35,691 matches
-
nu mai puțin de optsprezece limbi). Dacă ideea de generație nu i-ar displăcea profund - “Ziua în care am fost citat ca făcând parte dintr-o generație, am avut impresia că am fost arestat de poliție”, spune el într-un interviu - am fi tentați să-l considerăm, așa cum l-a recunoscut critica națională și internațională, drept șef al tinerei literaturi catalane post-franchiste. Excepțional prozator, activitatea lui creativă depășește însă granițele literaturii. A fost grafician, corespondent de presă - în decembrie 1989 și
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
Rezultat adesea din acumulări și perspective, simplu, natural și deseori subtil, umorul a devenit, pe parcurs, o miză tot mai importantă. Majoritatea povestirilor, deși extrem de surprinzătoare, unele insolite și bătând înspre absurd, sunt însă foarte familiare. Mărturisea autorul într-un interviu publicat chiar în România literară: „Întâmplări extraordinare au loc peste tot și-n permanență. Totul e să le descoperi mecanica secretă. Și, mai ales, să ai indecența să le istorisești. Ele își dezvăluie extraordinarul la povestit.” Publicarea, în 1990, a
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
dezvăluie extraordinarul la povestit.” Publicarea, în 1990, a antologiei de pamflete în două volume, Tratat de înjurături, marchează și momentul unei schimbări semnificative în scrisul lui Tudor Octavian care începe să caute în concizie adevărata poetică. Autorul deplângea în același interviu faptul că ne complacem în a fi o „nație de romancieri”. Probabil și ca efect al unor frustrări, scriitorul renunță la a atrage atenția criticii și începe să câștige publicul larg. Tudor Octavian nu mai scrie la cărți, ci la
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
mai favorizăm apariția unor fenomene atît de cumplite precum cele generate de ideologia sîngelui și a gliei, petrecute în secolul XX. Unul din aceste episoade apare și în romanul meu. R.B.: Urmează banala întrebare cu care de obicei se încheie interviurile: la ce lucrați acum? C.H.: La o istorie complementară aceleia din romanul Muzica înghițită, al cărui principal personaj a fost mama. Acum este la rînd tatăl. Acțiunea se petrece în Elveția, în anii 30, marcați de ascensiunea fascismului. Dar filonul
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
gazetarii trebuie să se păzească, la rîndul lor, de bîlbe și erori. Ca să nu-i dea baronului apă la multele lui mori de vînt! Securitatea și misterele revoluției JURNALUL NAȚIONAL continuă seria exclusivităților despre Revoluția din ‘89. Am remarcat un interviu cu un fost colonel de Securitate care, sub protecția anonimatului declară că "cei care au provocat panică la ultimul miting al lui Ceaușescu erau profesioniști". Mai mult securistul anonim afirmă că "provocatorii" erau români antrenați. Ar fi fost vorba de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
Gheorghe Grigurcu Defilarea îndeajuns de numeroaselor personaje din atracțiosul volum al lui Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, se încheie cu personajul auctorial. Deși prezent în subsidiar în toate celelalte pagini, acesta iese la rampă cu prilejul unui amplu interviu acordat lui Ion Popescu-Brădiceni și publicat în revista Columna. Și nu oricum, ci, spre surpriza cititorilor, iritat de imaginea critică ce i s-a acordat: „În general despre mine și despre scrisul meu critic circulă imaginea echilibrului, ponderației, prudenței, tactului
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
armura polemicii. Paradoxal, obiectivitatea poate favoriza atitudini neconcesive, tranșante. Să punem acum punctul pe i: G. Dimisianu e, nu o dată, un polemist ce se ignoră, aidoma faimosului erou molieresc ce făcea proză fără să știe. Spicuim doar două exemple din interviul din care am extras pînă acum cvasitotalitatea citatelor. D. Țepeneag, care a blamat autodemiterea, discreditarea întregii critici românești de pînă în 1989, afirmînd că s-ar cădea a avea mai multă încredere doar în analiștii inviți după acel an-turnantă, e
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
capital” era că a cerut publicarea listelor cu foștii ofițeri de Securitate care au făcut poliție politică. Ziua oferă cititorilor săi un adevărat dosar al încercărilor prin care a trecut CNSAS, de la proiectul legii Ticu pînă la proiectul Stan. * Remarcabil interviul cu Vasile Dîncu, șeful Agenției Naționale pentru Informații, apărut în EVENIMENTUL ZILEI. Cu întrebări bine documentate și precise, autoarea interviului l-a pus în serioasă dificultate pe cel intervievat, încît chiar dacă Vasile Dâncu s-a străduit să ofere o imagine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
săi un adevărat dosar al încercărilor prin care a trecut CNSAS, de la proiectul legii Ticu pînă la proiectul Stan. * Remarcabil interviul cu Vasile Dîncu, șeful Agenției Naționale pentru Informații, apărut în EVENIMENTUL ZILEI. Cu întrebări bine documentate și precise, autoarea interviului l-a pus în serioasă dificultate pe cel intervievat, încît chiar dacă Vasile Dâncu s-a străduit să ofere o imagine roz a libertății de la Radioul public, de la TVR și de la anumite posturi de televiziune private, tirul întrebărilor ziaristei a făcut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
Cristian Teodorescu Nu cred în sinceritatea declarațiilor lui Corneliu Vadim Tudor dintr-un recent interviu apărut în cotidianul israelian Ha’aretz. Deocamdată însă nu despre asta e vorba, ci despre ceea ce debitează public un candidat la președinția României despre alegerile din țara noastră. Dar și despre promisiunile lui, în contul unei eventuale victorii. „Dați-mi
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
total față de alegătorul din România. Dar și o atitudine extremistă față de resursele democrației autohtone. Cum poate fi altfel categorisită cererea lui CVT adresată israelienilor de a-i da puterea în România? Cum altfel poate fi interpretată afirmația lui, din același interviu, că „este evident că nimeni nu poate să facă ceva într-o țară ca România fără sfatul american sau israelian”. Alegătorul din țară nu contează, dă de înțeles tribunul, care subînțelege că puterea din România poate fi cucerită întinzînd mîna
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
au dreptate acuzîndu-i pe evrei de tendințe de hegemonie mondială. Cu deosebirea că el CVT, nu-i mai acuză, ci îi laudă. Greu de imaginat o murdărie mai mare, venită din partea cuiva care încearcă să cîștige simpatia evreilor. În același interviu, CVTudor mai declară ca prezidențiabil un lucru descalificant pentru un eventual președinte al României: „Voi numi un prim-ministru pe gustul Occidentului. De va fi nevoie, dacă mi se va face vreo aluzie, voi desemna ca prim-ministru pe cine
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
E asta însă o atitudine prooccidentală? În nici un caz. În subtext, CVT pare a spune că pentru a deveni președintele României, asta trebuie să facă un candidat care dorește să ajungă la Cotroceni. În mod normal, declarațiile lui CVTudor din interviul citat ar trebui să sune a sinucidere politică. Mă tem că nu e cazul și că după acest interviu descalificant, CVT își va vedea în continuare de treabă.
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
președintele României, asta trebuie să facă un candidat care dorește să ajungă la Cotroceni. În mod normal, declarațiile lui CVTudor din interviul citat ar trebui să sune a sinucidere politică. Mă tem că nu e cazul și că după acest interviu descalificant, CVT își va vedea în continuare de treabă.
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
uzurpat și el, ca și, în bună măsură formatul (a pune pe copertă pe G. Călinescu drept director fondator, fără a-i putea solicita acordul nu scuză procedeul), falsul Aristarc e supărat că România literară a reluat doar parțial un interviu al dnei Cristina Scarlat din revista băimăreană Nord literar cu „colaboratorul nostru (al. J.l.- Cronicar), Mac Linscott Ricketts.” Confiscarea dlui Ricketts ni s-ar părea o probă de naivitate, dacă n-ar fi una de orgoliu. Cît despre scurtarea textului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
Dacă am înțeles bine, el cuprinde perioada 22 decembrie 1983 (cînd poetul notează stupefiant: „Moartea a început pe 22 decembrie 1983”) - 25 aprilie 1984 („RODICA. RODICA. De ce m-ai părăsit!”). * Superb intitulat - Despre șoaptele și tăcerile culturii române în Statele Unite - interviul acordat de către dna Sanda Golopenția în TRIBUNA nr. 1 d-nei Carmina Popescu ocupă zece pagini de revistă și trebuie citit. Obligatoriu! Ce mai zic sondajele Într-un editorial din ADEVĂRUL Adrian Ursu e de părere că „mai toate partidele par
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
Nicolae Florescu au inițiat restituirea revistei de „metafizică și poezie” (după cum se recomanda din subtitlu) într-o ediție critică, însoțită de comentarii și de câteva note ajutătoare (ar fi fost necesare chiar mai multe). Un preambul de Constantin Amăriuței, un interviu cu Virgil Ierunca, glosele lui Nicolae Florescu despre contextul politic și publicistic al epocii, fișa de dicționar a revistei alcătuită de Mihaela Constantinescu-Podocea oferă informațiile necesare pentru a înțelege importanța acestei publicații excepționale, capabilă să transgreseze conjuncturile și să intre
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
din jurul său, al operelor. În cărți, însă, devine sobru ca un raft de bibliotecă.” (p. 94) Mă voi opri, în continuare, la două comentarii, ambele despre postmodernism, primul la cartea lui Liviu Petrescu Poetica postmodernismului, al doilea la volumul de interviuri al Mihaelei Anghelescu Irimia, Dialoguri postmoderne, unde am găsit câteva idei numai bune de dat mai departe. Plecat de la constatarea că Mircea Cărtărescu nu citează în Postmodernismul românesc studiul profesorului clujean, Ștefan Borbély face câteva remarci esențiale. Fără a distinge
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
a ajunge la nuanțări și lecturi personale. Cel de-al treilea capitol al cărții propune două texte teoretice ale lui Emil Brumaru. O surpriză - se știe, poetul nu a scris niciodată așa ceva. E vorba, de fapt, despre un mai vechi interviu „pe tema corpului uman“, realizat de Marius Oprea și publicat în Convorbiri literare. Al doilea text teoretic -intitulat Mă lasă rece teoria (și nici nu pot să o fac) - e alcătuit dintr-o selecție a răspunsurilor primite de Rodica Ilie
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
aduse din Arabia Fericită. În momentul cînd a murit, avea la moșie o adevărată crescătorie de șoimi, cu două femele și un mascul dresați pentru vînătoarea de potîrnichi, și un șoim scoțian pentru propria-i apărare. Eu cunoșteam pe atunci interviul epocal pe care George Plimpton i l-a luat lui Ernest Hemingway în „The Paris Review” despre procesul transformării unui personaj din viața reală într-un personaj de roman. Hemingway i-a răspuns: „Dacă aș explica întocmai cum se face
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
un lucru Daniel Cristea-Enache, tot în punctul de pornire, anume că pentru el partenera de dialog aleasă reprezintă „un adevărat model, deopotrivă moral și intelectual“. Adoptând această perspectivă și acest ton, Daniel Cristea-Enache se plasează la antipodul autorilor „dezinvolți“ de interviuri, hărțuitori și insolenți, azi la modă, preocupați prea puțin de interlocutor și prea mult de a se pune pe ei în evidență. Nu în felul acesta procedează Daniel Cristea-Enache, el acceptând regula jocului, odată ce s-a prins în el, și
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
publicație în formatul Gazetei literare (ca și, pe urmă, al României literare) putea tipări și literatură propriu-zisă. A existat chiar și o rubrică de Sport. Nu trebuie uitate paginile de informație sau polemică, intitulate Caleidoscop sau Alb și negru, nici interviurile (sau convorbirile literare), reportajele, istoria literară, documentele. Reamintesc aceste lucruri pentru că ele definesc profilul eclectic al unei publicații care a jucat un mare rol în viață a cel puțin două generații de scriitori. Dacă, în anii ^50, numele cele mai
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
fost al treilea director general al Televiziunii Române de după Revoluție. Ca răsplată pentru pamfletul Baba la uluci, publicat tot în Flacăra. Revistă în care dl Dinu Săraru (cine altul decît actualul director general al Teatrului Național din București?) a publicat un interviu pe de-a-ntregul fals cu mama d-lui Virgil Ierunca (și el bête noire a regimului), Maria Untaru. E bizar (sau nu e?) că toți acești indivizi au profitat din plin de revoluția anticomunistă ca să ajungă în funcții și la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
în pofida titlului, în studiu e vorba mai mult despre memorialist și nuvelist decît despre autorul acelor articole politice care i-au scandalizat, între alții, pe Goga și Călinescu, și care ar trebui astăzi “revizuite” dintr-o perspectivă mai tolerantă), un interviu cu dl Mircea Mihăieș și cîteva remarcabile poeme ale d-lui Ioan Moldovan, redactorul șef al Familiei orădene. Dintre aceste poeme, unul evocă liric o călătorie a poetului, într-o Dacie, cu dl Manolescu (Nicolae?), din care pasagerii coboară precipitat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
îndemnurilor poetului național de a-i urca în spînzurători pe străini, ca să-i îndrăgească ciorile, mai ales dacă nu tuturor românilor care i-au îndrăgit le-au mîncat inima cîinii și au mai rămas cîțiva xenophili de sămînță. Într-un interviu pe care i-l acordă d-lui Ion Zubașcu pentru CONVORBIRI LITERARE (nr. 2), prozatorul Dan Stanca recunoaște că în romanele sale apar numeroase personaje istorice reale: mitropolitul Daniel în A doua zi după moarte, Crin Halaicu în Aripile Arhanghelului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]