrumut, a rezultatelor sale (între care "hipersemantizarea", "estomparea contururilor semantice" etc.). Sînt în Lexicologie biblică românească informații de care trebuie să dispună orice om de cultură: privitoare la sursele religioase ale lexicului cult, la intertextualitatea și interferențele sale istorice, la rolul diferitelor traduceri (pe lîngă Biblia de la București, e subliniată importanța excepțională a Bibliei de la Blaj, din 1795, model urmat îndeaproape de traducerile ulterioare). De la autor nu putem să nu așteptăm o continuare, anunțată printre
O carte fundamentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8449_a_9774]
-
ideilor literare", Virgil Nemoianu promovează o înțelegere cu adevărat globală a criticii literare, "cîmp de joacă dialectică a multitudinii de impulsuri socio-culturale, terenul acțiunii și al creativității". La ora de față, critica literară, în perspectivă mondială, se orientează "spre o intertextualitate cu științificul și cu religiosul". Dacă unii cercetători precum Michael Serres, Katherine Hayles, Frederik Turner, William Paulson sînt de părere că un context optim pentru hermeneutica literară nu-l dau științele sociale ci informatica și științele exacte, importanți gînditori iudeo-creștini
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
al imediatului; originalitatea, diferența fac legea prozei ce descoperă lumea ca spectacol de operetă în varii acte și distribuții. Înclinația spre dialog, verbozitatea spontană, ușor naivă, a unor personaje fără relief creează spațiu dezvoltării unui filon epic ce include adesea intertextualitatea, aluzia culturală, apelul la atenția, erudiția, compasiunea intelectuală a cititorului educat. Romanele mizează pe o conversație a egalilor, pe corespondența spiritului care să asigure deschiderea unei lungimi de undă împărtășită de entitățile plasate de o parte și de cealaltă a
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Pia Brînzeu S-au scris nenumărate cărți, studii și eseuri dedicate intertextualității. În mod ciudat, însă, nu există aproape deloc investigații serioase cu privire la intratextualitate, o formă restrânsă de intertextualitate, dar definită ca o rețea de opere aparținând unui singur autor, opere în care se repetă aceeași poveste sau aceleași personaje. Intratextualitatea e
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
Pia Brînzeu S-au scris nenumărate cărți, studii și eseuri dedicate intertextualității. În mod ciudat, însă, nu există aproape deloc investigații serioase cu privire la intratextualitate, o formă restrânsă de intertextualitate, dar definită ca o rețea de opere aparținând unui singur autor, opere în care se repetă aceeași poveste sau aceleași personaje. Intratextualitatea e provocatoare mai ales prin formele sale specifice de proliferare ilustrate de un singur autor. Deși există numeroase
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
rețea de opere aparținând unui singur autor, opere în care se repetă aceeași poveste sau aceleași personaje. Intratextualitatea e provocatoare mai ales prin formele sale specifice de proliferare ilustrate de un singur autor. Deși există numeroase asemănări între intra- și intertextualitate, intratextualitatea are anumite caracteristici proprii care o diferențiază și o fac să merite a fi investigată separat. Două celebre afirmații despre intertextualitate pot fi considerate fundamentale și pentru intratextualitate, reprezentând un punct de plecare pentru analiza de față. Una îi
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
prin formele sale specifice de proliferare ilustrate de un singur autor. Deși există numeroase asemănări între intra- și intertextualitate, intratextualitatea are anumite caracteristici proprii care o diferențiază și o fac să merite a fi investigată separat. Două celebre afirmații despre intertextualitate pot fi considerate fundamentale și pentru intratextualitate, reprezentând un punct de plecare pentru analiza de față. Una îi aparține lui Charles Grivel (Thčse préparatoire sur les intertextes, 1982), care susține că nu există texte, ci doar intertexte, ceea ce presupune că
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
Thčse préparatoire sur les intertextes, 1982), care susține că nu există texte, ci doar intertexte, ceea ce presupune că nu putem găsi niciun text izolat, ci doar texte care aparțin unui 'univers de texte'. Uneori, însă, acest univers mai larg al intertextualității, unde autorii citează, copiază, parodiază, împrumută sau fac aluzii la alți scriitori, se reduce la universul mai restrâns al intratextualității, unde autorul se imită doar pe sine, repetând aceleași evenimente sau personaje din scrierile sale anterioare. A doua afirmație importantă
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
povestea sau personajele să fie reciclate într-o manieră mereu nouă și așteaptă să fie surprinși de originalitatea repetiției. De aceea autorii nu se pot limita doar la o simplă reluare, ci caută să evite monotonia prin abordări imprevizibile. În timp ce intertextualitatea este considerată de Roland Barthes (Image-Music-Text, 1977) o țesătură care reduce arta scriitorilor la un simplu proces de amestecare a textelor, intratextualitatea le cere scriitorilor să găsească noi strategii literare pentru a-și plasa reluările în zona fecundă a originalității
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
abundente. Mircea Nedelciu scrie note de subsol; zgândăre curiozitatea cititorului și apoi o "satisface" dând informații în avans și în exces; introduce extrase din diferite cărți și își face personajele să se refere la el, Autorele care trage sforile. Autoreferențialitatea, intertextualitatea, lectura în doi timpi și în dublu sens, "inovațiile" postmodernismului autohton sunt folosite copios și, de la un punct încolo, redundant. Ele nu mai fac să respire ficțiunea, ci o substituie. Vechea convenție narativă, integratoare în minuția ei, este dezintegrată. Ce
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
de descompunere flutura în răcoarea lui octombrie". Se simte în proza Adrianei Bittel ceva din aerul literaturii desantiste: abordarea ironică, preocuparea pentru aspectele insignifiante ale vieții, redarea existențelor terne, vulnerabile, ridicole, lipsite de glorie, coborârea literaturii în banalul cotidian, tentația intertextualității. Rafinamentul scriiturii și prim planul oferit personajelor feminine fac însă ca vocea sa epică să fie inconfundabilă, perfect individualizată la nivelul generației și chiar în cadrul mai larg al literaturii române. Cum încărunțește o blondă. Povestiri din secolul trecut este o
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
moda, noutatea ca semn, pentru că noutatea este chiar garanția vizibilității. Mai mult, ea nu recuperează ca semn nimic literal, nu poate sau refuză să aplice limbajului tratamentul aplicat decorului social. Argumentul ei este că pe aproape nimeni nu mai interesează intertextualități de anvergură, că literatura ca literatură e foarte puțin prizată. Pe de altă parte, însă, sistemul o înghite foarte ușor, o transformă el însuși, înaintea altora, în semn. Ceea ce se întîmplă astăzi la noi cu unele romane underground de la Polirom
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
autorului merg spre o rafinare formală a discursului. Nu ideea, nu metafizica par să-l intereseze, ci textul în sine ca realizare artistică. Această tendință, ca și lucrul îndelungat asupra versului îl apropie de poeții manieriști, pe cînd ludicul și intertextualitatea (parafraza, pastișa, parodia) îl apropie de curentul optzecist al epocii postmoderne. Prin ermetism și așa-zisul suprarealism, Virgil Mazilescu este un poet modern. ("are cineva dintre dumneavoastră vreun sînge/ singurătatea se înalță lîngă poduri/ ca un avion al sufletului nostru
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
amândouă/ (sate înfrățite)" (p. 44). Dacă imaginarul poetic al lui Nicolae Prelipceanu este unul dominat de culori terne, acoperit de nori, mohorât, în care nu răzbate nici o rază de soare, la nivelul frazei se simte, ici colo, urma unei ironii. Intertextualitatea și aluziile culturale abundă (Biblia, Shakespeare, Ion Heliade Rădulescu, Eminescu, Creangă, Virgil Mazilescu, Nichita Stănescu, James Joyce, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Ezra Pound, Constantin Piliuță, Ioan Flora), creatorii sunt prezenți într-o formă sau alta în paginile cărții, fac semne
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
Mușina & comp. Structural, poezia sa descinde din Blaga și Doinaș, iar ca imaginar se situează exact la polul opus al poeziei optzeciste. Nimic nu este mai străin viziunii lui Radu R. Șerban asupra poeziei decât banalul, cenușiul cotidian, trăirea soft, intertextualitatea ironică, aluziile culturale transparente, coborârea limbajului poetic la nivelul străzii, viziunea în cheie minoră asupra lumii și echivalențele ei stilistice. Adică, exact elementele care conferă identitate liricii pionierilor postmodernismului românesc. Deși, a fost mai mult decât familiarizat cu literatura postmodernă
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
postmodernism actualmente deziluzionat, în care sensul nu există sau nu poate fi formulat ("ai computer, încearcă acum să spui măcar/ un singur adevăr despre tine (nici/ n-a mai fost cazul, timpul s-a schimbat..." 2 Ianuarie) și de aceea intertextualitatea (care avea o pondere semnificativă în primele volume) tinde la zero în aceste poeme, căci poezia și-a pierdut definitiv menirea de a exprima "trăiri universal valabile". Nici omul nu mai ocupă vârful piramidei creației ("pâș pâș pe fundul oceanului
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
să le găsească în predici, articole și discursuri seci de gazetă, iar când poetul le înveșmântează în odăjdiile artei, filosoful nu le mai vede și strigă „Împăratul e gol!”. Caz tipic de auto-referențialitate. Și - întrucât Grama e o categorie - de intertextualitate. O a treia constatare: au dreptate cei care susțin că este exagerat a crede că există o tradiție a detractorilor lui Mihai Eminescu în literatura română, care începe cu Macedonski și Alexandru Grama. Contextul nefericitei epigrame macedonskiene a fost de
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
a fi folosită în structurarea deschisă spre infinit a unor noi plăsmuiri poetice). "Biblioteca" lui Ion Stratan nu e pur și simplu "de dinamită", transformîndu-se pe spațiile defrișate de convenții într-un șantier al unei noi construcții discursive. Cu sprijinul intertextualității, actul parodic trece într-unul omagial, altfel zis parodia se preface în antiparodie, așa cum, în basme, o bătrînă ia chipul unei fete frumoase. Versurile eminesciene sînt puse a străjui miracolul scriptic: "Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]