1,352 matches
-
vă mărturisesc că o făceam cu deosebit respect. ― Te rog, spune-mi pe nume! Cât despre admirație, mi se pare un lucru atât de firesc. Și eu fac asta aproape zilnic. Mariam nu cucerea din primul moment, nu avea farmecul irezistibil al prințului. Avea, însă, un suflet de o mare frumusețe. Auzindu-i râsul, Marioritza rămase fără suflare. Întrezărise imaginea unor cai trecând ca o ninsoare orizontală prin amintirea unei dimineți de iarnă. Și, ca în clipa unei magii, pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
degrabă la croitor. Am nevoie de haine. Și repede. Nu mai spune! Dar văd aici o grămadă de haine, care mai de care mai frumoase, unele chiar deosebite. ― Ei, nu, maman! Nu înțelegi? Am nevoie de niște haine... niște haine irezistibile. Clucereasa așeză tava pe o măsuță, după care se așeză și ea pe un scaun, examinându-și feciorul. Arăta ca un bărbat în haine de copil. Moțul ei crescuse. Dar apăruseră și elemente noi. Recunoștea prea bine febrilitatea asta, dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai ademenitoare și unduitoare decât șarpele din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca o flacără verde, o flacără de vrajă, flacăra irezistibilă a păcatului. Pe ultimele acorduri, însuși Marele Komandir, în ținută de gală, cu toate decorațiile strălucind pe tunica lui brodată cu fir de aur, sări primul pe podium. Luă mâna primadonei și o sărută apăsat. „Oceni, oceni crasivâi, daragaia maia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vânătoare cu șoimi. 1. Un spin tăie pantalonul prințului puțin deasupra genunchiului stâng și, prin acea despicătură, albeața pielii luă deodată conturul unei guri ademenitoare. În acel moment, Marioritza trăi o surpriză copleșitoare. O sfâșiere învăluitoare. O dorință absurdă, dar irezistibilă de a îngenunchea, de a săruta acea gură albă. Ca să nu alerge spre ea, își strânsese și chiar își petrecuse de mai multe ori frâul calului în jurul mâinii. Numai că imaginea rămăsese și chiar reveni, înspăimântător de vie, zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din urmă, fără să-și dea seama, se treziră laolaltă cu ceilalți invitați într-un salon special amenajat, luminat de o singură lumânare doar. Și, în exclamațiile admirative ale celor prezenți, Regele Soare își făcu apariția, strălucind aproape regal alături de irezistibila, insolita Napoleoană Marioritza. Așa începu fantasmagoria. Lumânarea fu stinsă și, de undeva, din spate, prin fanta unei draperii negre, năvăli doar un singur fascicul de lumină fosforescentă. Șovăia, zbura, zbârnâia ciudat peste capetele spectatorilor și, dintr-odată, întunericul începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ce profit! Ei, doar ce s-a putut și cu o blândețe progresivă, te asigur. Fata se frăsuia căzută la pieptul meu. Unde naiba ai fi vrut să-mi țin mâinile?... Și mai avea - cum să-ți spun? - o aromă irezistibilă de jimblă fierbinte. ― Mulțumesc lui Dumnezeule că nu m-a lăsat să fiu femeie! Nu este exclus ca replica asta să fi ascuns ceva teribil de comic. Guibert se opri, se uită într-un fel ciudat la Dante Negro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
viață minunată - privind palid de la fereastra băii, zări chipul lui. Încă o dată, simțirile îi fură cuprinse într-o cădere ca de derviș, iar sentimentul de calm, atât de puternic cu o clipă în urmă, dispăru ca un abur. Aceeași influență irezistibilă pe care o simțise în goana sa turbată ultima oară când îl văzuse în bazar o cuprinse din nou. Neajutorată în fața ei, știind că trebuia să facă rapid ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la pământ din pricina emoției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
priviri pe reverend; se mulțumește să ridice enigmatic din sprâncene. Faptul cel mai ieșit din comun este că Howard e Îmbrăcat după moda americană, arborează chiar un joben care, În ciuda tragediei care se desfășoară pe scenă, e de un comic irezistibil. Cu toate acestea, mulțimea urlă, se văicărește și, pe cât Îmi dau seama, nu există nici cea mai mică urmă de amuzament pe nici un chip. În afară de acela al pastorului, care catadicsește, În sfârșit, să mă lămurească: — Există Întotdeauna, la aceste ceremonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai era posibil, și, În sfârșit, Într-o ultimă străfulgerare de luciditate, Îi trecu prin minte și ideea că, dacă, cu toate acestea, chiar ar muri, asta ar Însemna că, În mod paradoxal, ar fi Învins moartea. Înflăcărat de o irezistibilă dorință de sacrificiu, era pe punctul de a-l implora pe dumnezeu să-i ia viața, dar n-a mai avut timp să-și cuvintele pună cuvintele Într-o ordine. Anestezia l-a scutit de supremul sacrilegiu de a dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și să ia foc troia. Ceea ce a contribuit mai mult la complicarea și tărăgănarea negocierilor a fost faptul că nici una dintre maphiile din celelalte țări nu dispunea de supraveghetori ca să facă ce vrea cu ei, lipsindu-le, prin urmare, mijlocul irezistibil de presiune care dăduse rezultate atât de bune aici. Deși această latură obscură a negocierilor nu ajunsese să transpire, afară doar de zvonurile de totdeauna, existau puternice presupuneri că comandamentele intermediare ale armatelor din țările limitrofe, cu consimțământul indulgent al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și i-ar putea fi dat din mână avea să fie desertul lui. Moartea Îl privește pe violoncelist. Din principiu, nu distinge Între oameni urâți și oameni frumoși, poate pentru că, necunoscând din ea Însăși decât țeasta care este, are tendința irezistibilă de a face să apară a noastră desenată pe sub fața care ne servește de vitrină. În fond, În fond, adevărul cere s-o spunem, În ochii morții suntem cu toții la fel de urâți, inclusiv În vremea În care am fost regine ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
da, admise coasa, Și cu această beretă pe care o am pe cap, Și, Și cu haina asta de piele, Și, Și cu geanta asta pe umăr, Nu zic că nu, Și cu acești cercei din urechi, Mă predau, Sunt irezistibilă, mărturisește, Depinde de tipul de bărbat pe care vrei să-l seduci, În orice caz chiar ți se pare că sunt frumoasă, Eu am spus-o mai Întâi, Dacă-i așa, la revedere, mă voi Întoarce duminică, cel mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
am povestit pe scurt relația mea cu Midori și i-am explicat ce se întâmplase în ziua respectivă. Am iubit-o întotdeauna pe Naoko și încă o mai iubesc, dar între Midori și mine există o încredere nestrămutată, o forță irezistibilă care mă proiectează în viitor. Dragostea mea pentru Naoko este liniștită, blândă, transparentă, dar pentru Midori simt cu totul altceva. Dragostea mea pentru Midori e pe picioarele ei, trăiește, respiră, pulsează, mă cutremură de-a dreptul. Nu știu ce să fac, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
era hotărâtă, religiile erau oriunde opiul popoarelor, și cu atât mai mult erau astfel cultele pseudo-tribale. Apoi o țineam de mijloc la acele escolas de samba, când participam și eu la serpentinele de dansatori ce desenau sinusoide ritmate de bătăile irezistibile ale tobelor, și-mi dădeam seama că ea adera la lumea aceea cu mușchii abdomenului, cu inima, cu capul, cu nările... Pe urmă ieșeam de acolo, și ea era prima care-mi diseca anatomic cu sarcasm și ranchiună religiozitatea profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sine, o înșiruire de definiții fără aplicabilitate; pe deasupra, mai avea și coperți orange. Cu Neagșu nu era de glumit. Ca orice belfer fanatizat de materia lui de rangul doi, te executa cu zâmbetul pe buze. Marii fanatici au un surâs irezistibil. Așa și ăsta. Îi spunea unei studente însărcinate în luna a șasea: drăguță, văd că ai știut să-ți umfli burta, dar despre predarea frontală nu prea ciripești mare lucru. Un gentleman, ce mai, și un asiduu umflător de burți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care desființa tot ce atingea. Poate tocmai pentru că cerea prea mult de la el și de la ceilalți. Dintr-un fragment de jurnal, Cosmin dedusese că Adelina avea dantura unui vampir. Când plângea și ochii indigo i se umpleau de lacrimi, era irezistibilă. Așa se explică de ce Leo trecuse cu vederea prosoapele, ciorapii și tampoanele însângerate rămase mereu în urma ei. Chiar Adelina recunoștea, într-o scrisoare către acupunctorul Ladea, că parchetul din cameră era putred din cauza puloverelor îmbibate de apă, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Între multiplele calități politice ce-și atribuia prefectul era și aceea de neîntrecut orator poporan. Avea convingerea mare că verbul său fierbinte merge drept în inima țăranului și o modelează după intențiile lui. Jongla și acuma cu frazele și cuvintele irezistibile: "opinca e talpa țării", "munca voastră sfîntă", "țăranul român cuminte și harnic", "regele și guvernul vă poartă de grijă", "aveți încredere în cârmuitorii țării", "iubirea patriei", "interesul țării cere liniște și ordine, fraților", "romînul nu piere"... Țăranii ascultau și-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e silă de voi! Vorbind îi trecea neîncetat prin minte că și-a pierdut cumpătul, dar nu se mai putea opri, întocmai ca alergătorul, care din greșeală și-a luat vânt pe o coastă piezișă și e dus la vale irezistibil, deși știe că se apropie de o prăpastie. Efectul dojanei de altminteri îl încuraja să continue. Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-ar fi redeșteptat brusc în sufletele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-se să stea acolo, că a trebuit să respecte ordinul bătrânului părinte. Acum era sigur că, în alte împrejurări, adică de n-ar fi fost îndrăgostit, nu s-ar fi mișcat din Amara... Emoția lui Baloleanu se manifesta printr-o irezistibilă avalanșă verbală. Din clipa când a fost desemnat pentru postul de prefect al unui județ răzvrătit, a simțit nevoia să se înfățișeze pretutindeni ca un martir trimis la eșafod. Prin București se vorbea în taină că armata nu mai e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ciondăniți? ― Nu. Ne-am zis câteva vorbe dulci. Brett șovăi, examină o clipă celula dezmembrată. ― Just. Să mai încercăm. Pentru a n-a oară, Parker apăsă butoanele de comandă, se uită pe ecranul de control cu dușmănie. Avea o poftă irezistibilă să-i dea un pumn părându-i rău că nu l-ar fi primit Ripley în cap. Evident, era pură fantasmagorie. Deși era din fire vioi, repezit, se stăpânea și-și dădea seama că avea nevoie de monitorul de control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
orice mască. Fetele începură să râdă, oarecum stingherite, privindu-se una pe alta, și pe furiș, privind spre Orlando, care părea abătut, cufundat în gânduri. Adrian râse și el, cu poftă, foarte bine dispus, parcă veselia fetelor ar fi fost irezistibilă și molipsitoare. - Sînteți așadar aceleași, spuse, și atunci nu mă mai repet. Continuu deci de unde m-am oprit când am fost întrerupt de amabilul nostru amfitrion. Dacă, așa cum spuneam, poezia e prin excelență metodă politică, și este ultima metodă politică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aceasta ! Sunt mai puțin de trei ani de când, la un dineu ce nu mai lua sfârșit - ce nefericit ai putut fi în acea seară ! Avea o rochie cu dantele, o parură complicată în superbul ei păr, iar convingerea că este irezistibilă îi dădea în mod special un aer languros, ispititor. O făcea să se poarte încă mai insinuant... La început te grizaseși numai privind-o, apoi însă, în ultimele ore ale seratei, nu mai făcuseși nimic altceva decât să bei. Profesorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alee : pentru că, impardonabil de neglijentă, Sophie a lăsat furtunul deschis. Și cum merge tot înaintea ta, observi deodată că nu mai este la fel de suplă ca altădată, fapt pe care sigur nu-l știe, de vreme ce se poartă tot ca și când ar fi irezistibilă ! Cum însă să mai fie, când face asemenea tentative periculoase ? Tentative ce nu pot aduce decât riscuri și dezavantaje, riscând, și tu, și ea, a vă compromite ! Și de aceea mai faci o disperată tentativă de a-i deschide ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nebunia din pricina accidentului de automobil, de care era, firește, vinovată ea, pentru că îl sâcâise până-l făcuse să-și piardă controlul, și pentru că supraviețuise. Dezgustul față de ce se întâmplase s-ar putea să acționeze în George printr-o bruscă necesitate, irezistibilă, de „a-și duce opera la capăt“, prin acea binecunoscută metodă de autodistrugere. Stella se simțea prea slabă și prea deconcertată pentru a se întoarce acasă, prea vlăguită ca să lupte fizic cu George, așa cum se întâmplase uneori în trecut, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îl consideră ca pe un privilegiu, o binecuvântare, un dar ce se cere dăruit. Fără îndoială, dorința de a i se confesa lui Rozanov, dorință permanent prezentă, devenise tot mai puternică în ea și, odată cu șocul atacului la adresa ei, ajunsese irezistibilă: dorința ca, prin cine știe ce farmec, să poți îmbina imaginea iubită, captivă în inima ta, cu cea atât de liberă, aparținând realității. Asta era una dintre pricinile ei de suferință. Cea de-a doua, poate că și mai aprigă, era dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]