783 matches
-
cu răspunsuri la fel de incomplete. * Privește cu ochii tăi și înțelege cu mintea ta. * Iarna, nopțile sunt lungi; în mintea unora e iarnă polară. * În apele adânci nu se îneacă peștii. * Și gândurile pot să cadă din zbor. * Cioara e mereu invidioasă pe privighetoare; dar trăiește mai mult. * Deși nu a pierdut nimic, porcul caută într-una ceva. * Lumina îi ajută pe cei ce vor să vadă. * Pasările călătoare nu sunt emigranți politici. * Negura e o ceață care seamănă cu pâcla. * Promoroaca
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
sări zece să i-o dărâme. * Ca să ajungi la înălțimea cărturarului, ridică-te tu, nu-l coborî pe el. * Dacă vrei recunoașterea propriei valori, consideră-i pe ceilalți asemenea ție. * Privește cu suspiciune laudele lingușitorului, dar temete de cele ale invidiosului. * Am încercat să pictez o floare și am avut o revelație; am încercat să pictez oameni și am avut o dezamăgire. * Niciodată adevărul nu este un bun al tuturor. * Adevărul nu este un bun de folosință îndelungată. * Dreptul meu poate
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
am văzut, și mai mâhniți, Drepți tovarăși de ai noștri, cum la dușmani pribegiți, Pusu-s-au în văzul lumii să ne-mproaște cu ocări, Uitând dintr-o zi la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai bine. Astfel fost-am de ocară în tot chipul porecliți: "Ignoranți, fără az-buche, lipoveni, cosmopoliți". Răii ne pârau la lume că suntem răutăcioși, Sterpii ne găseau pricină că n-avem copii frumoși. Dar a vrut Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
devenit un tânăr lup de presă. Cum e încântat de ghiolbani dezamăgitori. Ciudă pe mine. Cum pot scrie. A avut și el idealuri din astea, dar i-au trecut. Pentru ăștia de la ziarul lui n-are nici o semnificație cultura. Sunt invidioși că am forța să plătesc un preț pentru a fi liber. În fond, ce dracu’ înseamnă toată abjecția asta pe care o acceptăm cu seninătate?! Concursurile de la cămin. Să faci, cum povestea Pif, laba pe felia de pâine. Cine termină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
venit și-au zis că ce, ăsta care nu ne dă bună ziua să-și bată joc de noi?! Mie mi-a plăcut cartea, m-am crăcănat de râs, dar 99% din sat n-au înțeles! Ce, crezi că eram noi invidioși pe tine? - Păi, nici nu prea aveați pe ce! Când a plecat Studentu de la mine, am văzut-o pe tanti Lenuța care se întorcea de la sapă. Am întrebat-o dacă a citit ce am scris despre Costoiu. N-a citit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și trecătorii pe trotuare. În unele zile, cum ar fi lunea, era atâta murdărie în jurul blocului și pe străzile din preajmă, că până la „Știrile de la ora 5“ Popa nici nu mai intra în casă. „Îi iese ceva pentru asta - ziceau invidioși oamenii -, că prea-și dă silința“. Pensionarul lucra ca un apucat. Când termina cu pungile, sticlele de plastic și chiștoacele, se rezema în bastonul cu un cui în capăt, pe care și-l confecționase singur, și se uita lung după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
stradă. „Mă, ce de rachiu or să scoață ăștia!“, ziceau trecătorii. „Mă, ce de bani or să aibă ăștia, dacă ies cu coșuri la piață!“, profețeau neamurile. „Numai să poată ei să adune.“ Nu știu de ce, dar am resimțit cruciada invidioșilor ca pe o mare provocare. Era pentru prima oară când conștientizam faptul că viața e o permanentă provocare. Până seara, am cules în transă, neștiut de nimeni, cu graba de a nu mi se descoperi secretul, tot corcodușul, umplând mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Central. Puritanismul ăsta exagerat, exacerbat, venea de la Cabinetul 2, adică de la Elena Ceaușescu, omul care veghea la puritatea ideologică a literaturii. Părerea mea, o deducție absolut personală, este că puritanismul ei provenea din faptul că era o femeie urâtă, acră, invidioasă, uscată și probabil frigidă. Elena Ceaușescu nu suporta femeile tinere și frumoase. Nu suporta să vadă femei cu decolteu. Se știe că întrerupea, printr-un telefon, spectacole de televiziune în care dansatoarele afișau porțiuni anatomice ceva mai decoltate. Pe atunci
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
șefilor administrativi și politici sensibilizând-i față de problemele unității pe care o conduce. După această operație de cointeresare a celor de care depinde stabilitatea scaunului său, directorul s-a asigurat de fonduri, de mobilier și aparatură performantă, de protecție împotriva invidioșilor și a celor care râvnesc la înalta sa calitate de lider, și începe să culeagă roadele strădaniilor sale. Declarându-se adept convins al principiului că în economia de piață nimic nu este pe gratis, înțelege că angajarea personalului auxiliar, a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
se scurgea cu încetineală și nerăbdarea devenea tot mai mare pe măsură ce se apropia sorocul. Cu inima palpitându-i de bucurie, citea scrisoarea iubitei de mai multe ori pentru a-i savura conținutul, într-un loc ferit de ochii curioși și invidioși ai colegilor. Scrisorile Mărioarei le păstra ca pe niște prețioase bijuterii, învelite într-o hârtie de ziar, așezate pe fundul cufărului. Desele mutări și neatenția au făcut ca valorosul pachet, cu toate răvașele Mărioarei, să se piardă. Și cât de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Când mam întâlnit după o vreme cu el, fațăn față, a recunoscut că aceea fusese o „lovitură sub centură“ - ironic, nu?) În ultima vreme, cel supus linșajului mediatic este Mircea Cărtărescu. De data aceasta își dau mâna două categorii: frustrații, invidioși pe talentul și pe succesul lui (aceștia iau purtat sâmbetele dintotdeauna lui Cărtărescu) și mercenarii, cei care prin el urmăresc să dea lovituri cu manta. Din el să ricoșeze în Patapievici și din Patapievici în Băsescu. Pentru mercenari, Căr tărescu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Marița Ciotacu, aveau trei copii, o fată Marica și doi băieți, Ion și Gheorghe, despre care pomenim aici, deoarece vor fi eroii unui conflict între neamuri, așa cum se mai întâmplă în lumea satelor românești. Marița fiind o fire răutăcioasă și invidioasă, nutrea ură puternică atât față de cumnată-sa Ileana, soția lui Ion, fratele lui Ghiță Ciotacu, că-și făcuse o casă mai mare, cât și în special pe cumnata Maria, nevasta fratelui Costache pentru că ea, o străină, o „venetică”, cum o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
exemplare. Am văzut lumea împreună, călătorind, ne-am bucurat de tot ce natura și civilizația milenară și modernă au adus sub privirile noastre, cercetând și visând. Am întâlnit, în acești ani, prieteni binevoitori, cu adevărat, admiratori sinceri, dar și oameni invidioși, măcinați de neputințele proprii, cârcotași și meschini, roși de răutăți mărunte, ipocriți și bârfitori, care tulburau cu stropi otrăviți aura luminoasă și pozitivă ce ne înconjura. Viața trăită împreună a fost deseori privită ca model pentru un cuplu de artiști
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea capul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la excluderea din UTM. Pe 25 aprilie am fost exmatriculat din facultate. În holul facultății, la afișier a apărut o listă cu câteva nume: sub al meu, figura cel al Corinei, implicată în chip aberant (nu fără „ajutorul” unor colege invidioase și rele) în toată această afacere doar din cauza lacrimilor de compasiune colegială care îi luciseră în ochi când Gh. Udr. fusese somat să părăsească sala „Dinamo”! Cum numele ei de familie era tot Cristea, mulți au înțeles că am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de ziar... Istoria se repetă când cineva te laudă foarte tare; după cronica extrem de generoasă pe care Nicolae Manolescu a făcut-o volumului meu de amintiri, După-amiaza de sâmbătă, am găsit-o, pur și simplu, „lipită” de fețele unor prozatori invidioși. Eu nu aveam nici o vină, nici gând să mă compar cu ei, oameni cu cărți, cu romane serioase. Și totuși, niște copii, care tare și-ar fi dorit elogiile pe care - dintr-un capriciu probabil - vestitul critic mi le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
După-amiaza de sâmbătă a citit ceva despre doi frați care merg voioși la film și va deduce că și aceste file aparțin lui V.Cr. Nu va mai fi apoi decât o chestiune de timp să alcătuiască romanul genial. Despre care invidioșii vor spune, cu siguranță, că nu e decât o formă mascată de reeditare a unei cărți. Cunoscătorii însă vor aprecia romanul genial, iar unii, cei mai competenți, îl vor declara poate chiar genial. * Mostre din romanul genial. „Eu sunt Țiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
speriate, cedând prea omenește seducțiilor lașității, dar și ca unii aproape dispuși la colaborare (nu e aici un proces de intenție, ci simplul constat al unor demersuri nedecisive, dar destul de clare), în plus vanitoși până la neomenie, insensibili la nenorocirile altora, invidioși, sordizi sub toate aspectele, cel fizic în primul rând, prezentarea aceasta, așadar, îmi pare desigur justă, desigur necesară, desigur de natură să lumineze psihologia și etica foarte discutabile ale stângiștilor în genere și tovarășilor de drum, dar mă contrariază totuși
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din imediata apropiere ; numai așa se poate extinde și asupra omenescului ̀ ntreg, numai ea poate înțelege și dragostea altora, suferința sau bucuria lor. „Filantropul”, generosul, poate foarte bine fi egoist și orgolios, poate tot așa de bine să fie invidios și plin de resentimente. Dragostea nu are de ce să fie generoasă, e destul să fie dragoste. Ea e singura legătură a umanului cu divinul, alta nu există. Misticul sufit Ibn’ Arabi spunea că „Dumnezeu nu poate fi contemplat în afara unei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fericirea la ideea că, în curând, te voi strânge în brațe și voi fi aproape de tine. Am visat ceva extraordinar ieri-noapte. Săream cu mâna mea în mâna ta, făcând salturi enorme cu tine, într-o moschee cu cratere enorme: priviri invidioase ne urmăreau. Te las mon doux, mon tendre, mon merveilleux amour, cu sufletul senin: pe curând! Al tău, René. Bruxelles, 5 octombrie 1974 Mon doux, mon merveilleux miracle. Călătoria mea a fost bună, fără nici un accident. La Bruxelles mă aștepta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
puteam să cumpăram câte un pachet de cafea sau o cutie de ness care serveau protocolului din primărie. 83 Aveam o relație bună și cu profesorii navetiști. Eram frați de suferință pe drumul din și spre comună. Primărița era puțin invidioasă pe succesul pe care îl aveam și pe popularitatea de care mă bucuram. Adeseori mă certa, amenințându-mă cu „raportarea” la județ, motivând că ajung târziu la serviciu, dar amâna mereu. Nu avea suflet rău. Pe deasupra era și o fire
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să mă ascund. Îmi era rușine de felul cum arătam. Atitudinea mea era înțeleasă greșit de către aceștia. Eram considerată „ajunsă” și foarte îngâmfată. Nu mă mai simțeam bine în oraș, nu aveam mulți prieteni, iar foștii colegi erau distanți și invidioși din cauza atmosferei și condițiilor din ce în ce mai grele din fabrică, unde căldura iarna și aerul condiționat vara fuseseră tăiate, comenzile se diminuaseră, salariile erau mici. Curentul electric se întrerupea și erau trimiși acasă zile în șir, iar apoi chemați să lucreze noaptea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rezonabilitatea primarului, guvernatorului, președintelui, extraodinarul simț civic al comunităților locale, îndemnul lui Giuliani: mergeți la teatre, la restaurante, reluați-vă viața așa cum era înainte ca iubitorii de moarte să încerce să o facă praf! Mi-e greu să înțeleg cinismul invidios și resentimentar al acelora care jubilează că au pățit-o și „cei mai cei” dintre pământeni (mai ales când aceia sunt din toate rasele și etniile). Încerc să înțeleg unde a greșit comunitatea internațională prin organismele ei menite să protejeze
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
îi lasă pe elevi să facă icoane. Fapt extrem de grav pe vremea educației atee. Speriată, directoarea instituției i-a făcut moșului inspecție. I-a văzut pe copii că pirogravează tablouașe: un cățel, un pisic, o zburătoare. - Face îngeri, a sugerat invidiosul. Cercul de pirogravură a fost desființat iar profesorului i s-a desfăcut contractul. Moș Tăutu nu înțelegea ce se întâmplase. I-a rămas în cap doar o idee fixă în legătură cu elevii care îl așteptau la atelier. În fiecare dimineață pleca
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
uită cum a fost obținută această poziție privilegiată: protecțiile, abilitatea pentru a le obține și concesiile ideologice și politice care i-au permis să se mențină cronicar literar ani și ani de a rândul. Înțeleg ca fostul exilat să fie invidios și amar, dar nu admirativ. Cotidianul, 9-10 februarie 2002 Răsfoind revista 22 Am avut ocazia, datorită unui prieten care a primit un maldăr de exemplare din România, să răsfoiesc câteva numere ale revistei din ultimele luni ale anului 2001. Trebuie
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]