1,743 matches
-
Doar câteva săptămâni după ce izbucnise conflictul în Spania, câteva echipaje de pe vasele de război portugheze se revoltă. Portugalia devine ținta atacurilor presei de stânga engleze și franceze, cărora Salazar le răspunde cu un strivitor sarcasm. Dar supărarea Angliei nu-l intimidează. Salazar amintește tuturor că armata, în Spania, nu luptă contra democrației parlamentare ci, contra comunismului. Apariția milițienilor comuniști a schimbat total datele inițiale ale problemei spaniole. Oricare ar fi fost originile conflictului, prezența milițienilor face imposibilă salvarea democrației și a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un pas înainte, mușcând imediat din carne, de teamă că voiau să i-o ia cu forța. Fără să-și ia ochii de la Balamber, mesteca lacomă, smulgând bucăți prea mari, care îi deformau obrajii scobiți. Hunului nu-i păru deloc intimidată de războinicii ce o înconjurau înarmați până în dinți și ale căror fețe, desigur, nu-i păreau nicidecum liniștitoare. Poate că pur și simplu foamea îi învinsese teama. Unii dintre bărbații aceia, de altfel, deja începuseră să se adune iarăși în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bucurii și satisfacții... Nu vă supărați, eu unde aș putea să dorm? Din partea lui Carol, nici un gest, nici un răspuns. Părea că nu auzise nimic din ce-i povestise Filip sau auzise, dar nu vroia s-o arate. Filip nu se intimidă. Se uită prin cameră, jur împrejur, în căutarea unui loc cât de cât amenajabil. Singurul lucru pe care îl găsi fu un fel de ladă mare de lemn, lipită de perete și închisă cu lacăt. Nu reuși să-și imagineze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai facă pasiențe, rămânând ore în șir visătoare și imobilă în fața oglinzii, cu chipul conturat de puțina lumină prăfuită, care reușea să se strecoare printre draperiile grele de velur. Schimbându-și poziția, Bătrânul se strecură sfios în cadrul oglinzii, lângă Despina, intimidat de o posibilă atingere peste timp. Imaginea lor în oglindă i se păru falsă și convențională ca o fotografie retușată de nuntă. În ultimul timp, cu Despina se produceau schimbări imperceptibile, pe care la început Bătrânul nu le sesiză, iar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lăsase cu mult timp În urmă anii tinereții, Îl Întâmpină ostil. „Bine domnule,la ora asta se vine? Toată dimineața, ce treburi ai avut? Hai, spune repede, ce vrei...?” Tony Pavone făcu un pas Înapoi. Atitudinea femeii de la ghișeu Îl intimidă dar, Își aduse aminte, acasă era așteptat cu pâine, de aceea i se adresă cu o voce mieroasă. „De fapt puteam veni mai devreme. Am fost nevoit Însă, să irosesc multă vreme până ce am nimerit aici.Aveți Încredere, sunt om
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone invită pe cei prezenți să părăsească biroul oferind intrusului un scaun pe care acesta Îl refuză ostentativ. Lct.Colonel Tudose Ion privea la Tony Pavone absent oferind impresia unei concentrări masive probabil, de felul de cum va putea să-l intimideze să-l poată manipula forțându-l să comită greșeli. Tony Pavone rezistând presiunii hipnotice, zise. „Vă stau la dispoziție...!!” Anchetatorul nu răspunse imediat. Mai pufăi câteva fumuri de țigară, articulând În zeflemea. „Pur și simplu am trecut să te văd
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone Își aduse aminte de fapt, nici poziția lui În societate nu-l favoriza, făcând o mare greșeală dezertând din adevărata democrație, Încercând să se acomodeze cu această bandă de canalii comuniste care sub acoperirea unei propagande mincinoase, maltratează, intimidează, omoară oameni nevinovați, decretând legi după placul lor Încercând să arate lumii civilizate cât de proști și rău intenționați sunt...!! În dumineca următoare Îl vizită din nou, oferindu-i unele alimente din puținul lui cu promisiunea revederii, În zilele următoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
puțin timorați de sfaturile lui - Înțelegând tedențioase acuzațiile milițianului - continuară lucrul, onorând situațiile de plată. În acestă situație, Lct. Col. Tudose Ion, turbat, trimise pe capul lor, o armată de anchetatori echipați civil ori militar, culegând informații anchetând pe toată lumea, intimidând cu declarații scrise În așa fel Încât, În cele din urmă refractarul beneficiar se socotea norocos dacă reușea să scape fără destituiri din funcție ori arestări...! Pentru a produce o substanțială dengrigoladă În activitatea zilnică a formației de lucru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plecarea hoților, Atena dădu un telefon informând prietenul ei de cele petrecute În lipsa lui, exprimându-și Îngrijorarea de necazurile ce aveau să urmeze. Tony Pavone, zâmbi Îngăduitor. Evident, ferocele lui urmăritor nu mai știa ce să inventeze pentru a-l intimida dar, el greșise. În definitiv, Tony Pavone se Încadrase În porunca Dictatorului Suprem, păstrând cantitatea necesară până la primirea rației pe cartelă iar calificativul de „Dosirea alimentelor”, nu putea fi luată În serios: În caz contrar, Întreaga lume civilizată ar fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chiar cum a spus domnul Brecht, Erst kommt das Fressen, und dann kommt die Moral 2. Asta e fanfaronadă. Aristotel a spus ceva În genul ăsta și nu era fanfaron sau nu se purta ca unul ce-ncearcă să te intimideze. În orice caz, prin forța Împrejurărilor, a trebuit să-mi pun Întrebări simple, precum „O să-l ucid? O să mă ucidă el? Dacă adorm, mă mai trezesc vreodată? Chiar sunt În viață sau n-a mai rămas nimic decât o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Pabblem nu-și putea ierta, spunea ea, faptul că ticăloșiile obscene ale Shebei se petrecuseră sub ochii lui. Personal, mă îndoiesc de această teorie. Dacă Pabblem era nervos, era mult mai probabil că era așa pentru că ratase ocazia s-o intimideze și s-o umilească pe Sheba. Dacă n-ar fi fost acțiunea pripită a doamnei Connolly - graba ei de a se duce peste Sheba cu o seară înainte - Sheba ar fi venit la școală în acea dimineață, iar Pabblem ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să-i tragă Te Deum în public. Am intrat pe o străduță lăturalnică, la un magazin de bijuterii. Acolo am găsit cerceii mei cu un bețișor auriu de care atârnă o perlă, Liviu era pe lângă mine, vorbind încă puțin, încă intimidat că se fâțâie peste tot soiul de interdicții cu diriga lui. Cred că în acele minute mai era un copil, un copil în care parcă se cocea un tânăr. Nu bănuiam nici unul că, în câteva minute, crisalida se va sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
observăm, se spune că nici Pământul nu parcurge, cu întregul sistem solar, mereu aceeași traiectorie în univers. - E abia începutul, interveni domnul Pavel, și s-a început cu o nedreptate, un abuz - de la o asemene putere ce poți să aștepți? Intimidează justiția ca să-și facă drum pentru tot ce va urma. - Eu, reluă Marga Popescu, vorbesc ca o proastă, nu mă pricep la politică, așa că nu luați seama, am vorbit ca să-l liniștesc pe domnul judecător. - Deocamdată dumnealui n-are de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe malul iazului sora era dusă spre liziera păduricii - vroiam, eram gata să te sărut, dar cum să sărute o fată aflată încă la vârsta adolescenței - așa deodată - pe un bărbat, spunându-i, ca din senin, că-l iubește? Eram intimidată de puterea ta de judecător peste oameni. Plecai des în orașul în care te afli acum; mă întrebam de ce plecai, știam că părinții și frații tăi locuiau acolo, dar dacă plecai pentru altcineva. Eram geloasă, ți-o spun acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ale acelei seri. Lung se simțea stânjenit, timid în lumina odăilor, în vorbăria și râsetele noastre, - și eu împotriva etichetei de musafir, ignorând cuviincios pe gazde, ciocnii cu el mai întâi, anume pentru a-i stinge complexele, însă el se intimidă și mai mult, nu știa că seara aceea era și a lui. Seara Dumnezeirii care e a tuturora și care pentru noi, în alcătuirea noastră de atunci nu mai urma să se repete vreodată, căci timpul avea să sufle peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
figura și în mandatul nostru, l-am întrebat pe șeful delegației (văzându-l că tace) dacă este de acord să intervin eu în această problemă, iar răspunsul a fost afirmativ. Ca atare, m-am adresat mareșalului sovietic (o persoană care intimida prin alura lui atletică, de tipul "turiștilor sovietici" care vizitau Timișoara în 1989), spunându-i că problema care se ridică nu este aceea a rectificării traseului liniei care separă spațiul aerian, ci aceea a încetării controlului efectuat până atunci, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
convertiților dreptul de a rămâne musulmani. Fără nici un rezultat. Pentru inchizitori, clauza asta era nulă. Orice om care fusese botezat și care refuza să redevină creștin era considerat renegat și, ca atare, pasibil de pedeapsa cu moartea. Spre a-i intimida pe recalcitranți, au fost înălțate câteva ruguri, așa cum se făcuse cândva pentru evrei. Câțiva orășeni au abjurat. Alții, puțin numeroși, și-au spus că era mai bine să fugă, fie și așa târziu, înainte să se închidă capcana. N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
teritoriile din Sousa. Nu știu dacă era mai înrudit decât mine cu Trimisul lui Dumnezeu; cât privește infirmitatea, o avea din naștere, după cum urma să aflu mai târziu de la unul din apropiații lui. Așadar două minciuni, dar care i-au intimidat pe toți cei care erau de față, începând cu profesorul. Ahmed s-a întors la locul său, cu capul sus. Încă din prima zi de colegiu, devenise cel mai respectat și cel mai admirat dintre învățăcei. Nu mai mergea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
an, din exces de afecțiune, dar și din lașitate. Ea n-a rostit nici un cuvânt de reproș. Mi-a zâmbit de parcă abia ne despărțiserăm, mi-a cerut vești despre studiile mele; mi-a părut atât de senină, încât am fost intimidat, mâhnit, descumpănit. Poate că aș fi preferat s-o văd plângând, să fiu nevoit să-i alin durerea, fie și de la distanță, dat fiind firul de apă dintre noi. I-am vestit trimufător făgăduiala suveranului. A reacționat exact atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu hoinarii ăștia, care aveau să revină în tot timpul șederii mele. În noaptea aceea, spectacolul mi se părea atât de neobișnuit, încât m-am postat la fereastră și nu m-am mai mișcat de acolo. Poate că eram și intimidat, văzându-mă pentru prima oară într-o cameră cu o femeie care îmi aparținea. Reușise să dreagă neajunsurile lăsate de călătorie, iar acum era proaspătă, zâmbitoare și fără văl, la fel ca atunci când îmi fusese oferită. S-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cei care nu-i erau pe plac, pentru că așa se proceda la Roma cu cei care nu-ți erau pe plac. N-am spus nimic - ridică imediat capul, cu atitudinea mândră a celui care hotărăște deodată să nu se lase intimidat de nimeni. Eu am vorbit doar despre zaruri; știu foarte bine că tu ești guvernator. Și eu am fost în mulțimea care te aclama când ai venit aici, la Colonia, acum o lună. — Mă aclama - Vitellius râse disprețuitor. Dar cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ochii închiși la culoare, pătrunzători, foarte apropiați, nasul îngust și ascuțit, ce părea ciocul unui șoim. Toga de in îi ajungea puțin deasupra gleznelor. Era mic de statură și slab, dar chipul și trupul său vădeau o forță interioară care intimida pe oricine, chiar și pe Antonius. Antonius nu se simțea în largul lui sub privirea insistentă a maestrului. Se gândi că acesta putea vedea înlăuntrul ființei sale lucruri pe care el însuși nu le știa. — Privirea ta mă dezorientează, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai câștigat? Vreau jumătate din sumă. Părea foarte jenat. —O sticlă cu șampanie. Dar nu a fost cum a zis James. Tot ceea ce am spus a fost că voi urca și voi vorbi cu tine. Te priveam fix - de fapt, intimidat de rochia ta - și James a spus: „Pariu pe o sticlă cu șampanie că nu ai curajul să intri în vorbă cu ea“. Altfel nu mi-aș fi făcut curaj. — Dar partea în care ajungeam în patul tău? am țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ai dreptate, a recunoscut. Și eu mi-l cunosc. Așa cum ar trebui să ni-l cunoaștem cu toții. Mă scuzi dacă te-am jignit. — Dar deloc. Chiar îmi place când lumea îmi ține piept, a spus. Altfel am tendința de a intimida. Asta este valabil și pentru angajații tăi? l-am întrebat. —Angajații mei? —De la restaurante. Dominic a zâmbit. —Personalul meu, a răspuns ușor, face ceea ce i se spune. Altfel rămân fără slujbă. Presupun că la asta sunt pe sistemul vechi. —Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
jumătăți din provincie. MÎna sa stîngă, tot În serviciu activ, trăgea sforile deputăției, ale primăriei, ale mai multor ministere, ale episcopiei și ale serviciului portuar al vămilor. În acea după-amiază, chipul cu mustăți luxuriante, favoriți regești și creștet descoperit care intimida pe toată lumea avea nevoie de o pălărie. Intră În prăvălia lui don Antoni Fortuny și, după ce aruncă o privire sumară asupra locului, se uită pieziș la pălărier și la ajutorul acestuia, tînărul Julián, și zise după cum urmează: „Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]