733 matches
-
cu cei dragi în nevăzut. 16 august. Cincizeci și unu de ani. Andrei (Bart) îmi cântă la telefon: La mulți ani! Apoi alți prieteni, care n-au uitat sărbătoarea de anul trecut, sau pur și simplu ne-am „întâlnit” în „irealitate”, acolo poate trăim altfel, ne vedem tot timpul, suntem un „tot”, o „gigantică ființă”, cu fețele în toate părțile, cu mii și mii de ochi, mâini și picioare! Exact ca apariția divină din Gita, ființa supremă în viață și moarte
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
rugăciunile lui pentru mine m-au susținut în cele mai grele clipe. Acum, ca niciodată, văd lipsa copilului, acelui Lionel al meu care ar fi putut să-mi dea mai departe sentimentul că totul a fost adevărat, și nu o irealitate, un vis care se aprinsese ca să se stingă brusc. Am vorbit cu prietenii suedezi despre acest regret al meu - Göran (Sonnevi) mi-a povestit din nou cât de importantă a fost pentru el nașterea copilului lor. Era bolnav în toate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se cheamă în suedeză a picta draci pe pereți! 16 august. Am împlinit cincizeci și doi de ani. Am primit flori și felicitări de la prieteni. Dar n-am scris nimic în jurnal. Moartea lui Lionel m-a îndepărtat parcă de irealitate. Cărțile au amuțit, nu le mai aud vocile. Sunt singură cu fantome, vampiri hrănindu-se cu energia mea creatoare, târându-mă către banala ladă cu gunoi a existenței fără entuziasm. Septembrie Aceeași paralizie a voinței. Uneori îmi doresc chiar moartea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o istorie: - Este plină de iubire? - Este necesară? - Este adevărată? Aceste interogații ascund ceva care nu ține de domeniul artei. Oare îi era străină arta plăcutului „satir” al filozofiei antice? Arta cum o văd eu a ținut mereu de domeniul irealității, al iraționalului, acolo unde există mai mult decât revoltă, dinamită de toate culorile și puterile explozive. E domeniul libertății, în care legile societății, exigențele ei n-au ce căuta. Arta nu poate fi plină de iubire decât în măsura în care această iubire
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aceste scrisori vechi, le recitesc, deși timpul poveștii e încheiat, dar prin mine povestea se duce mai departe. Așadar, mă aflam într-un impas, îndoindu-mă că vreodată va sosi vreo veste bună în realitate, dar mereu vești bune din irealitate. Stockholm, 5 noiembrie 1974 Mon amour, mon doux, mon tendre, mon merveilleux amour! Mulțumesc pentru tot! Mulțumesc pentru scrisoarea ta. Mulțumesc pentru puloverul minunat pe care-l port ca pe o mănușă, cu mândrie și convingere. E adevărat ce spui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de asemenea o lașitate. Un intelectual are facultatea de a discerne capacitatea destructivă a războiului mediatic. Agresiunea prin T.V. are căile sale neuropsihice de a crea În subconștient fixații a căror efecte, un reputat gazetar le definește ca sindrom al irealității. „Cel ce vede pe ecran tot felul de violențe, crime etc. pierde treptat percepția adevărată a nenorocirii reale din apropierea sa. Ajunge la un moment dat să capete imunitate la agresiune, nu mai are tresărirea omului normal la o nedreptate comisă
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
mi s-a părut o iluzie, regăsirea unui peisaj cunoscut, în care trăisem cândva, în altă viață, în care eu eram și nu eram același de acum. Pe gard, o tăbliță albastră indica Strada Munții Gurghiului și numărul șapte. O irealitate transformată brusc în real, o ficțiune întoarsă într-un adevăr real, care mi s-a părut imposibil și ireal. M-am îndepărtat, am cutreierat cartierul, am revenit. La portiță era acum o doamnă bătrână, o doamnă de altă dată, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se produc în lanț. Iată câțIVa dintre ei: ignoranța → volițiunile → construcțiile psihice → dorința (sexuală) → bătrânețea → moartea → renașterea. Se neagă realitatea persoanei, dar și pe cea a principiului vital, ătman. După Eliade, există o funcție ascetică a acestei negații: „Meditând la irealitatea persoanei, e distrus egoismul în înseși rădăcinile sale”. Negarea Sinelui ridică probleme. Dacă s-ar recunoaște existența Sinelui (ătman), atunci Buddha ar fi mințit și ar fi fost catalogat drept filosof eternalist. Dacă nu, ar fi fost considerat nihilist. Prin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
doua oară,/ îmbătată m-aș fi întins pe nisip” (Războiul cu tine însuți). S-a vorbit, cu referire la volumele de dinainte de 1990, despre „irealismul poeziei” (Nicolae Manolescu) și despre „evanescența discursului” (Marin Mincu), dar în versurile ulterioare tendința spre irealitate devine tot mai accentuată. Dacă, în genere, modalitatea de construcție a poemului consta într-o decupare a secvențelor de cotidian, recompuse la nivel simbolico-parabolic, într-un registru al semnelor enigmatice, vizionare (Al. Cistelecan), în Materia signata și în Roșiile portocalii
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
În ascensiunea sa, orice speranță? Mai nimic, s-ar zice. Cel mult, fidelitatea față de sine. Oșansă aparent fără șanse, dar unica șansă, și Încă una imensă. * În 1936, apare În literatura română o carte subțire și stranie, intitulată Întâmplări În irealitatea imediată. O carte ațintită doar spre omenescul din om, nu „supra-om”, nici omul ostaș sau furnică. Omul care este doar atât, și cât de mult totuși, om. Iluminările, catastrofele, iluziile ființei vulnerabile care vrea să Înțeleagă ce Înseamnă a trăi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ni se arată nu este altceva decât, cum va spune autorul Însuși, „bizara aventură de a fi om”. Aventura acestei cărți discrete și impunătoare nu este mai puțin tulburătoare decât viața scurtă, tragică și exemplară a autorului ei. Întâmplări În irealitatea imediată nu putea, În momentul apariției sale, dar nici ulterior, să Întrunească succes de public sau unanimitatea criticii. Era și trebuia să rămână o excepție, un „eveniment” de altă natură decât cele ușor comestibile. Ocarte reînviind mereu, dar nu pentru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
române Între cele două războaie, Ov.S. Crohmălniceanu reașază această operă și pe autorul ei În literatura „autenticității” și „experienței”, lângă Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade, Mihail Sebastian. Tot profesorul Crohmălniceanu semnează studiul introductiv al ediției franceze din Întâmplări În irealitatea imediată, apărută la Paris, În 1973. Apariția În Franța a Însemnat un succes de prestigiu, suscitând o primire care conferă lui Blecher reputația „unui Kafka român”... Într-o Încercare critică cu tematică mai puțin obișnuită, dedicată În Statele Unite de Eduardo
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mult prea puține, percepem doar fragmentar și eronat realitatea. Lumea la care accedem este foarte departe de cea reală”... afirma tânărul Blecher și avem, poate, aici, prima explicație a titlului cărții de mai târziu. Întâmplările cotidianului nostru se petrec În „irealitatea imediată”... termenul ar putea numi himera acestei parțialități, nu doar evaziunile fastuoase, disperatele Încercări de a depăși limitarea și fragmentul. „Avem puține simțuri față de marele număr de Însușiri ale corpului. Suntem foarte departe de a cunoaște toate aceste Însușiri. Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de destinul biologic al lumii”. Pagina de licean a lui Blecher anunță și rezumă solemna proclamație cosmică a lui Geo Bogza, din epoca anilor ’30, iar aceasta constituie, la rândul ei, comentariul premonitoriu, probabil cel mai exact, pentru Întâmplări În irealitatea imediată, din 1936, consfințind Înfrățirea spirituală a doi veșnic tineri clasici ai literaturii române moderne. Merită să mai Întârziem câteva clipe pe foaia caietului de teze din 1926. Elevul aspiră, desigur, la o ființă Înzestrată cu atâtea simțuri câte ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încercării „criticiste sau realist-idealiste”, cum Își definește liceanul viziunea care, crede elevul Blecher, ar face posibil conjunctul, ca să Întrebuințăm chiar termenii săi, dintre o credință „profundă” și „un spirit științific convins”. Avem aici prefigurate, credem, Întâmplările conștiinței În relație cu irealitatea materiei perceptibile, extinsă și restrânsă abuziv, pentru că e „visată”, În lipsa altui mijloc care să-i probeze limitele. Tocmai limitele condiționate de imediatul incendiar al senzorialității vor energetiza fascinația de vârtej a creației sale. Dar avem aici, probabil, și rădăcina spiritualității
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
contact esențial, dincolo de ceea ce știa demult despre imperfecțiunea releelor noastre de comprehensiune și fără a renunța, nici țintuit, ca Într-un sicriu, pe patul de suferință. Este interesant de amintit că În 1973, când apariția la Paris a Întâmplărilor În irealitatea imediată a produs În presa franceză un interes cultural de prestigiu În jurul numelui său, editorul Maurice Nadeau a primit numeroase scrisori de la foști tovarăși de suferință ai lui Blecher, care nu-l uitaseră și erau dispuși să dea publicității corespondență
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu doar despre o opțiune pentru un anume curent literar ar putea fi vorba la Blecher. Este altceva și mai mult: consecința metarealistă, până la neverosimil și turmentare, a situării În chiar miezul negru al unei cumplit de „reale” existențe umane. „Irealitatea și ilogismul vieții cotidiene nu mai sunt demult pentru mine vagi probleme de speculație intelectuală: eu trăiesc această irealitate și evenimentele ei fantastice... am căutat să ridic la egal de lucidă și voluntară valoare orice tentație a halucinantului... știu doar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai mult: consecința metarealistă, până la neverosimil și turmentare, a situării În chiar miezul negru al unei cumplit de „reale” existențe umane. „Irealitatea și ilogismul vieții cotidiene nu mai sunt demult pentru mine vagi probleme de speculație intelectuală: eu trăiesc această irealitate și evenimentele ei fantastice... am căutat să ridic la egal de lucidă și voluntară valoare orice tentație a halucinantului... știu doar că voi juca până la ultimele jetoane.” * Cum a operat infuzia acestei „suprarealități” asupra spiritului mereu lucid al lui Blecher
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să ridic la egal de lucidă și voluntară valoare orice tentație a halucinantului... știu doar că voi juca până la ultimele jetoane.” * Cum a operat infuzia acestei „suprarealități” asupra spiritului mereu lucid al lui Blecher se va vedea În Întâmplări În irealitatea imediată. Merită să reamintim opinia exprimată Încă la apariție de Eugen Ionescu. Recunoscându-i „o mare valoare” (ceea ce nu prea era În obiceiurile violentului contestatar juvenil al lui Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu), Eugen Ionescu propune, În Facla din 1936
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
locul nașterii mele”, așa debutează Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă. „Când privesc mult timp un punct fix pe perete, mi se Întâmplă câteodată să nu mai știu cine sunt nici unde mă aflu”... acesta este startul Întâmplărilor În irealitatea imediată a lui Blecher. Humulești, lângă apa Ozanei - aproape de Neamț, aproape de Roman... La Creangă, situarea temporală și spațială („locul nașterii”), dar și toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr sunt perfect fixate. Ca și climatul sufletesc al rememorării
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și fragmente crude de viață cotidiană, mereu avide de sens și nemulțumite de sensul pe care, pentru o fracțiune, l-au captat. O perpetuă ardoare „nomadă”, de la o Întâmplare la alta, ceea ce Înseamnă de la o insatisfacție la alta, Într-o „irealitate” plină de toate capcanele, limitările și golurile realității Înseși. Blecher este un „ales” pentru suferință, dar este și un neînfrânt cavaler al căutării, refuzând zădărnicia, chiar când o descoperă. Revelațiile sale, adesea terifiante, nu sunt artificii morbide, ci probele adevărului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
țări europene. Uneori, În forme bizare și chiar răsturnate. În felul cum negi frumusețea, Îi poți totuși aparține. Îndoindu-te de adevăr, Îi aparții, totuși. Sceptic față de orice credință, mărturisești, totuși, nevoia reperului. În 1936, când a apărut Întâmplări În irealitatea imediată, murea Mateiu I. Caragiale. Capodopera acestuia, Craii de Curtea Veche, editată În 1929, carte „puțintică și excelentă”, cum spunea Camil Petrescu, părea, ca și volumul lui Blecher, o extravaganță destinată doar inițiaților. În Istoria literaturii... lui G. Călinescu, prima
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
treptat, cotizanții. Bijuteria literară care este Craii de Curtea Veche Își mărește, În succesive ediții, dintre care unele de mare tiraj, publicul. Deși a beneficiat de elogii competente și suscită azi un tot mai accentuat interes din partea criticii, Întâmplări În irealitatea imediată parcurge un drum mai anevoios. Poate și pentru că este demersul spiritual al cunoașterii prin cuvânt, scrisul asumat, cum spune Ov.S. Crohmălniceanu, „nu ca Îndeletnicire artistică, ci ca experiență existențială intimă”. Nu doar o expiere sau chiar o sublimare a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din nou, În proximitatea diurnă și nocturnă a biografiei lectorului, ca interlocutor de gală. Cu trecerea vârstelor, Von Aschenbach părea deja un soi de elevat alter ego, Într-o metarealitate a refugiului de realitate. De data asta, Însă, realitate și irealitate jucaseră parcă mai năzdrăvan ca oricând. Nu bănuiam atunci că voi părăsi, până la urmă, România, nici că voi ajunge În mai puțin de zece ani să locuiesc În America. Cu atât mai puțin, că mă voi Întoarce, cândva, la Veneția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
invoca „suflul Înviorător al spiritului”, pentru a-și releva posibilitățile, delirul, ea este „un teritoriu În afara legii”, deschis tuturor ademenirilor, abuzurilor, șarlataniilor, diletantismului proteic și modelator. Și visului, bineînțeles, agresiunii onirice. Sacrul atotputernic este Înlocuit de profanul atoate vulnerabil. Aventurierul irealității, sfidând normele și interdicțiile monotone, aspirând la un polimorfism prolific și perpetuu, se simte mereu umilit de plicticoasa lume a celor maturi, rigidizați de griji și strategii rutiniere. Marele Părinte, Unicul iudaic este Înlocuit de incurabilul Mare Copil, multiplicându-și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]