2,421 matches
-
coșmaruri. Era obosit când s-a trezit. Apa rece de după bărbierit și cafeaua călduță, fără zahăr, l-au înviorat puțin. În timp ce scria un bilețel pentru Anca, își făcea planuri pentru întreaga zi. Era presat de prea multe probleme care-l iritau și-l oboseau. Începuse să se teamă... A plecat grăbit și total indispus. Aglomerația din trafic l-a obligat să se concentreze atent, dar nu a scăpat de gândurile și temerile ce-l frământau. Observând turlele înalte ale unei biserici
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
logodnicului de la acea vreme. - De unde știi toate astea? - Mi le-a spus deținătoarea ulterioară a lucrării, adică rivala nepoatei, care a înlocuit originalul cu un fals și mi l-a vândut mie. - Dar codul? Tot n-am înțeles. Bărbatul se irită vizibil: - Pe naiba, erau niște cifre fără importanță. Cineva îmi dăduse un indiciu, cum că pictorul ar fi pus la păstrare, în tinerețe, un secret. Apoi tuși sec și schimbă subiectul. Femeia zâmbi și se alintă, sub privirile chelnerului care
PROMISIUNEA DE JOI (XIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354881_a_356210]
-
a oferit dioptrii sufletești. Impactul Jurnalului nefericirii asupra mea a fost grozav și revelator. “Acest jurnal este rezultatul singurătății mele, al lacrimilor atât de multe, atât de grele. Îmi văd chipul cu pistrui sărați. Sunt atât de sărați că mă irită. Simt, ajung cu limba bobul de sare, cu buzele uscate. E căutarea durerii. E căutarea ta. Îmi spăl obrajii cu apă rece. Simt cum apa sfârâie. Obrajii îmi ard, sunt fierbinți, sunt de foc. Dar nimic nu mai contează, frumusețe
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
se... - Ba deloc, tată! Iartă‑mă că‑ți amintesc, dar nu am avut salariu de tractorist? Mi‑am bătut joc de bani? Nu am câștigat la magazinul Danei aproape mereu? Am aruncat banii pe fereastră? l‑a întrerupt Gabriel destul de iritat și nemulțumit de lipsa de înțelegere a tatălui său. - Eu nu zic că nu, dar ce? Tu mă tragi acu’ pe mine la răspundere, băiete? Iote‑te la el cum s‑a obrăznicit, Ioană! - Nu s‑a obrăznicit, măi omule
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
filmul unde mult plângeam, acum vreo cincizeci și ceva de ani. Era real, se pare, nu spun ba, dar cu Tzara e altă dandana, că nimeni nu intelegea, ce vrea acel ochelarist cu DADADA. Păi aste el dorea, și azi irită prostia ce-i mereu gravidă De n-ar fi Dumnezeu, de n-ar fi Dumnezeu, eu tot aș vizita un templu, un muzeu, de nu ar exista nimic divin, atunci eu tot m-aș mulțumi privind la câini și prunci
CA UN PAING de BORIS MEHR în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355229_a_356558]
-
tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură - boabele de mazăre i se rostogoleau din lingura pe covor, când întindea mâna după cană cu lapte, jumătate din lapte se varsă pe față de masă. Fiul și nora se simțeau tot mai iritați de neajutorarea lui. Până-ntr-o zi când... „Trebuie să facem ceva cu bunicu', a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre și să tot aud cum plescăie
BLIDUL DE LEMN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346088_a_347417]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ARABESC Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului prostia irită mai mult ca ignoranța ignoranța uimește prostia scoate din pepeni în fiecare om se află un altul de semn contrar și valoare egală mi-a crescut în grădină o babă și-o plivesc zilnic că e prea slabă cine bea
ARABESC de ION UNTARU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356248_a_357577]
-
Adică trebuie s-o las să-și facă de cap cu bozgorul în continuare ? Păi n-are decât ,dar măcar să-mi spună și ...la revedere ! - Îți găsești și dumneata sufletul pereche și s-a rezolvat. Asta cu „sufletul pereche ” îl irită vizibil ,fiindcă imediat îmi dă replica : - Ce suflet pereche ? La mine sufletul pereche e orice femeie care-și desface picioarele ! Nu contează ,grasă,slabă, înaltă,scundă. Vie să fie ! - Sigur,important e să ai cu cine-o „pune” ! Cam subțire
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
Amintire > NEBUNUL... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trece ca nebunul - timpul Ce reglează abia anotimpul Si n-are puteri vindecătoare, Iubiri ce se fac volatizatoare.. Trece timpul ca un zevzec, Irită mentalul ca un arsenic Înșeală pe acela care speră, Mustindu-i iluzia efemeră.. O noapte senină răcoroasă, Soarele anină ieșind din casă, Aducând amintiri a ce n-a fost, S-amintim bruma, n-avea rost... Ce mai trece timpul, zăpăcește
NEBUNUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369850_a_371179]
-
de sobru, modificându-și atitudinea cu multă abilitate. Este o tipă extraordinară, frumoasă foc, înăltuță, brunetă, suplă, necăsătorită, asistent sau profesor universitar, continuă el pe nerăsuflate, subliniind unele cuvinte și mișcându-și brațele sugestiv, cu intenția vădită de a-și irita prietenul, care nu se mai abținu și se repezi amenințător la el. - Băi, asasinule! Familia trebuie să știe că... - Stop! îl întrerupse Emilian, ridicând brațele în semn de împăciuire. Familia știe deja. Pacientul nostru are un nume și prenume: Dobrescu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
state de serviciu în slujba literelor și, în același timp, fost profesor de limba și literatura română, pe numele său, Guric, având ca deviză faptul că „scriitorul adevărat creează lumi imaginare” puse în „situații verosimile care pot încânta, descânta,enerva, irita,extazia sau trezi un complex de sentimente greu de botezat în cuvinte” săi în vâltoarea vieții pământenilor, ante și postrevoluționară din „RO-MÂNIA sau ROI-MANIA, cum ne zic străinii”, prilej de a cunoaște o societate aflată sub regimul comunist sau eliberată
UN CICERONE INEDIT de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369452_a_370781]
-
de care nici diavolul spațiilor publice nu cred că mai e mândru. Însă internetul pravoslavnic a luat repede foc, asociațiile de părinți au presat opinia publică dar și școlile pentru interzicere halouinului, iar adversarii acestui punct de vedere s-au iritat la maximum. Asta a fost scânteia... ... care s-a transformat în incendiu, la propriu, în ”Colectiv”, un club obscur, improvizat în fosta fabrică de adidași românești ”Pionierul”. Fabrica are și ea, la rându-i, o poveste tristă în care dracul
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
că versul este stimulat de nemulțumire, de revoltă. Al doilea, din contră, ridică în slăvi în sensul că „orice spune sună ca un dulce vers”. În consecință eu dau noțiunii de versus o relație de ambiguitate care mulțumește și totodată irită. Situat între două nume proprii sugerează o dublă relație funcție de sens. Disputele polemice dintre cei doi sunt și funcție de caracteristicile fiecăruia. Cu totul altă situație decât „Victoraș contra Băse” care se mâncau între ei cu alte „bâte”. Mutu poate fi
VICTORAŞ VERSUS MUTU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369754_a_371083]
-
Îî..., poftim? A, da! Despre fetiță?!? Mă scuzați! Nu. Deocamdată, nimic nou. „Hm! Ce-o fi cu el? Oare ce mai punea la cale? S-ar părea că i-am împrăștiat ideile...! Bravo, Emanuela! Este puțin nervos. Ba nu, este iritat. Bate în retragere” - Mă scuzați! Trebuie să plec. O zi bună, doamna Romașcanu! - O zi frumoasă! răspunse Emanuela, zâmbind triumfătoare în urma doctorului, care ieși în grabă pe ușa salonului, având gândurile amestecate rău și părând oarecum derutat. „Probabil că nu
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
l-a făcut să strălucească în ochii mei. Așa m-am deprins și cu autoritatea lui, fiind pentru mine un minuțios genial. Nu căutam niciodată să-i întorc vorbele prin cuvinte nemăsurate. Simțindu-i firea singuratecă, nu voiam să-I irit auzul. Totdeauna îmi adresa cuvinte de încurajare, dăruindu-mi speranțe în ceea ce încercam să fac.Cuvântul și hotîrârea lui nu se asemăna cu a nici unui prieten din copilărie. Îmi impresiona ochii de copil nu numai cu talentul și bunătatea, nici
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
în Ediția nr. 1135 din 08 februarie 2014. Tablă Își pleca capul, se simțea realmente neputincioasa ... își rânise un prieten. Îl întâlnise cu cinci ani în urmă, pe strada precum te poticnești de o piatră. Era tipul de om ce irită din prima clipă dar avea o voce ce era capabilă să topească munții, caldă, masculină și fermă. Cum se intamplase de fapt numai știa nici ea, uitase amănuntele legate de el, dar ciudat chiar și numărul străzii o reținuse, chiar
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
opri se întoarse transfigurata și spuse: Citește mai mult Tablaîși pleca capul, se simțea realmente neputincioasa ... își rânise un prieten. Îl întâlnise cu cinci ani în urmă, pe strada precum te poticnești de o piatră. Era tipul de om ce irită din prima clipă dar avea o voce ce era capabilă să topească munții, caldă, masculină și fermă. Cum se intamplase de fapt numai știa nici ea, uitase amănuntele legate de el, dar ciudat chiar și numărul străzii o reținuse, chiar
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Privesc printre gene cum primăvara unduiește agățându-și noile motive vegetale de cupola cerului senin în ritmul bâzâitului monoton de freză stomatologică ce-mi invadează cu insistența discursului electoral străfundurile creierului iritându-mă amețindu-mă și totuși vocea ei persuasivă care-mi promite că îmi va permite să mai mușc o dată din zgârciul sleit al feliei de viață îmi colorează dintr-o dată dimineața în splendida nuanță rozalie a speranței. Referință Bibliografică: ROZ
ROZ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362668_a_363997]
-
știu. Ce lucruri așa de importante pot să-ți dea frisoane la vârsta aceasta? - La orice vârstă pot exista probleme, dar hai să nu mai vorbim de ele, ce zici intrăm aici? - N-are importanță unde, zise Sebastian un pic iritat de modul fetei de a privi lucrurile. Îl deranja vădit și asta s-ar fi putut vedea din tonalitatea glasului său, dacă Minodora ar fi fost un pic mai atentă. - Să facă măcar o pizza bună! continuă el. - Bănuiesc că
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pe stradă curge seva cu foame de lumină. În baltă fiecare pătrunde în surdină se-agață-n rădăcină cu umerii tăcuți va crește în tulpină ca vulturii din munți. În fumul din rutină ești fraier te iriți și ploaia te apleacă scoțându-te din minți. Te joci cu adevărul deși de-abia se ține ca țâncu-n libertate când mama nu-l susține. Ar vrea să se descurce cu propria putere dar în picior se-ncurcă răpus de
CÂTE CEVA de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353254_a_354583]
-
cu trestia e mai grațios, dacă îi comparăm spiritul cu lumina e mai nemărginit, dacă îi comparăm glasul cu susurul, e mail lin...! Slavă domnului că e atât de frumoasă! Lucrează ca o florăreasă cu bobocii, rabdă, e delicată, nu irită, nu smuncește, e un tablou viu, văzut și mai frumos prin perdeaua diafană a lacrimilor din ochi. Este doctorița Diana-Georgiana Trifan, medic stomatolog la Clinica „Elmar Dent” din Buhuși. A absolvit Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea „Gr. T. Popa” din
DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353337_a_354666]
-
cartea „Departe de țara cu dor”, mă refeream tocmai la faptul că rămâi cu gândul la ce ți-e drag. De departe înveți să vezi lucrurile cu altă înțelegere, cu altă îngăduintă și altă căldură. Poate că în țara te iritau anumite lucruri. De departe, însă, vezi acești factori ca mai puțin agravanți, înțelegi realitatea de acasă prin alte filtre. Câștigi, de fapt, o nouă perspectivă, influențată și de distanță. Revenind însă la întrebarea despre familia ruptă în două, pe de
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU MILENA MUNTEANU (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353452_a_354781]
-
ochii sperând că voi regăsi acel tărâm atât de minunat în care ea trăiește.Dar e în zadar,ea a plecat divină,diafana... Și simțind amarul regret scurgandu-se în mine.Deschid ochii simțind durerea provocată de realitatea ce-mi irită nervul optic și mă scufund într-o stare obscură ce parcă se lipește de trupul meu în timp ce ochii îmi lăcrimează vise ce nu vor mai trăi vreodată.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Iubind efemerida / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IUBIND EFEMERIDA de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352776_a_354105]
-
Sigur că monitorizarea asta sterilă nu-l mulțumea pe Casapu, mai ales că Mărășteanu nu mai trecea pe la târla lui și nici nu era mutat cu locul mai departe de târlă, așa cum dăduse „dipoziție” primarului. Și toate chestiile astea îl iritau enorm. Îi dădeau o stare de nesiguranță, de disconfort, de neliniște. Faptul că adversarul nu-i răspundea la provocări, se simțea lovit în orgoliul său, deși instruise ciobanii și porcarii să-l usuce în bătaie la cea mai nevinovată întrebare
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
Prietena mea, pescui urgent telefonul din poșetă, țăcănind pe tastele fosforescente. - Alo, aici Sandy, nu pot pleca de pe loc! Ce are mașina asta? Vocea gravă își începu din nou interogatoriul, întrebările legate de loc și de manevre reușind să o irite pe amica mea. - Dacă te sun, înseamnă că am probleme, înțelegi? Nu te-aș suna dacă nu aș avea nevoie de tine, pe nimeni nu sun dacă nu am nevoie! Sunt în intersecție, nimeni nu oprește, centrul e blocat din cauza
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]