1,547 matches
-
suportată, tolerată sau acceptată, iar În unele situații poate fi chiar dorită (algofilieă. Pentru M. Scheler, orice suferință este corelată sacrificiului, acesta având două sensuri, și anume: aă pierderea bunurilor și a plăcerii fără nici o compensație, ca În cazul lui Iov; bă acceptarea definitivă a banalului, a nefericirii și a neplăcerilor cotidiene, pe care chiar dacă Încerci să le depășești nu vei reuși, totul sfârșind cu un eșec, și revenirea la starea inițială, ca soluție de consolare, așa cum putem vedea În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ci eliberarea acestuia din limitele unei vieții inacceptabile. Dar, În mod paradoxal, a fi o persoană-limită este și o inedită experiență sufletească și morală, care deschide perspective noi, necunoscute, ajutându-l pe individ să Înțeleagă viața. Cazurile studiate mai Înainte, Iov și Fiul rătăcitor, sunt exemple extrem de sugestive pentru a demonstra ceea ce este o persoană-limită. Persoană-limită este cea care concentrează și trăiește În modul cel mai autentic problematica vieții. Ea este obligată să se confrunte cu situații Închise, cărora, În absența
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
însumând în timp o adevărată antologie alcătuită din versurile lui Radu Gyr (Ne vom întoarce într-o zi, Imn morților), V. Voiculescu (Sub zodia cu ochii verzi), Nichifor Crainic (Rugăciune, Sus inima!), Dumitru Bacu ( În loc de plugușor, Iarna la Aiud), D. Iov (Chemare), Andrei Ciurunga (Țara mea de dincolo de țară), Pan Hallipa, Ion Zeana. Sunt prezenți și câțiva poeți ai exilului, printre care Aron Cotruș (Patria), Zahu Pană (Colind de exilat), Ovidiu Vuia (Pentru neamul de-acasă), Eugen Coșeriu (Puncte cardinale), N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290468_a_291797]
-
nemărginirea cerului și am pășit în străfundul străfundurilor, în valurile mării, pe tot cuprinsul pămîntului, printre toate no-roadele și popoarele" (Ecleziastul 24.5; 7.19;14). Referiri asemănătoare pot fi întîlnite și în Cartea Facerii, în Exod, sau Cartea lui Iov. De asemenea, în Noul Testament, în Evangheliile după Marcu și Ioan, Tesaloniceni I, Corinteni I sau în Apocalipsă. Cultul Sophiei a fost cunoscut atît în creștinismul oriental (vezi catedrala Sfînta Sofia din Constantinopol, odinioară cea mai vestită biserică a creștinătății), în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Tutoveanu, V.I. Popa, I.U. Soricu, I. Ojog, Zoe G. Frasin (Zoe G. Tutoveanu). Războiul este subiectul predilect și în proză, ilustrat prin schițele lui Tudor Pamfile (Căprarul Grigoruț, Zădarnica teamă, Vinovatul). Alți prozatori sunt G.M. Vlădescu, M. Lungianu, D. Iov. Printre textele inedite din paginile revistei se numără o scrisoare a lui I.L. Caragiale către Lupu Kostache, privind punerea în scenă, în 1912, a Scrisorii pierdute, o alta, a lui Anton Naum, precum și Poeme în proză de Șt. Petică. Alți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287035_a_288364]
-
noastre-spuse părintele Gherasie decanul de vârstă. -Sfinția ta, doar nu vrei să spui că Dumnezeu l-a trimis pe Satana să ne încerce-spuse iritat contele. -V-am spus Mărite domn, căile Domnului sunt de nepătruns. Smeriți să-i cerem mila precum Iov. -Bine, bine-pufni contele, mai are cineva ceva de spus-continuă acesta. -Iubite domn cu voia ta aș propune să ordoni investigarea împrejurimilor în tot ținutul comitatului-sugeră contesa Barbara. -Propunerea este bună. Căpitane de mâine începi cercetarea și asigură și gărzile la
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
al vieții. Marele rău al vieții era pentru ei de a fi fost născuți și primul câștig era întoarcerea în neant. Inconvenientul de a te naște pentru a suferi, despre care vorbește Cioran, spune Ileana Mălăncioiu, fusese constatat deja de Iov, în vremea revoltei sale împotriva Dumnezeului crud al Vechiului Testament, care, în pofida credinței lui, a ascultat sfatul Satanei și l-a supus la cele mai grele încercări."44 Nietzsche, în opera lui de tinerețe, Nașterea tragediei 45, caută semnificația și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cunoscut o singură senzație de plenitudine, de adevărată fericire, fără să mă gândesc că atunci ori niciodată trebuia să dispar pentru totdeauna"77. Inconvenientul de a te naște pentru a suferi, atât de prezent la Cioran, fusese constatat deja de Iov, în vremea revoltei sale împotriva Dumnezeului nemilos din Vechiul Testament, care, în pofida credinței dovedite de supusul lui, a ascultat îndemnul Satanei și l-a supus la cele mai cumplite încercări. "Iov se simțea că și eroii din tragedia greacă îngrădit din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
suferi, atât de prezent la Cioran, fusese constatat deja de Iov, în vremea revoltei sale împotriva Dumnezeului nemilos din Vechiul Testament, care, în pofida credinței dovedite de supusul lui, a ascultat îndemnul Satanei și l-a supus la cele mai cumplite încercări. "Iov se simțea că și eroii din tragedia greacă îngrădit din toate părțile, fiindcă știa că, prin chiar limitele sale omenești, nu poate să fie fără de vină în fața nemărginirii lui Dumnezeu. Iov nu era nebun când își exprimă revoltă, așa cum susțineau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și l-a supus la cele mai cumplite încercări. "Iov se simțea că și eroii din tragedia greacă îngrădit din toate părțile, fiindcă știa că, prin chiar limitele sale omenești, nu poate să fie fără de vină în fața nemărginirii lui Dumnezeu. Iov nu era nebun când își exprimă revoltă, așa cum susțineau prietenii săi, care credeau că pot să-l apere ei pe Dumnezeu în fața celui mai credincios rob al său. Sau, dacă era nebun, era doar dinspre suferință să nejustificată" spune Ileana
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
exprimă revoltă, așa cum susțineau prietenii săi, care credeau că pot să-l apere ei pe Dumnezeu în fața celui mai credincios rob al său. Sau, dacă era nebun, era doar dinspre suferință să nejustificată" spune Ileana Mălăncioiu 78. Cioran este un Iov modern, un melancolic însă revoltat și lucid -, drept pentru care el nu se adresează cu ocolișuri, ci este direct, chiar brutal, nu-l protejează pe cititor, ci, dimpotrivă, îl traumatizează, nu-l interesează eventualele consecințe ale spuselor sale asupra acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o face responsabilă de nefericirea lui, cea pentru "Demiurgul cel rău". Pe acesta, Cioran îl provoacă sfidător sau se mistuie în confesiuni demne de sfinții biblici, dar este o iubire la care nu primește răspuns. Suferințele lui sunt ale unui Iov modern, pe care Dumnezeu l-a lăsat în părăsire. Cioran nu se lasă "sedus de baia de imbecilitate", ca toți ceilalți, "răcoriți sau îmbătați de absolut", așa cum îi scrie lui Jeni Acterian 18. După perpeliri religioase, nu rămâne decât un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
venin de "pre toată floarea otrăvita, ce parcă ar umblă la butoniera, în loc de floare, cu o funie de spânzurătoare", desi recunoaște că pesimismul lui Cioran este unul tonic, este ca un șarpe care sâsâie, dar nu musca. Cioran este un "Iov domolit la scoala moraliștilor", el experimentează ceea ce Irina Eliade numește "artă că un anti-destin"; pentru Cioran, scrisul este mistuitor, îl sleiește de puteri, îl transformă într-un instrument al ideii, îl devorează, devine singură rațiune de a exista. Cioran este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
păcătui? Cum s-ar putea reține un astfel de motiv, socotit temeinic pentru botezul copiilor, dacă nu se admite tâlcuirea pe care noi am dat-o: Nimeni nu este curat, măcar o zi de va fi viața lui pe pământ (Iov 14, 4 - n. n.)? Tocmai pentru că necurățiile din naștere sunt Șterse prin Taina Botezului, de aceea se botează copiii, căci (cum scrie la Scriptură), de nu se va naște cineva din apă Și din Duh, nu va putea să intre în
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
fixate în Vechiul Testament prin afirmația că natura a fost creată pentru folosul omului este greșită cel puțin în două privințe 266. Mai întâi, ideea că natura trebuie să servească omului nu este învățătura dominantă a Vechiului Testament. În Cartea lui Iov se spune că Dumnezeu a cauzat ploile, pe când nu exista încă omul pe Pământ, doar spre folosul plantelor. La întrebarea retorică a lui Pavel dacă Dumnezeu are grijă de boi, din perspectiva Vechiului Testament s-ar răspunde că da. Stoicii
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
stare nenaturală și o tortură) transformă poemele - ce ar fi trebuit să fie ofrandă și laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale suferinței și derelicțiunii: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!” Așteptarea răzvrătită, reproșul aduc Psalmii aproape de amarele tânguiri ale lui Iov. Specific argheziene sunt și accentele de trufie provocatoare, rivalitatea cu Atotputernicul: „Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!” Totuși, ieșirea din seria comună a ispitelor „ușoare și blajine”, spre încercarea ultimă, este aleasă pentru a da
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Octavian Goga (Toamnă), N. Iorga (Seară de toamnă), Ludovic Dauș (Și Dacia), Adrian Maniu (Tâlharul). Ionel Teodoreanu e prozatorul preferat al redacției și al cititorilor, fiind prezent cu povestirile Un cerșetor, Amintire, Despărțire, Cocori. Se mai selectează proză de D. Iov (Domnul Cocuz. Amintiri din școală), Tudor Teodorescu-Braniște, sub iscălitura Andrei Braniște (Împăcarea), Ion Pas (Divagațiuni sentimentale, Însemnările unui soldat), N. Dunăreanu (Pagini din trecut). Se reproduce Justiție de I. L. Caragiale. Iosif Popovici este autorul studiului Cum caracterizează românul vecinii săi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290563_a_291892]
-
sub pseudonimul Horia Șoimaru) sau în recenziile lui Petre A. Butucea și Stelian Popescu-Segarcea. Meritorii sunt și comentariile lui Pimen Constantinescu despre relațiile culturale româno-italiene (Limba și literatura italiană și Limba italiană în Ardeal). Au mai colaborat N. Crevedia, D. Iov, Mircea Dem. Rădulescu, George Șoimu. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289350_a_290679]
-
un fals. Din ultimi ani de viață ai lui Augustin (422 sau 425) datează cartea despre Cele opt întrebări ale lui Dulcitius (De octo Dulcitii quaestionibus) care trimite în mare măsură la operele precedente. În 399-400, scrie Observații privitoare la Iov (Adnotationes in Iob), o serie de note făcute pe marginea exemplarului său din Cartea lui Iov; notele au fost apoi strânse de elevii săi; este o operă pe care chiar Augustin, în Retractări, o consideră obscură. Bibliografie. Ediții: CSEL 28
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cele opt întrebări ale lui Dulcitius (De octo Dulcitii quaestionibus) care trimite în mare măsură la operele precedente. În 399-400, scrie Observații privitoare la Iov (Adnotationes in Iob), o serie de note făcute pe marginea exemplarului său din Cartea lui Iov; notele au fost apoi strânse de elevii săi; este o operă pe care chiar Augustin, în Retractări, o consideră obscură. Bibliografie. Ediții: CSEL 28, 2, 1895 (Quaestionum in Heptateuchum libri VII. Adnotationum in Iob liber unus: I. Zycha). Această serie
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceea, Augustin reia și sintetizează motivele din cele două cărți precedente referitoare la necesitatea botezului care servește la ștergerea unicului păcat comis de copii, adică cel originar, și la presupusa posibilitate de a nu păcătui, negată și de Scriptură (cf. Iov 14, 4-5; Psalmi 50, 6-7); îl citează, ca pe o autoritate, și pe Ciprian. Urmează imediat un alt tratat, dedicat și acesta lui Marcellinus, ca să-l ajute să depășească unele dificultăți, intitulat Spiritul și litera (De spiritu et littera) în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e lesne de înțeles, el a respectat criteriile școlii din Antiohia. Iulian a scris Explicații privitoare la cei doisprezece profeți (Explanationes duodecim prophetarum) din care ne-au rămas interpretările la Osea, Ioil și Amos, și un comentariu la Cartea lui Iov (Expositio libri Iob); ne-au parvenit și unele fragmente dintr-un Comentariu la Cântarea Cântărilor. În fine, a tradus Comentariul la Psalmi scris de prietenul său Teodor din Mopsuestia. Bibliografie. Ediții: CSEL 42, 1902 (alte opere între care De nuptiis
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el obtuza definiție Vulgärkatholizismus, adică de „catolicism vulgar, umil”), în timp ce în vremurile noastre doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse când Grigorie se găsea la Constantinopol ca nunțiu papal. Așa cum indică titlul, exegetul are preocupări preponderent morale, chiar dacă reușește încă să valorifice învățătura lui Origen care, deși îndepărtată în timp, ajunge până la el; însă, oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pare să fie Augustin. d) Scriitura lui Grigorie Este citată de obicei, când e vorba despre interesul arătat (sau nearătat) de Grigorie pentru stilul literar, o sentență a sa, rămasă faimoasă, care se găsește în prefața descrierii Despre morală în Iov, dedicată lui Leandru de Sevilia: „consider că nu e deloc un lucru de laudă să silești cuvintele oracolului lui Dumnezeu să se supună regulilor lui Donatus” (faimosul gramatic din secolul al patrulea: „indignum vehementer existimo ut verba caelestis oraculi restringam
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Leandru fusese și la Constantinopol în 582 unde îl cunoscuse pe Grigorie care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel Mare găsim și unele adresate lui Leandru căruia acesta i-a dedicat și tratatul Despre morală în Iov. Leandru a scris și câteva opere împotriva arienilor, însă s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), redactat în 589 la sfârșitul conciliului din Toledo: tratatul e
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]