1,407 matches
-
se cereau rapoarte conform cu legea clerului [...] articolele 40 și 28 în ceea ce privește partea morală, starea civilă precum și starea materială a Parohiei, iată ce se găsește la punctul c al unui astfel de raport pe întregul an 1894/5: biserica filială din Ipotești având suma de 120 lei [...] înscrisă în bugetul Comunei s-a întreținut cu cele necesare. Apoi fiincă pereții a început să crape din cauza clopotniței făcută pe zidul bisericii, s-a decis facerea unei clopotnițe de lemn la o parte, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în această adresă se menționează faptul că, din suma amintită, se vor aduce îmbunătățiri pentru menținerea și facerea gardului separator Bisericei parohiale de casa bisericească 33. Cu toate acestea, în 1895 preotul se adresa primarului plângându-se că biserica din Ipotești n-are pământ. Activitățile epitropilor bisericii nu se opreau la reparațiile zidurilor, acoperișurilor și gardurilor acestor așezăminte de cult; unii au avut și preocupări de excepție, precum înființarea, la Cucorăni, a unei biblioteci care deținea cărți de teologie, științifice, literare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și gardurilor acestor așezăminte de cult; unii au avut și preocupări de excepție, precum înființarea, la Cucorăni, a unei biblioteci care deținea cărți de teologie, științifice, literare, etc.34 Nici aspectele economico-sociale nu sunt ignorate: în iunie 1894, preotul din Ipotești, adresându-se onoratului părinte 35, ia atitudine fermă împotriva străinilor care năpădiseră sătucul, acaparând facerea pâinii, a colacilor și a covrigilor în condiții neigienice. La numai cinci ani de la moartea poetului, autorul plângerii încheie citându-l pe Eminescu: De la Nistru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cinci ani de la moartea poetului, autorul plângerii încheie citându-l pe Eminescu: De la Nistru pân'la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate. Pe marginea din stânga foii stă scris caligrafic: Alianța Română 36. Preotul de la Ipotești își lua în serios întreaga muncă. În 1896 este confirmat faptul că, într-adevăr, bisericuța din Ipotești era de bârne și astăzi este de zid pe temelie de piatră 37. În anul următor, arendașul unei părti din Ipotești era doctorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Tot românul plânsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate. Pe marginea din stânga foii stă scris caligrafic: Alianța Română 36. Preotul de la Ipotești își lua în serios întreaga muncă. În 1896 este confirmat faptul că, într-adevăr, bisericuța din Ipotești era de bârne și astăzi este de zid pe temelie de piatră 37. În anul următor, arendașul unei părti din Ipotești era doctorul Alexandrovici, care scotea la vânzare, pentru locuitori, pământ de calitate pe un preț de cel mult 40
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Preotul de la Ipotești își lua în serios întreaga muncă. În 1896 este confirmat faptul că, într-adevăr, bisericuța din Ipotești era de bârne și astăzi este de zid pe temelie de piatră 37. În anul următor, arendașul unei părti din Ipotești era doctorul Alexandrovici, care scotea la vânzare, pentru locuitori, pământ de calitate pe un preț de cel mult 40 lei38. Preotul Ursachi este din ce în ce mai activ, informând Protoieria amănunțit despre ceea ce se întâmplă în parohia sa. Așa, de exemplu, din adresa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
27 martie) în care se menționează că s-a aprobat [...] vânzarea resturilor de lumânări și a copacilor uscați 51, ocazie cu care se află și numele noului paroh: Panaite Scobai. De aici înainte începe o perioadă nefastă pentru bisericuța din Ipotești. Preotul Scobai nu mai prididește trimițând adrese Protoieriei și Prefecturii, informând de starea jalnică a bisericii și cerând aprobări de renovare. Așa, de exemplu, în adresa cu nr. 25 din 2 iulie 1921 către prea Cucernicul părinte Protoereu, el informează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adus nisip și lut52. Erau, desigur, săritori sătenii; actele din anii 1921-1922 arată că biserica aducea un venit de 60 de lei, iar cheltuielile reprezentau aceeași sumă. Totuși, adresa Protoieriei județului Botoșani nr. 797 din 25 iulie 1922, înregistrată la Ipotești cu nr. 44 din 30 iulie de către părintele Scobai, anunță că din bugetul Asociației Com. Rurale se acordă, pentru reparații, suma de 2000 de lei, care poate fi obținută în urma unui raport pe care îl veți face direct Onor. Prefecturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
veți face direct Onor. Prefecturii de județ și pe bază de acte justificative alcătuite potrivit legii 53. La 10 iulie același an, preotul adusese la cunoștința protoiereului că la împroprietărirea făcută în toamna anului 1921, s-a dat bisericei filiale Ipotești 5 hectare de pământ de calitatea cea mai proastă, pe o coastă și la îndepărtare de sat și roagă să se intervină spre a fi preschimbat 54. Pe 5 august este înființat un comitet în fruntea căruia va sta părintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se bănuiește doar; se știe sigur, în schimb, că era un om gospodar. La 20 iulie 1922 se adresează prefectului, atrăgându-i atenția asupra următoarei situații: în vara anului 1921 s-a făcut cărămidă la mijlocul distanței dintre cele 2 sate Ipotești și Cucorăni, pentru școala din Cucorăni și, pentru că era avantajos, s-a hotărăt a să face un număr de 60-70 mii cărămizi și pentru școala Ipotești 56. Din acestea s-au transportat în sat vreo 14 mii care sunt lăsate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în vara anului 1921 s-a făcut cărămidă la mijlocul distanței dintre cele 2 sate Ipotești și Cucorăni, pentru școala din Cucorăni și, pentru că era avantajos, s-a hotărăt a să face un număr de 60-70 mii cărămizi și pentru școala Ipotești 56. Din acestea s-au transportat în sat vreo 14 mii care sunt lăsate sub cerul liber, iar restul, expuse și ele la ploaie și furtuni. Părerea preotului este că acest material să fie vândut la licitație iar banii conservați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un registru de încasări și unul de plăți care se vor viza de Onor. Protoerie 58. Urmează 45 de semnături; Protoieria aprobă comitetul, prin adresa nr. 510 din 27 aprilie 59, sub iscălitura protoiereului Al. Simionescu. În 1927 exista în Ipotești Școala Primară mixtă, având ștampilă proprie, instituție ce conlucra strâns cu biserica satului; în adresa nr. 53 din 10 mai, directorul școlii anunța preotul că duminecă 22 Mai, a.c., fiind ședința Cercului Cultural vor să asiste cu toți la slujba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Horia, Cloșca și Crișan la Titu Maiorescu. Înaintea lui Maiorescu este pomenit, cum era firesc, numele lui Mihai Eminescu. După aceasta se spune în adresă veți pomeni pe eroii răsboiului pentru întregirea neamului și pe eroii localnici 62. Eroii din Ipotești se află consemnați atât în ambele biserici, cât și pe monumentul de piatră din vecinătate care a rezistat vitregiei vremurilor; printre numele inscripționate sunt câteva cazuri în care tatăl a murit în primul război mondial, iar fiul în al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și pe monumentul de piatră din vecinătate care a rezistat vitregiei vremurilor; printre numele inscripționate sunt câteva cazuri în care tatăl a murit în primul război mondial, iar fiul în al doilea. Revenind la mult discutatul teren al bisericii din Ipotești, adresa cu nr. 33297 (înregistrată la Ministerul Cultelor și Artelor cu nr. 52, din 30 iulie 1927) arată că acesta trebuie să se arendeze de Epitropie prin licitație și rezultatul să se supună aprobărei Sf. Mitropolii 63. Licitația s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de Dumitru Crețu, după care vor fi făcute toate demersurile legale necesare intrării sale în drepturi 64. Începând din 1929, protoiereul județului Botoșani, Al. Simionescu în bune relații cu prefectul județului, Petre Irimescu va efectua o serie de inspecții la Ipotești. La 21 iunie va consemna într-un proces-verbal următoarele: cu acest prilej în urmare cu D-l Inginer al județului, cu preotul paroh local am ales locul în care se va construi noua biserică a acestui sat, după planul tip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bisericei din beton urmând a se continua la primăvara viitoare 67. La capitolul al II-lea al procesului-verbal de inspecție, situația externă a bisericii, sunt trecuți la ctitori vechi: Ipatie și N. Isăcescu și Gh. Eminovici, fost proprietar al moșiei Ipotești 68. În Anuarul Arhiepiscopiei Iașilor Mitropolia pe anul 1930, tipărit la mănăstirea Neamț, găsim biserica filială "Sfinții Arhangheli" în stare mijlocie 69. Dacă piatra de temelie a fost pusă în iunie, iar în decembrie 1929 era turnată temelia și clădit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
filială "Sfinții Arhangheli" în stare mijlocie 69. Dacă piatra de temelie a fost pusă în iunie, iar în decembrie 1929 era turnată temelia și clădit soclul bisericii, se poate bănui că înființarea comitetului de construcție a bisericii Mihai Eminescu din Ipotești s-a făcut cu un an înainte. Așa cum reiese din adresa nr. 11121, emisă de Administrația județului Botoșani la 3 decembrie 1930, i se cerea primarului comunei Bălușeni suma de bani înscrisă în buget pe anul 1930 ca ajutor pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
an înainte. Așa cum reiese din adresa nr. 11121, emisă de Administrația județului Botoșani la 3 decembrie 1930, i se cerea primarului comunei Bălușeni suma de bani înscrisă în buget pe anul 1930 ca ajutor pentru construcția Bisericei "Mihai Eminescu" din Ipotești 70. Prin urmare, pentru a fi obținuți, acești bani fuseseră prevăzuți în buget cu un an înainte de către prefectul județului Botoșani. Casier al Comitetului de construcție era secretarul general al Consiliului Județean de la acea vreme, Dumitru Rusu; știa prefectul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
171/193074, povestește detaliat păsurile meseriașului: pe la începutul lui August el este chemat la Prefectură de D-l inginer Nicolaide, pentru a se pune de acord cu inginerul județului în vederea furnizării unui număr de 30.000 cărămizi pentru biserica de la Ipotești. I s-au oferit 1,10 lei pe bucată, urmând ca transportul să-l efectueze prefectura; din cauza prețului însă, Chirilă nu acceptă. Ulterior, întâlnindu-l în oraș, Nicolaide îi spune meseriașului că i s-a aprobat afacerea cu suma cerută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prețului însă, Chirilă nu acceptă. Ulterior, întâlnindu-l în oraș, Nicolaide îi spune meseriașului că i s-a aprobat afacerea cu suma cerută de el. Inginerul județului întărește spusele lui Nicolaide și îl asigură că îi va trimite căruțe de la Ipotești, pentru a ridica marfa comandată, urmând ca bonurile în baza cărora va primi banii de la Prefectură 75 să-i fie remise de Nicolaide. Acesta, declară petentul, după ce a primit întreaga cantitate de cărămidă a căutat a mă încurca cu vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de la Prefectură 75 să-i fie remise de Nicolaide. Acesta, declară petentul, după ce a primit întreaga cantitate de cărămidă a căutat a mă încurca cu vreo 7.000 cărămizi căci a trebuit să mă duc de câteva ori personal la Ipotești și după multă greutate [...] mi-a dat bonul pentru întreaga cantitate 76. După ce l-au purtat pe drumuri vreo 2 luni, pe motiv că nu sunt bani77, meșterului i se plătește o parte din cantitate cu doar 0,95 lei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
10.000 de lei de la unitatea Sulița și unitatea Trușești 79. Se mai întâmpla ca răspusul să fie negativ. Primăria Poiana, spre exemplu, spune că bugetul pe 1930 s-a dotat cu deficit, așa că nu vor putea plăti 80. La Ipotești însă, șantierul avansează; în procesul-verbal de inspecție nr. 9 din august 1931, protoiereul Simionescu notează că zidirea a ajuns până la bolțile superioare 81. Biserica veche, în schimb, e din ce în ce mai mică și în acte; este aproape în ruină. Se construiește noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
până la bolțile superioare 81. Biserica veche, în schimb, e din ce în ce mai mică și în acte; este aproape în ruină. Se construiește noua biserică filială 82. De fapt, intenția oficialilor era ca aceasta să fie dărâmată, uitând că ea a slujit întemeietorilor Ipoteștilor și familiei Eminovici. În procesul-verbal din noiembrie 1932 se spune că lângă vechea biserică ce e în ruină s-a construit cu concursul Comitetului Județean Botoșani spre pomenirea marelui poet M. Eminescu care a copilărit în aceste locuri, o frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se edifica biserica se dovedește destul de complexă. Sunt câteva dovezi revelatoare în acest sens. Prin Direcțiunea aplicării Reformei Agrare, Ministerul Agriculturii și Domeniilor comunică prefectului de Botoșani că bunul în suprafață de circa 9.309 m.p. situat în vatra satutui Ipotești, care se aprobase să se vândă locuitorului Dumitru Gireadă, se revocă și se dispune să se vânză Epitropiei Bisericei "Mihai Eminescu" din satul Ipotești, reprezentată prin domnul P. Irimescu, cu 8.000 lei, plată integrală și anticipată 85. Ministerul dispune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prefectului de Botoșani că bunul în suprafață de circa 9.309 m.p. situat în vatra satutui Ipotești, care se aprobase să se vândă locuitorului Dumitru Gireadă, se revocă și se dispune să se vânză Epitropiei Bisericei "Mihai Eminescu" din satul Ipotești, reprezentată prin domnul P. Irimescu, cu 8.000 lei, plată integrală și anticipată 85. Ministerul dispune să se achite imediat suma la Administrația Financiară, făcând-o venit la articolul 89 al bugetului în curs și totodată să mai plătească și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]