1,401 matches
-
din suflet editorului-șef al revistei, domnului Hirao Takahiro, datorită căruia am scris această carte și domnului Ōmatsu Yoshio, din departamentul editorilor, care m-a făcut să înțeleg și a rezolvat cu o răbdare de fier probleme realiste, care mă intrigau (mi-a spus niște lucruri folositoare despre „Epoca Aum“). Deasemenea domnul Haruki Kazukiro m-a ajutat enorm. Bineînțeles că, de acum înainte, în calitate de scriitor (creator de ficțiune) voi trece prin diverse procese de povestire și va trebui să caut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vezi, de exemplu la mine, din ceea ce alții nu văd? - Păi, așa, fără motiv nu pot ieși din starea asta de indiferență care mă cuprinde mai tot timpul. Poate dacă o aduceți pe asistenta aia blondă cu fustă scurtă ... Deși intrigat de obrăznicia lui Pandele, doctorul deschise ușa și-și chemă în birou asistenta, invitând-o să se așeze pe scaun, crezând că dacă fusta i se va ridica suficient de mult, dezgolindu-i aproape în întregime pulpele apetisante, Pandele va
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Mă interesa faptul că fratele meu își invitase logodnica în holul unui hotel și nu în apartamentul său neocupat, care-i stătea la dispoziție. Nota morală a gestului era conformă cu caracterul lui Seymour, totuși, într-o oarecare măsură, mă intriga. Nu știu la ce hotel, mi-a răspuns doamna de onoare iritată. La un hotel oarecare. De ce întrebi? mi s-a adresat, privindu-mă fix. Ești un prieten de-al lui? Privirea ei avea un licăr categoric intimidant. Părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Franny nu citise niciodată poemul respectiv, așa încât, firește, l-a citit pe loc. Mai târziu, vorbindu-mi despre el, mi-a spus că se întreabă de ce Seymour a specificat că pisica a mușcat mâna stângă a văduvului. Acest lucru o intriga. Susține că precizarea asta cu „stânga“ seamănă mai mult a mine decât a Seymour. Făcând abstracție, desigur, de observația defăimătoare în ceea ce privește pasiunea mea profesională, mereu crescândă, pentru detalii, Franny a vrut să spună că precizarea i s-a părut inoportună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se putea face corect înțeles. Profesorii păreau plictisiți și din mișcările lor mecanice ce trădau lehamitea înțelegeam că nu le era drag acel moment de debut. Clasele formate cu un an în urmă erau grupate spre stânga curții și mă intriga tonul familiar cu care elevii își vorbeau de parcă se cunoșteau de o viață. Se strângeau în brațe ca din joacă și chiar îi vedeam pe băieți cum fură săruturi fetelor de față cu toți ceilalți. Privind mai atent, intuiam și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
spuneam, chiar și fetele cele mai frumoase. Până azi fusesem invizibil. Nu mă voise nimeni în preajmă și iatămă dintr-o dată devenit subiect de dispută între două tipe superbe. Nicoleta nu se cramponase de înălțimea mea și acest lucru mă intriga. Chiar și Creața începuse să descrie bărbatul perfect ca fiind înalt, ea însă nu. Își dorea un altfel de om în viața ei, unul ca mine sau poate, doar mă prostise cu vorbe pe care voiam eu să le aud
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care cu greu îl puteai controla. De obicei Creața era foarte punctuală și nu trebuia să o aștept. Când deja începeam să mi fac griji, apăru de pe ușa dormitorului colega ei de cameră, Sorina. Era singură și acest lucru mă intriga, fiindcă de regulă veneau amândouă odată. Se apropie de mine, mă salută cu sfiala ei caracteristică, apoi îmi propuse să mergem împreună la masă. Creața nu vine? Astăzi nu. E bolnavă? Într-un fel, mi-a răspuns evaziv, coborând glasul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să răspundă, am Întrebat automat: — Să ridic eu receptorul? O voce neașteptată, dintr-o direcție neașteptată, Îmi răspunse: — Vă rog, dacă nu vă deranjează. Mă așteptam să fie În bucătărie, dar ea era În camera de alături. Ceea ce m-a intrigat Însă cel mai mult a fost faptul că mi-a Încredințat telefonul. Nu eram eu chiar atît de bănuitor pe cît voiam să par și bineînțeles că mi-era greu să cred că dispariția LUI era simulată și că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unei pompe - dar puteau reprezenta orice, În funcție de unghiul lin care le priveai. În colț, șapte cifre... poate un număr le telefon. Normal că nu-mi aminteam dacă le-am scris eu Însumi sau dacă mi le-a dat cineva. Mă intrigau teribil... ca o Întrebare la care nu se poate răspunde. Dar le-ar fi să Încerc să formez numărul acela? Poate că folosindu-l ca o portiță spre trecut, voi fi În stare să-mi recapăt memoria. Telefonul se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
înseamnă doar că va fi un somnifer mai bun și un sentiment de populare cu voci și imagini seara. 7 noiembrie Aseară, unul dintre prietenii Mariei (Konstantin) m-a întrebat ce m-a frapat la americani, ce anume m-a intrigat în timp. I-am răspuns aproape pe loc: optimismul. Krassi bulgăroaica a adăugat „nemotivat” (nu cred). Zilele trecute mi-a trimis Liviu un sondaj cu gradul de fericire declarată al diverselor popoare. România a ieșit de departe pe ultimul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Volga); ca țară gazdă, ei trebuiau să asigure Secretariatul reuniunii, dar cu toate acestea, deși trecuse o zi de la predarea textului nostru de document, acesta nu fusese încă distribuit; tărăgănând, credeau că o să poată evita o discuție pe acest subiect. Intrigat de conduita incalificabilă și de subterfugiile la care au recurs (care nu mă surprindeau), am cerut în mod hotărât, în plenul reuniunii, ca textul să fie distribuit imediat spre a-l discuta în timp util. Neavând alternativă față de protestul meu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
însă, atitudinea reprezentantului Germaniei (ministru plenipotențiar în M.A.E.), care, într-o discuție purtată cu subsemnatul (pe puntea vaporului pe care s-au desfășurat negocierile, pe Volga, într-o croazieră de la Moscova la Nijni Novgorod), m-a întrebat parcă intrigat de ce România dorește ca din Comisia Dunării să facă parte S.U.A., Franța și alte state. Surprins de întrebare, i-am explicat faptul că, în ipoteza în care Federația Rusă nu ar putea fi exclusă din Convenție și din Comisie, prezența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
spre celălalt. Ce-ar trebui să spunem? —Ceilalți doi? a insistat. Cei doi care ar trebui să fie cu voi? —Eu... hm - mi-am întins capul spre Mitch, și el a rămas uitându-se cu gura căscată la mine. Fata, intrigată de reacția noastră, a zis iritată: — Patru într-o echipă. Văd doar doi. Oh. Oh! Hristoase! Așa e, desigur! Doar noi doi suntem. Tot douăzeci de dolari vă costă. E o gală de binefacere. — Sigur. I-am întins bancnota. Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ei, câinii nu au simțul binelui și al răului. Dar ființele umane au o conștiință, asta ne deosebește de animale. Deși Helen spune că diferența e că animalele nu pot purta tocuri. Oricum, trebuie să recunosc că toată povestea mă intrigă. E limpede că femeia ne poartă „pică“ pentru ceva. Mama ta iubitoare, Mama Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Racey O’Grady Racey O’Grady stă în Dalkey, un cartier respectabil. M-a surprins. Credeam că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din casă, căci de două vineri îl durea într-o parte. Avea șaptezeci și nouă de ani, ne-a spus el, și socotea că trăise de ajuns, „dar asta judecă doar Dumnezeu“. Vizita a doi ștrengari ce păreau descumpăniți îl intriga. — Trag nădejde că n-ați venit să-mi dați o veste proastă. Harun începu să vorbească. L-am lăsat. Inițiativa era a lui. Tot el trebuia s-o ducă până la capăt. — O veste proastă, da, dar nu un deces. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el? — Dacă aș câștiga o victorie, s-ar teme de întoarcerea mea în fruntea trupelor. Plimbându-și privirea jur-împrejur, secretarul de stat remarcă icoana și crucea coptă de pe perete. Zâmbi, scărpinându-se fățiș în cap. Avea motive bune să fie intrigat: un maghrebin, înveșmântat după moda egipteană, însurat cu o circaziană, văduva unui emir otoman, și care-și împodobea casa în felul unui creștin! Mă pregăteam să-i povestesc cum ajunsese casa în folosirea mea, dar m-a întrerupt: — Vederea acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trăsese cu urechea alături de Elfrida la Elbaroom și stătuse în grădina ei, urmărind-o în timp ce ea, Irina și Vultur-în-Zbor se dădeau pe rând în leagăn. Trăsese cu ochiul prin ferestrele Casei Fiului Răsare și-i urmărise pe călători plecând. Fusese intrigat de sincope și asistase indiferent la sinuciderea lui Dolores O’Toole. Acum, în așteptarea Ordonării Finale, revenea mereu la contemplarea anagramei fundamentale care dăduse naștere în mare măsură esenței insulei Calf - Re-Ordonarea care se putea crea pornind de la numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de undeva dinspre crama de la subsol un acordeon și un țambal, frații Zulcă și-au început programul de milogeală zilnică și simt cum crește în mine gândul izbăvitor că îmi voi găsi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
n-avea nici o șansă să cîștige. Ea se fudulea, cu un zîmbet triumfător. Poate că tremuratul mîinilor mele nu-mi era de prea mare ajutor la reprezentație. — Vii de multe ori pe-aici? am Întrebat. — Azi e prima oară. Ești intrigat? — Oarecum. Îngenunche În fața focului și Întinse un pled curat, pe care l-a scos dintr-o geantă din pînză de cort. Mirosea a lavandă. — Hai, șezi aici, lîngă foc, doar n-ai să faci pneumonie din vina mea. Căldura văpăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a mulțumit că sunase. Don Manuel Își amintește că l-a cam șocat atitudinea acelei domnișoare. După propriile lui cuvinte, „parcă știa deja“. — Și domnul Fortuny? E adevărat că a refuzat să-și recunoască fiul? Asta e partea care mă intrigă pe mine cel mai mult. Don Manuel susține că, la lăsarea serii, un omuleț tremurător a sosit În compania unor agenți de poliție. Era domnul Fortuny. După el, ăsta e singurul lucru cu care nu te poți obișnui niciodată, momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vom Încerca În continuare. Mi s-a părut un gest nobil și admirabil, care nu prea se potrivea cu imaginea de fenician pe care mi-o formasem despre domnul Cabestany. Poate că Îl judecasem greșit. Figura lui Julián Carax mă intriga din ce În ce mai mult. Tot ce se referea la el era Învăluit În mister. Cel puțin o dată sau de două ori pe lună, cineva suna să Întrebe de adresa lui Julián Carax. În curînd, am băgat de seamă că era Întotdeauna aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
supărat? Toma! răspunse îmbufnată. De ce? - Nu mă lasă să trec prin fața porții lui. Zice că drumul e al lui, se pune în fața mea și nu-mi dă voie să trec. Dar tu ai pumnișori? o întrebă tata. Da, răspunse fetița, intrigată de întrebarea tatei. Ia să văd și eu, ce pumnișori ai tu? întrebă tata, privind-o încurajator. Păi atunci, dacă ai pumnișori, de ce ți-e frică de Toma? În ochii fetiței sclipi o privire de înțelegere și-i zâmbi tatei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
un om influent, moștenitorul unei afaceri de import-export de la Edinburgh. Marinarul a pufnit în râs, spunându-i că indiferent dacă are sau nu bani, duhnește ca un porc. Dacă nu te ocupi de asta, o să mori holtei. Bobby este prea intrigat ca să mai fie și ofensat. Cum miros porcii? Există un miros englezesc tipic? Întrebarea îl fascinează. Începe să evite usturoiul (cel puțin înainte de a ieși în oraș) și încearcă pe furiș să simtă mirosul oamenilor pe care-i acostează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în cabină excavatoristul rînjește asudat. Directorul se plimbă preocupat pe creasta digului. Deodată se aude un pocnet sec iar mugetul fiarei începe să agonizeze. Uitîndu se la excavator, adjunctul se întreabă îngrijorat: - Ce dracu’ i-a făcut nebunul? Între timp, intrigați de încetarea lucrului, sătenii se ivesc pe creastă. - Hai, tov Pandele, să vedem ce e. Directorul nu răspunde. Adjunctul consideră că trebuie să adaoge: - Las’, nea Pandele, mă duc eu. Părîndu-i-se că aude din direcția secretarului o bolboroseală, se uită
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zbătea capul meu. Asistența se prosternă pînă la pămînt. Epilog Frunzărind un sertar cu manuscrise vechi, cîteva hîrtii îngălbenite mi-au atras atenția. Le-am răpsfoit. Deodată simții că-mi bate inima. Erau foile unei epistole care, pe vremuri, mă intrigase atât de tare încît am vrut să-l cunosc pe autorul ei. Părea că vede viața în negru, așa cum li se întîmplă de obicei celor preocupați prea mult de propria lor persoană. Pentru intenția ei (era o cerere în căsătorie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]