799 matches
-
putea ascunde tocmai Societățile pentru Emanciparea Femeii? Chiar plătind acest preț, de a-și pune pielea pe băț, multe dintre paparudele pe care omul mediu le cunoaște n-ar ezita să se lase mărunțite cu toporiștele, bănuind cât de galben invidios ar fi bârfite apoi de către surate. Nu e frumos. Și mai întîi de toate, prea cald. Ulpiu este cam plictisit. Rarisime situațiile în care ar putea fi surprins lucrând fără cravată. Ziua de 29 constituie un astfel de prilej. 37
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atunci vedea-vei un falnic op de arte, Vedea-vei cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Tot patime de laudă; că vremea se măsoară După a răutății pășire... Rău și ură Dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură, Invidioasă, crudă, de sânge însetată E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a stăpâni pământul... Căci răutății sale îi datorește-avîntul Ce l-a luat pe scara ființelor naturei. Aceasta este taina în sufletul făpturei... Ce plan adînc!... ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În sfârșit, unchiul dumitale continuă să se deplaseze Într-o cabrioletă, toate astea se datorează cu siguranță lipsei unei lucrări clasice despre MODĂ!... Onorabilul nostru prieten continuă să vorbească așa mult și bine, cu acea ușurătate a elocuției pe care invidioșii o numesc sporovăială; după care Încheie spunând: — Eleganța dramatizează viața... Ah! La auzul acestor vorbe, izbucniră urale. Ager la minte, E. de G. demonstră că drama nu putea defel să provină din uniformitatea impusă de eleganță moravurilor unei țări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Nu vezi că ne dezechilibrăm când mă strângi în brațe? Spre uimirea mea freamăți, palpiți și nu mai tremuri, nu ne mai zguduim, ne controlăm și nu mai vrei să-mi dai drumul. Nu vezi că toți din jur privesc invidioși îmbrățișarea noastră? Întotdeauna ai fost și ești mai frumoasă ca oricare! Acum nu te pot îmbrățișa, aș cădea, ne-am divulga confidențele însă am un plan! Când vom visa în noaptea ce urmează că-i ziua noastră, te voi cuprinde
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
o băgai și pe Melanie Griffith în categoria tipelor mai degrabă subțiri. Un timp se auziră ciripiturile entuziasmate ale zânelor, care încercau să-și potrivească materialele cu tenul. Păreau că nu se mai termină, mai ales din cauza faptului că eram invidioasă că nimeni nu-mi acorda la fel de multă atenție în materie de vestimentație. În cele din urmă, MM bătu din palme ca să facă ordine; zânele și Helen își luară lucrurile și dispărură, Sophie se apucă de însăilat bucățele de material, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
știe? făcu Violet, pălind. Ridicai din umeri. —Tu ce ai de pierdut? Oricum e mort. Nu-ți poate face nimic. De ce să nu le spui ce crezi? Dădu din cap, albă ca varul. — Ce e asta? zise Sophie, nerăbdătoare și invidioasă pe faptul că n-o băgam și pe ea în discuție. Despre ce vorbiți? Mă înțelesei cu Violet din priviri. Violet crede, zisei eu direct, că Philip Cantley a ucis-o pe fata pe care am găsit-o moartă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din senin, peste măsură de bogat, abatele Saunière trebuie, la un moment dat, să-și justifice veniturile și proprietățile - o casă parohială În formă de conac aristocrat, grădini Întinse și amenajate cu tot dichisul, ospețe În măsură să stârnească admirația invidioasă a unui Lucullus sau a altor bărbați cu bună reputație În materie de chiolhanuri. Poate exagerez eu oleacă, dar nu asta contează... Se pare că verificările dispuse de episcop În chestiunea averii lui Bérenger Saunière n-au dat cine știe ce rezultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Don Pedro nu se înțeleg între ei și, mai ales, nu se înțeleg cu ofițerii englezi. Dar generalii lui Don Miguel sunt și mai incapabili. Nu folosesc superioritatea lor numerică strivitoare, nu profită de solidaritatea întregii țări, sunt apatici, confuzi, invidioși unul pe altul. Exasperat de inactivitate, comandantul escadrei rebele, Englezul Napier, pleacă din Porto, în ziua de 2 iulie 1833 - un an de la începerea războiului civil - și întîlnește escadra lui Don Miguel la capul S. Vicente. Două ceasuri îi sunt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ei de fix nimănui, cu excepția menajerei. Nu-i pasă dacă o sună vreun bărbat - ceea ce Înseamnă că Întotdeauna o sună - și apoi ea nu Îl sună din nou decât după vreo trei săptămâni. Unele tipe din New York, cele care sunt invidioase, o cataloghează pe Lauren ca fiind nepoliticoasă. Dar Marci spune că e „speriată ca Greta Garbo“ și că de-aia nu le telefonează Înapoi celor care o caută. —Mai aud pe câte cineva spunând lucruri foarte dure la adresa lui Lauren, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zile și nici un cuvânt. Chiar și când Milton a Încercat să mă Încurajeze spunându-mi că părea că Hunter intrase În „peștera bărbatului heterosexual“, nu m-am simțit deloc mai bine. Mă simțeam foarte singură și chiar eram un pic invidioasă pe Sophia, căci ea cel puțin știa unde Îi este soțul. În lunea următoarea, dimineața, am intrat agale, neconsolată, În Café Rafaella pentru micul dejun, regretând că nu eram acolo Împreună cu Hunter. Când chelnerița aduse două cafele și două croasante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în jos, am putut vedea limpede o puternică și statornică temelie, ce ședea neclintită sub mine și mă înălța peste toți ceilalți. Iar, în cele din urmă, oamenii de bună-credință șiau dat seama bine de lucrul acesta. Și chiar și invidioșii au văzut asta, însă au închis ochii repede! Așa este dat să se întâmple: întotdeauna adevărul iese la iveală, în văzul tuturor, întocmai așa cum untdelemnul se ridică, fără întârziere, deasupra apei! 1 Cuvinte atribuite lui François Rabelais. 72 Rareș Tiron
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
timp și pentru o doamnă evlavioasă care, luată de grijile mari ale copiilor de la școală, nu putea ajunge la biserică, și tocmai de aceea îi vorbea despre cele sfinte când și pe unde putea. Adevărul este că eram un pic invidios pe doamna, așa că nu m-am dus un timp la biserică, așteptând ca preotul Alexa să-și facă timp și pentru mine, după slujbă, să mă plimbe pe ici, pe colo, ca pe doamna, dar asta nu s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
născut numai în Ferentari: "Ești singurul alb care a plâns la moartea unui bronzat din cartierul ăsta. Nici nu știu cum te cheamă, dar Marele Bronz ar fi mândru de tine. Era fericit atunci când vorbea despre tine. Chiar am fost un pic invidios. Ai fost marea bucurie a vieții lui. Știi, mereu a vrut să afle din ce mafie făceai parte, dar stai liniștit, pentru că eu i-am spus adevărul: că nu faci parte din nicio mafie. Așa-i?..." A fost ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vremea când troleul mă scotea din Ferentari, mi-au atins din nou sufletul vorbele tatălui Marelui Bronz: "Nici nu știu cum te cheamă, dar Marele Bronz ar fi mândru de tine. Era fericit atunci când vorbea despre tine. Chiar am fost un pic invidios. Ai fost marea bucurie a vieții lui. Știi, mereu a vrut să afle din ce mafie făceai parte, dar stai liniștit, pentru că eu i-am spus adevărul: că nu faci parte din nicio mafie. Așa-i?..." În ziua aceea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Grazie, din Milano, unde mă vor găsi chircită în colțul din dreapta, jos chiar acolo aș vrea să mă pitesc al celebrei picturi murale. Dar să nu mă deranjeze, nenorociții. Să constate dispariția mea în lumea interogației eterne și atât... Sunt invidioasă, Z, sunt foarte invidioasă din cauză că nu mi-a trecut mie prin tărtăcuță întrebarea aceasta: "Din ce tablou ai vrea să faci parte?" Poate că dacă zămisleam eu acea cugetare, m-aș fi mutat de mai mult timp în Cina cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă vor găsi chircită în colțul din dreapta, jos chiar acolo aș vrea să mă pitesc al celebrei picturi murale. Dar să nu mă deranjeze, nenorociții. Să constate dispariția mea în lumea interogației eterne și atât... Sunt invidioasă, Z, sunt foarte invidioasă din cauză că nu mi-a trecut mie prin tărtăcuță întrebarea aceasta: "Din ce tablou ai vrea să faci parte?" Poate că dacă zămisleam eu acea cugetare, m-aș fi mutat de mai mult timp în Cina cea de Taină și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a început să aplaude (tot aplauze, dar altfel de aplauze...) și să vocifereze, cu veselie, în fel și chip. Nedumerită, am cerut explicații. Ce se întâmplase? Copilul gazdelor, o mogâldeață de milioane, rostise, pentru prima oară, cuvântul mamă. Am fost invidioasă atunci. Aș fi dat, fără nicio reținere, toate cronicile mele favorabile, toate diplomele de la expoziții, la schimb cu acest cuvânt, dacă mi-ar fi fost adresat mie. Atunci, Z, abia atunci, în îndepărtata Japonie, am înțeles ce înseamnă reperele umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se frământă și nu știa cum să mă mai oprească, așa de doxat eram. Într-un rând mi-a și zis că nu mai vrea exemple din astea, pentru că se lămurise că știam. Eu cred că doamna era un pic invidioasă pe mine, pentru că la capitolul ăsta, al denumirilor de sfinți, nimeni nu-l făcea marț pe tata. Când i-am spus lui tata despre întâlnirea mea cu domnii stilați, am avut ocazia să aflu despre noi sfinți: Sfântul Glicon, Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
progresul îl urmărea până la capătul lumii, iar mașinile vor deschide un drum până în ascunzătoarea lui, chiar și dacă aceasta ar fi în inima pământului. Era în zadar să fugă. Omenirea alerga după el, nerăbdătoare să-l incorporeze în masa ei, invidioasă, poate, pe individualismul și libertatea lui. În secolul mulțimilor, nimeni nu avea dreptul să se izoleze, chiar dacă această izolare însemna renunțarea la tot. „Trebuie să fac ceva, își spuse el. Să încetez să mai fug și să mă înfrunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
exclus ca destinele lor să fie aproximativ identice cu destinul lui M.A. Aș Încerca aici o apropiere Între M.A. și T.C. - amîndoi dominați de un puternic sentiment de frustrare, complexați din start datorită unor nereușite pe plan social. Invidioși pe cei pe care Îi consideră realizați, sînt tentați să pătrundă Într-un fel sau altul Într-o lume greu de cucerit. Deosebirea dintre ei constă doar În cauza și scopul cuceririi propuse. Motivul care-l Împinge pe T. C.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
da, rostit În locul lui nu, un nu, În locul lui da, un firișor verde de fiere alunecîndu-i În colțul gurii. Așa te vreau. Se clatină pe picioare nesigure În strigăte de Îmbărbătare „Tu ești singurul element solid pe care se sprijină invidioasele spații, ești arborele vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o bucată! exclamă Johns patetic. A scris pentru Ministerul Informațiilor un pamflet intitulat Psihanaliza nazismului. Dar a fost o vreme cînd au circulat pe seama lui unele zvonuri. În timp de război, vînătoarea de vrăjitoare e inevitabilă. Și-apoi, sînt și invidioșii... Vezi dumneata, doctorul Forester e un om extrem de activ, preocupat atît de mult de tot ce e nou! E avid de cunoaștere. De pildă, spiritismul - Îl interesează enorm, ca cercetător... — Am citit adineauri despre interpelările din parlament, Îl Întrerupse Digby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Mendeleev Între sfărâmiciosul mangan și prea belicosul cobalt, sănătate obținută de mic prin scalde repetate În râuri de munte și cățărarea pe Înălțimi amețitoare, prin cutreierarea tuturor ungherelor acestei lumi și practicarea unor activități atât de periculoase, Încât unii invidioși le-au denumit chiar „mijloace de eutanasiere moderne“. Ca moștenitor al imperiului Stolzmeier, lider mondial În producția de armament, eram regele lumii, unul dintre acei puțini norocoși care dispuneau atât de averi considerabile, cât și de timpul necesar pentru a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vrea. Primește un Oscar pentru rol secundar, pe care, captiv fiind În televizor, nu se poate duce să-l primească. Discursul lui pentru apărarea drepturilor cabinierilor și a tipilor cu clachetă se dovedește a fi fost scris În van. Devine invidios și răzbunător. Îl bate măr pe Van Damme În câteva filme, Îi taie biciul și-i Înlocuiește lui Indiana Jones pălăria ba cu o cipilică, ba cu o pălărie de damă cu voaletă. Lui Columbo Îi râde În nas când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]