1,046 matches
-
Chiar dacă românii ardeleni de la 1848 au refuzat cu Încăpățânare să dea mișcării lor denumirea de „revoluție”, chiar dacă adversarii lor maghiari au socotit-o de-a dreptul o contrarevoluție, chiar dacă, poate, nu a schimbat prea multe În viața concretă a foștilor iobagi, este limpede că acest moment a fost consacrat, În conștiința posterității, ca Începutul unei noi ere. E un motiv suficient pentru a atribui evenimentului respectiv denumirea mult-râvnită de „revoluție”. Rămâne doar să ne Întrebăm dacă este o titulatură chiar atât
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din Transilvania au fost implicați masiv În desfășurarea unei revoluții care a avut o dimensiune națională evidentă. Dacă sacrificiul și mobilizarea politică de masă sunt efecte ale naționalismului, atunci Înseamnă că acești actori sociali participanți la revoluție, mulți dintre ei iobagi analfabeți, erau, de fapt, niște militanți naționaliști, și asta cu mult Înainte ca țăranii din Franța, de exemplu, studiați de Eugene Weber, să fie animați de sentimente asemănătoare! Fără Îndoială că o schemă atât de simplistă, cum este cea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
evenimente au fost, În primul rând, soldații-țărani din zona Năsăudului, români de confesiune greco-catolică, Încadrați, În parte, de gradați și ofițeri inferiori conaționali, ca și de ofițeri de origine străină, de limbă germană. Lor li se vor alătura Însă și iobagi din regiunile limitrofe (Cluj-Napoca, Sălaj, Chioar), care vin și ei la Năsăud pentru a se Înrola sub steagurile colonelului Urban XE "Urban" , comandantul regimentului grăniceresc. Populația din satele grănicerești era alcătuită din oameni liberi, scutiți de obligațiile iobăgești În schimbul serviciului
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
armata generalului Bem XE "Bem" , care Îi va Înfrânge, În cele din urmă, pe năsăudeni, erau Înrolați și câteva mii de români bihoreni, ai căror lideri simpatizau cu revoluția maghiară, tot așa după cum sub flamurile colonelului Urban se Înrolaseră și iobagii maghiari din Cluj-Napoca sau Dăbâca. Ce să mai spunem atunci despre cei doi comandanți care Își conduceau oamenii pe câmpul de luptă, polonezul Józef Bem, adept al revoluției maghiare, și polonezul Karl Urban, ofițer credincios În armata imperială? Și atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Transilvania se repartizează În trei grupe. Cele care Înclină spre modelele eruptive sau teleologice apreciază că recurgerea la arme a fost o consecință logică a mizeriei, suferinței și umilinței seculare, apoi a amplificării lor insuportabile, precum și a faptului că emanciparea iobagilor nu a răspuns așteptărilor, iar revendicările naționale românești au fost respinse. La cealaltă extremă Întâlnim o perspectivă care respectă modelul „agitatoric”: potrivit acesteia, pasiunile s-au dezlănțuit ca urmare a manevrelor oculte ale ofițerilor și ale unor elemente neprecizate, declasate
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
anterioară, din 1619 (valabilă așadar pentru Întreg Principatul), stabilea doar trei zile de sărbătoare pe an (pe lângă duminici), de Crăciun, Paști și Rusalii, În acord cu austeritatea religioasă reformată. Potrivit acestei hotărâri, doar În zilele respective nu puteau fi siliți iobagii la robotă. Faptul că avem de-a face cu mărturia unui conflict Între timpul sărbătorii ortodoxe, gestionat de Biserica românească, și timpul „principatului calvin”, ca să-i spunem așa (care combina timpul muncii pe domeniile seniorilor din natio hungarica, timpul clerical
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
români și maghiari din Apuseni. Se spunea că aici ar fi fost găzduit tânărul vicar Șaguna XE "Șaguna" , viitorul episcop și mitropolit al românilor ortodocși, atunci când venise În Munți pentru a o prinde pe Catarina Varga, vestita apărătoare maghiară a iobagilor moți! Surse mai detaliate se referă la o a treia prietenă a lui Iancu XE "Iancu" , soția unui medic german din Câmpeni, Ignaz Kalcher XE "Kalcher" . Frumoasa „felceriță” era româncă, originară din Zlatna. Ea pare să fi fost trecută de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
așadar În afara progresului și civilizației, are un sens Îndreptat Împotriva spiritului luminat ale vremii. Era o judecată opusă flagrant celor care, asemeni lui J.-P. Brissot XE "Brissot" , luau apărarea răsculaților, În ideea că oprimarea la care nobilii Își supuneau iobagii era anacronică și potrivnică spiritului veacului, ceea ce făcea ca răzvrătirea țăranilor, În pofida unor „excese”, să fie justificată și În acord cu cerințele „progresului”. O temă nelipsită legată de violențele răscoalei este cea a dramei femeilor maghiare care i-au căzut
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Kőváry László XE "László" afirmă la Începutul cărții sale că, În momentul izbucnirii revoluției maghiare din 1848-1849, românii „erau săraci și inculți, deoarece nimeni nu a fost preocupat de Îmbunătățirea situației lor”. Acest lucru era valabil, de altfel, și pentru iobagii maghiari din Transilvania. Românii puteau deține funcții doar dacă treceau la religia greco-catolică. Dar mai rămâneau „600.000 de neuniți, care nu puteau beneficia de avantajele cetățeniei” (polgáriélet = viață civilă). Ca atare, ei sperau să Îndrepte această „anomalie” prin recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
popor al cărui idol fusese” În timpul luptelor. Războiul civil din Transilvania este privit cu oroare de istoricul maghiar, care Îi va face Însă Întotdeauna responsabili pentru masacrele și evenimentele sângeroase ale acestuia doar pe români. În fața furiei dezlănțuite a foștilor iobagi, „domnii din comitate” trebuie să fugă, să-și părăsească locuințele, să se Îmbrace În țundre și să vorbească românește, pentru că altfel viețile lor nu mai erau În siguranță. Aceeași atitudine unilaterală În judecarea chestiunii respective va adopta, de exemplu, și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
viață statală proprie. Mai mult, Jókai este de părere că popoarele Ungariei, români, sârbi sau ruteni, sunt chiar favorizate și beneficiază de o serie de avantaje datorate apartenenței lor la statul maghiar. În sprijinul acestei idei invocă faptul că și iobagii respectivelor etnii au fost emancipați Încă din timpul revoluției de la 1848, pe când În România, de exemplu, și În momentul de față, adică În 1862, există Încă servitute. Cu toate aceste convingeri, scriitorul maghiar pledează, În continuarea ideii de mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
anul 1942 ("Stiuația relațiilor noastre cu minoritățile"), atrăgea atenția asupra faptului că numele unguresc, deși ascundea de multe ori, originea etnică maghiară, nu era un indiciu foarte sigur al fundalului etnic: cauza purtării acelui nume putea fi, de pildă, dorința iobagilor, fugiți, adăpostiți în alte părți, de a-și crea noi identități prin preluarea unor noi nume de familie; de multe ori, acestea au fost date unor țărani (care nu aveau decât nume de botez) de către funcționari veniți prin sate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și argumente în favoarea unei contextualizări a acestei teorii, în funcție de epocă și societate. Când este folosit în contextul teoriilor cu rezonanță universală din Manifest, termenul clasă se referă la categorii destul de heteroclite („om liber și sclav, patrician și plebeu, baron și iobag, șef de breaslă și meșteșugar”), toate reduse la o opoziție dihotomică („într-un cuvânt: asupritori și asupriți”) (ibidem). Termenul clasă se extinde apoi la Stände, adică la ordinile sau stările Vechiului Regim. Dimpotrivă, în contextul modernității, termenul vizează mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
celor care-l servesc statutul de factor distinct în procesele schimbării sociale. Procesul istoric este constituit dintr-o confruntare a intereselor de clasă, comportând în fiecare epocă o clasă oprimată sau cel puțin dominată: sclavii în modul de producție antic, iobagii în cel feudal, salariații în cel capitalist, propriu societății burgheze. De fiecare dată când contradicțiile proprii unui mod de producție specific au ajuns într-o situație de criză, a urmat o schimbare de natură revoluționară. Dar, după cum amintește Raymond Aron
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
este și redactor. A semnat cu pseudonimul Horia Guguianu cărțile scrise pentru copii între 1941 și 1944, între care și prelucrări după Frații Grimm, Contesa de Ségur, Oscar Wilde. Mai utilizează iscăliturile Maria Decusară, Iona Mușat, Ioana Mușat. Romanul Răscoala iobagilor (1951) prezintă într-o manieră tradițională revolta țăranilor iobagi sub conducerea lui Gheorghe Doja. Critica vremii a incriminat cartea, considerând „necorespunzătoare”, „deformată”, prezentarea faptelor istorice și mai ales figura lui Gheorghe Doja, care este văzut ca un cavaler aventurier. Romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
cărțile scrise pentru copii între 1941 și 1944, între care și prelucrări după Frații Grimm, Contesa de Ségur, Oscar Wilde. Mai utilizează iscăliturile Maria Decusară, Iona Mușat, Ioana Mușat. Romanul Răscoala iobagilor (1951) prezintă într-o manieră tradițională revolta țăranilor iobagi sub conducerea lui Gheorghe Doja. Critica vremii a incriminat cartea, considerând „necorespunzătoare”, „deformată”, prezentarea faptelor istorice și mai ales figura lui Gheorghe Doja, care este văzut ca un cavaler aventurier. Romanul va fi reluat, amplificat și „corectat” în conformitate cu ideologia momentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
Gheorghe Doja. Critica vremii a incriminat cartea, considerând „necorespunzătoare”, „deformată”, prezentarea faptelor istorice și mai ales figura lui Gheorghe Doja, care este văzut ca un cavaler aventurier. Romanul va fi reluat, amplificat și „corectat” în conformitate cu ideologia momentului în trilogia Războiul iobagilor (1956). Urmărind evenimentele anterioare izbucnirii revoltei și culminând cu supliciul conducătorului răscoalei, textul se înscrie în tipul de poveste de aventuri, cu psihologii sumare și lineare. De interes documentar sunt surprinderea spiritului epocii, imaginea orașelor medievale (Cluj, Sibiu), mediul specific
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
declanșată de posibilitatea ca ea să fi trădat autorităților pe soțul sabotor, ofițer în armata germană. Scris sub forma confesiunii în fața unui tovarăș întâmplător de călătorie, scrierea este alertă, dar fără motivații psihologice consistente, de unde senzația de facilitate. SCRIERI: Răscoala iobagilor, București, 1951; S-aprind luminile în sat, București, 1951; Războiul iobagilor, I-III, București, 1956; Misiunea H.S., București, 1957; Povestirile sergentului Negoiță, Cluj, 1960; Microromanul doamnei Stastok, București, 1974; Horea, rex Daciae, I-III, Cluj-Napoca, 1982-1985. Repere bibliografice: Eugen Luca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
sabotor, ofițer în armata germană. Scris sub forma confesiunii în fața unui tovarăș întâmplător de călătorie, scrierea este alertă, dar fără motivații psihologice consistente, de unde senzația de facilitate. SCRIERI: Răscoala iobagilor, București, 1951; S-aprind luminile în sat, București, 1951; Războiul iobagilor, I-III, București, 1956; Misiunea H.S., București, 1957; Povestirile sergentului Negoiță, Cluj, 1960; Microromanul doamnei Stastok, București, 1974; Horea, rex Daciae, I-III, Cluj-Napoca, 1982-1985. Repere bibliografice: Eugen Luca, O imagine deformată a răscoalei iobagilor, VR, 1952, 4; Monica Lazar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
în sat, București, 1951; Războiul iobagilor, I-III, București, 1956; Misiunea H.S., București, 1957; Povestirile sergentului Negoiță, Cluj, 1960; Microromanul doamnei Stastok, București, 1974; Horea, rex Daciae, I-III, Cluj-Napoca, 1982-1985. Repere bibliografice: Eugen Luca, O imagine deformată a răscoalei iobagilor, VR, 1952, 4; Monica Lazar, „Războiul iobagilor”, TR, 1957,15; Mircea Braga, Note despre romanul de aventuri, TR, 1960, 3; Magda Ursache, „Microromanul doamnei Stastok”, CRC, 1974, 23; Tudorel Urian, Istorie și adevăr, O, 1984,43; Petru M. Ardelean, Horea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
III, București, 1956; Misiunea H.S., București, 1957; Povestirile sergentului Negoiță, Cluj, 1960; Microromanul doamnei Stastok, București, 1974; Horea, rex Daciae, I-III, Cluj-Napoca, 1982-1985. Repere bibliografice: Eugen Luca, O imagine deformată a răscoalei iobagilor, VR, 1952, 4; Monica Lazar, „Războiul iobagilor”, TR, 1957,15; Mircea Braga, Note despre romanul de aventuri, TR, 1960, 3; Magda Ursache, „Microromanul doamnei Stastok”, CRC, 1974, 23; Tudorel Urian, Istorie și adevăr, O, 1984,43; Petru M. Ardelean, Horea, un destin literar, O, 1985, 4; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
au urmat. Acest tip de "grădinar" nu este încă un om de știință propriu-zis, dar aplicațiile lui privesc conștiința credincioșilor, se confundă cu cele ale viitorului domeniu de cunoaștere al psihologiei. "Grădina" este a slujitorilor Domnului, indiferent dacă aceștia sunt iobagi sau feudali, preoți, cărturari sau meșteșugari. Epocile care au urmat au purtat semnul scolasticii, o concepție filosofică subordonată credinței creștine. Pentru majoritatea reprezentaților gândirii scolastice, cunoașterea sufletului sensibil, precum și a funcțiilor superioare ale rațiunii, putea fi realizată doar prin înălțarea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
târguri (burguri), total diferite de cetățile antice. Vechea ordine democratică a cetății, dominată de stăpânii de sclavi, a fost transformată în alta, clădită pe relațiile dintre feudali și masa de țărani producători de bunuri materiale. Deși la fel de analfabeți ca sclavii, iobagii erau considerați membrii ai comunității, liberi și cu responsabilitate individuală pentru activitățile și muncile prestate. În noul cadru s-au constituit raporturi sociale noi între membrii societății, fără egal în epoca antică. Acestea se vor consolida în continuare într-o
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Antichității, având sarcina de a reformula în spiritul noii ordini sociale această învățătură. Domeniul de aplicație al slujitorilor bisericii a fost (și este) conștiința umană, convingerile păturilor largi de oameni producători de bunuri materiale, consfințirea divizării sociale între feudali și iobagi. Din această cauză în societatea medievală a apus vechiul interes al gânditorilor antici pentru cunoașterea științifică a naturii, a omului și a sufletului acestuia. S-a intensificat în schimb interesul pentru divinizarea omului, a superiorității poziției sale în fața naturii, a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
altă parte, era interpretat ca produsul dumnezeirii, în care ipostază se putea înălța spre ceruri (b). În termenii textelor bisericești, sufletul se înălța spre cer, așa cum apărea în desenele și picturile din monumentele de cult. Spre deosebire de sufletul sclavului, cel al iobagului se înalță la cer la fel ca al nobilului. În cer nu există nici o diferență între sufletul iobagului și cel al feudalului. Ordinea socială medievală acordă iobagului acest drept de a fi liber, față de semeni, față de natură, față de nobil. Îl
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]