4,844 matches
-
șters. Mona se apropie de patul lui de suferințe, îl privi preț de câteva clipe, apoi îi luă mâna și i-o sărută. El reuși să spună: Să mă ierți, fata tatii, să mă ierți!... Eu să te iert, tată!? Intuind că se află în brațele morții, scoase un strigăt sfâșietor: Tatăăăă...! Apropiindu-l pe Răducu de pat, Mona, cu o vădită stânjeneală și cu fața scăldată de lacrimi, îi spuse tatălui ei: Acesta e Răducu, nepotul tău, tată! Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ființa ei în locul inimii lui. De câte ori nu-l auzise ea spunând: ,,Tu ești inima mea!" Cartea vieții lui s-a închis, gândi Mona. Pe ultima filă mai era o destăinuire. Ea știa în detaliu toată povestea de la mama ei și intui că și el, tatăl ei, o știa, dar ceva nedeslușit îl îndemnase să n-o dea în vileag. Poate tot dragostea lui nețărmurită pentru ea, poate... Dar acum venise vindecarea. Cât fusese departe de casa părintească în ultimii ani, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îți mulțumesc... și Simona, luându-și rămas bun de la colega ei, porni cu băiatul de mână spre casă. După felul în care-l ținea, smucindu-l din când în când, după pașii nervoși, largi, nesincronizați cu cei ai copilului, se intuia starea unei cumplite enervări, o ieșire din matcă datorată acestei vești care o descumpănise. Și spuneai că ești băiat mare, mai zise ea, zgâlțâindu-l cu putere, încât copilul, dacă nu ar fi fost ținut zdravăn de mână, și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
O mare de oameni împietrise locului, într-o muțenie desăvârșită. Plângeau femeile, plângeau bărbații, parcă plângeau și pietrele dislocate din asfalt la frânarea bruscă a camionului. Toți cei de față trăiau cu intensitate un eveniment fără precedent. Când apăru Simona, intui de departe că se întâmplase ceva groaznic cu copilul ei. Începu a urla smulgându-și părul, cerând mulțimii îngăduința de a răzbate până la locul catastrofei. Fu oprită de mai mulți bărbați care se aflau la o oarecare distanță de locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
trăia. Ce ți-au făcut, Răducu' mamei, cine te-a adus aici? Te ia mama acasă, nu te las eu aici. Mi-ai promis că-mi spui povestea aceea... Ții minte!? Ce oameni răi, vor să te despartă de mine... Intuindu-i intențiile, paznicul cimitirului căută să o îndepărteze de mormânt cu blândețe, dar nu reuși în nici un chip. Văzându-se într-o situație deosebită, anunță Miliția care, însoțită de o salvare, veni la cimitir. În timp ce continua să dea nebunește pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tu știi că dreptul suprem aparține întotdeauna mamei... Într-o clipă scurtă de limpezire, o întrebă pe Margo: Băiețelul meu a murit, nu-i așa? Da, Mona, așa e... Un timp se așternu tăcerea. Apoi, intră în transă. Se putea intui din fizionomia ei, din mișcarea brațelor, din mișcările capului, din neliniștile care o bântuiau că Simona retrăia coșmarul prin care trecuse. Era de bănuit că prin fața ei se derula, secvență cu secvență, scena când fusese adusă la locul accidentului. Discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mintală, de altfel, nu este o rușine), căci nu exista, de fapt, niciun alt bărbat, care să fie mai aproape de inima ei, ci se întâmplase doar că mă respinsese cu eleganță pentru nepotrivirea dintre noi, nepotrivire pe care femeile o intuiesc cu atâta iscusință... Astfel, resemnându-mă odată cu trecerea vremii, am început să privesc la ea ca la o columnă de lumină, ca la un mitologic Eldorado 1, adică ca la ceva la care aspir 1 Ținut imaginar din America de Sud, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un azil plin cu nebuni, fiind și eu socotită, la rândul meu, unul dintre ei. Ei bine, este de mirare cum jumătate din lumea aceasta - cea de afară - nu știe cum trăiește cealaltă jumătate - cea de aici -, și nici, de intuit, nu poate intui. Și, de fapt, nici nu are cum să fie altfel. Dar totuși, parcă mă simt mai comod în locul în care mă aflu eu acum, căci cei care m-au adus aici, dimpreună cu oamenii care gândesc precum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu nebuni, fiind și eu socotită, la rândul meu, unul dintre ei. Ei bine, este de mirare cum jumătate din lumea aceasta - cea de afară - nu știe cum trăiește cealaltă jumătate - cea de aici -, și nici, de intuit, nu poate intui. Și, de fapt, nici nu are cum să fie altfel. Dar totuși, parcă mă simt mai comod în locul în care mă aflu eu acum, căci cei care m-au adus aici, dimpreună cu oamenii care gândesc precum cei care m
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
plăcere nespusă. Ei bine, exact lucrul acesta nu-i putea oferi defel acel loc de muncă. Asta îl făcu să fie un funcționar prost. Astfel, pe de o parte, scârbit, iar, pe de altă parte, de-a dreptul plictisit, acesta, intuind bine nepotrivirea sa cu slujba aceea nesuferită, își înaintase, după numai trei luni de zile, demisia. Și așa, se văzu din nou fără slujbă. Adevărul este că acest tânăr nici nu prea știa să împlinească multe treburi, iar, dacă se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
într-o bună măsură, căci Mihaela, abandonând dialogul, plecă de lângă dânsul adâncită în gânduri, dar cu fruntea puțin mai luminată parcă. Ei bine, de multe ori, atunci când te apuci să scrii ceva, orice ar fi acel ceva, cu greu poți intui sau ghici măcar momentul aproximativ, în care va fi să sfârșești lucrul acela. Tot astfel, într-o zi, Osvald se trezi pe neașteptate că tocmai scrisese și ultima frază a operei sale. Era, în sfârșit, gata! Se afla acum în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bine, iată! Fix aici este locul în care sunt eu imperfectă (dar, sper și cred, perfectibilă) și neîmplinită, rănită și nemângâiată. Și, deși mi-am dat seama de propria mea imperfecțiune și i-am găsit (sau, cel puțin, i-am intuit) cauza, cu niciun chip nu pot găsi calea potrivită, care să ducă la a-i opri de tot efectele din mine. Numai Dumnezeu poate ști cum aș putea să le pun capăt! Știu că, întreaga sa viață, omul nu duce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de propriile-i gânduri, iar fereastra rămase deschisă. Mai mult, 1 Cuvinte atribuite lui Mihai Eminescu. afară bătea vântul violent și izbea fereastra mereu de zid încoace și încolo, făcând-o să trăncănească. Luiza continuă: - Nu-i deloc greu să intuiesc ce anume voiai să faci, într-un chip cu totul și cu totul nebunesc. Dumnezeule, Adriana, mă cutremur numai și când mă gândesc la una ca asta! Până acum, cu toată convingerea mea credeam că sufletul tău se simte bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ajuns să îl cunoști pe deplin. Și totuși, dacă Victoria, în optsprezece ani de zile (adică actuala vârstă a lui Șerban), avusese un bun răgaz să consume cu mult mai mult decât un singur sac cu sare, ea nici nu intuia (era departe chiar și de a bănui) cam ce lucruri îi trec fiului ei prin cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica tânărul cu dânsa, era de mirare că știe despre el până și atât cât știa deja
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dispensabil, de câtăva vreme încoace, acest lucru i se preschimbase într unul necesar și fără de care nu mai putea trăi. Eu n aș putea prea bine afirma dacă Șerban chiar le conștientiza limpede pe toate acestea, însă pot foarte ușor intui că răspunsul este negativ, el comportându-se aproape în întregime fără control și fără judecată, lăsându-se cu totul dus de val, adică de valul tinereții și al plăcerii consumului de substanțe interzise. Situația lui se asemăna izbitor de mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cel mai bine. Așa mi se pare mie - autorului - corect.” Genul de proză, pe care autorul îl abordează, este inedit, dar cu largă deschidere pentru literatura secolului al XXI-lea, pentru că, trebuie să recunoaștem implicit, cei atinși de aripa geniului intuiesc deja dincolo de veac, scrutând secole viitoare: o narațiune succintă, cu o acțiune bine conturată, cu personaje aparținând categoriei intelectualilor rafinați, fiindcă doar aceștia își pun grave probleme de conștiință, și al căror psihic este adesea labil din cauza factorilor sociali potrivnici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
adus aminte că am luat și aparatul de fotografiat. Am insistat să-i fac o fotografie În acel mirific decor de iarnă. Mirarea lui ajunsese la stupoare. Nu mă cunoștea, nu Înțelegea de ce fac toate acele lucruri... Devenisem suspectă. Am intuit neliniștea lui și am Încercat să-l liniștesc, povestindu-i tot felul de lucruri amuzante. După câteva ore de discuții și tatonări... am hotârât să petrecem sărbătorile Împreună. Nu mă așteptam să am parte de un Crăciun atât de minunat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aflate pe pereți: Creangă, Caragiale, Eminescu, L. Blaga, M. Sorescu, Titu Maiorescu, Bacovia, Sadoveanu etc. „Doamne! Ce caut eu aici!?” Îmi repetam În gând, obsedant, năucitor, uitându-mă după un punct de sprijin pentru a nu mă prăbuși În mijlocul Încăperii. Intuind parcă, neliniștea mea interioară, Îl aud pe dl Spiridon : „Vă rog, luați loc!” și-mi arătă cu mâna un scaun aflat În fața biroului. De fapt, erau vreo trei sau patru scaune cu spătar. L-am ales pe cel de lângă ușă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
frumoase, când timpul ne arăta aripile mari și ne ademenea spre zboruri necunoscute. Hai să ne grăbim! Vreau să avem timp suficient pentru a savura În tihnă și câte o felie de chec, pe care l-am făcut aseară. Parcă intuiam că voi avea un oaspete drag! Intră! Sunt singură, deocamdată... (Septembrie, 2001) Scrisori ( M.Borger) Pasul Înapoi... Așa Încep toate legăturile, comunicările... timide la Început, apoi curiozitatea crește, dorința de a cunoaște noul nu mai are nicio stavilă. Întrebări fără
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
clipa trecerii lumină: „Îl rog pe Dumnezeu să se milostivească de mine păcătosul și să nu mă lase, ci să mă ajute să mor cu lumină.”. Rugăciunea îi este ascultată, sfârșitul vine în pridvorul Sfintei Biserici, așa cum într-un fel intuise - „Îmi vine și așa cuget, că ce bine ar fi să mor în biserică, dar, nu sunt eu vrednic de așa moarte.”. Nu va muri deloc singur, cum se temea, dimpotrivă, trece dincolo înconjurat fiind de un întreg sobor de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru a putea înțelege aceasta) și acest fel de a coase era exact ca și cel pe care îl face mașina de cusut. Copila se uita la degetele mamei care cu multă dibăcie făceau lucrul, iar acul, îi părea ei, intuia dinainte gândul mamei și făcea întocmai acele mișcări pe care ea le dorea. Încercă și ea într-o zi să coase la rochița ei, fără să o vadă maică-sa, desigur, care stătea de vorbă cu o cumnată de a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
prietenei mele Dorina Bugariu Petre (North Ryde) Sydney pentru acest cadou nesperat. Ea a fost cea care a gândit, inițiat și sprijinit vacanța australiană de trei luni. A fost nu numai o gazdă primitoare ci și o prietenă care a intuit toate curiozitățile și nevoile mele de intelectual rebel și neînregimentat mijlocindu-mi o experiență de neimaginat și de neuitat. Mulțumesc domnului Mihai Maghearu, președintele unei comunități de români din Sydney care a făcut toate diligențele pe lângă autoritățile australiene pentru ca experiența
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Desigur! Locotenentul părăsi biroul comandantului. După ce ușa se închise, colonelul Priboi începu să bată cu creionul pe care îl avea în mână, ca pe o darabană, mapa de pe biroul său. Acest gest îi trăda irascibilitatea, starea de incertitudine. Se putea intui că este marcat de imprevizibilul horei în care intra acum. Întâlnirea ordonată pentru a doua zi putea să fie un eșec, dar și eșecurile fac parte din meseria noastră, gândi el, măcar putem spune că am încercat! * Alex tocmai se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trebuință de cuvinte, socotindu-le ca fiind de prisos, căci în locul acestora vorbeau ochii... Se întâmpla ca uneori Vișinel, prins în unele jocuri cu Mihăiță, să zăbovească peste lăsarea serii. Când își arunca ochii spre afară, intra în panică. Ina, intuindu-i starea de surescitare, venea lângă el și, cu glasul unei mame duioase, îl implora: - Ce-ar fi să te culci la noi, Vișinel? Uite, ți-am pregătit patul în camera alăturată de a lui Mihăiță. - Aș vrea să merg
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]