3,177 matches
-
că ar fi putut să vrea să vorbească cu mine despre Sheba, așa că m-am gândit că era vorba tot despre programa specială de istorie a Irlandei. Potrivit unui zvon care circula la acea dată, spera să onoreze suferințele poporului irlandez în timpul foametei cartofului punându-i pe copii să vadă cu ochii lor ce înseamnă să postești o zi întreagă. N-a existat nici un preambul la discuția noastră cu acea ocazie. Pabblem de-abia a dat din cap când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nu. Cinci și jumătate. Încercam un număr de efect în stilul filmelor muzicale de la Hollywood și am venit de-a dura pe scări până ce am dat cu capul de radiatorul cu convecție. —Radiatorul cu convecție? —Trebuie să fie ceva specific irlandez. O chestie de metal. Am avut nevoie de trei copci. Tu cum te-ai ales cu ea? —La naștere. Un accident cu o foarfecă. Și mie tot trei copci mi-au pus. Acum spune-mi cu ce te ocupi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mea, mi-a povestit despre el. Despre cum a crescut în Boston, cum el și Leon fuseseră vecini și cât de neobișnuită era în cartierul lor o relație de prietenie între un băiat evreu și un băiat american de origine irlandeză. Mi-a povestit despre fratele lui mai mic, Kevin, și de rivalitatea dintre ei în copilărie. Sunt doar doi ani diferență între noi, dar ne băteam pentru orice. Mi-a vorbit despre slujba lui, despre colegul lui de apartament, Martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tine. —Ei bine, mamă? — Care-i problema cu el? —Nici una. Nici una vizibilă, vrei să spui. Are o slujbă? — Da. —Vreo dependență chimică? — Nu. —Drace, asta e o încălcare a tradiției. Cum îl cheamă? —Aidan Maddox. —E irlandez? —American de origine irlandeză. E din Boston. —Ca JFK? Ca JFK, am confirmat. Ai ei îl adorau pe JFK, era la loc de cinste, lângă Papă. —Ei bine, uite ce-a pățit el. Ca un plod răsfățat i-am spus lui Aidan: — Mama nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mi. E important. Desigur, sunt medium. Poți să iei legătura cu persoane care au murit? am subliniat. —Mda. Vrei să o faci? Ce aveam de pierdut? Am dat din cap. —OK, să vedem cum stăm. Și-a apăsat tâmplele. —Ești irlandeză, nu-i așa? — Da. Într-un fel îmi doream să-i fi spus că sunt din Uzbekistan, nu mă simțeam în largul meu dându-i informații pe care nu le obținusem pe cale extrasenzorială, dar nu voiam să fac nimic spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe nume Mary. —Bridget? Am clătinat din nou din cap. —Bridie? Nu, am spus stânjenită. Destest momentele când astfel de oameni o dau în bară. Mă simt rușinată pentru ei. —Maggie? Ann? Maeve? Kathleen? Sinead? Morna a înșirat fiecare nume irlandez de care auzise vreodată, uitându-se la Ryan’s Daughter și cumpărând CD-uri cu Sinead O’Connor, dar nu nimeri numele nici uneia din bunicile mele. Îmi pare rău, am zis. Nu voiam să se descurajeze și să îmi ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
N-ai avea niciodată parte de asta în Irlanda. Și-atunci de ce sunt atâtea cântece despre cât de trist e să părăsești Irlanda? —Entre nous, mon ami, habar n-am. Cred că sunt nebuni de legat. Făcând parte din diaspora irlandeză din America, Aidan știa tot ce se putea despre cântecele triste ale emigranților și a început să cânte: Azi-noapte m-am visat la Spancil Hill, zău. Se poate să fi avut o voce destul de frumoasă, dar era greu să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stea cum îl așez, s-a plâns, încercând să domolească un ciuf rebel. Nu contează, am zis. Ești scump așa, cu părul în vânt. Pentru o clipă s-a luminat, apoi a zis: Oh, vrei să spui scump în sensul irlandez - ca un cățeluș. Nu scump cum spun americanii. —Scump, adică adorabil. Nu vreau să fiu scump sau adorabil, s-a plâns. Vreau să fiu arătos. Vreau să fiu chipeș, ca George Clooney. Și-a trântit tubul de ceară de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e cu adevărat medium? Știam că le transmite mesaje celorlalți - dar le știa poveștile, știa ce vor să audă. Oricum, știa foarte puține despre mine. Acum, cât de greu e să găsești un bărbat pe nume Mick într-o familie irlandeză? O nimerise? Dar informația că nu l-am cunoscut niciodată era mai greu de explicat... O nimerise și aici? Mama a răspuns, gâfâind: Alo. —Sunt eu, Anna. —Anna, scumpo! Ce-ai pățit? Nimic. Am sunat doar să stăm de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
LEON AFRICANUL PENTRU ANDRÉE Să nu te îndoiești totuși de faptul că Leon Africanul, Leon călătorul, eram tot eu. W. B. YEATS Poet irlandez (18651939) Eu, Hassan, fiul lui Mohamed măsurătorul, eu, Giovanni Leone de Medici, circumcis de mâna unui bărbier și botezat de mâna unui papă, sunt poreclit azi Africanul, dar eu nu mă trag nici din Africa, nici din Europa și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai fi spus câteva porcării, dar și asta intra în rutina zilnică. Când m-am trezit a doua zi, la prânz, Selina își luase de mult zborul. Dar n-am acordat nici acestui fapt vreo atenție. Mi-am băut cafeaua irlandeză, mi-am împachetat lucrurile și am scris numărul de telefon pe peretele bucătăriei. A răspuns o voce de bărbat care a fost imediat de acord să-mi facă legătura. — Știam că tu ești, a spus ea repede, cu șoapta răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pierdem vremea acolo, ea și-a lipit buzele de obrazul meu și a murmurat: „Idiotule. E doar o glumă. Fielding face mișto de tine. E un joc, o poantă. Trezește-te la realitate. Trezește-te!...“ Mi-am amintit de barul irlandez de vizavi de cârciuma Zeldei (cea cu programe de dans. Cel mai groaznic moment? Probabil), când am fost sărutat și mângâiat de roșcata care avea ochii lui Fielding. „Știi cine sunt?“ a șoptit el. „Eu sunt. Eu. Sunt producătorul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
muribund. Stop. Elfrida Gribb se gândise întotdeauna că problema lui Flann O’Toole era legată de două lucruri: năravul lui de-a fi un flăcău atât de scandalagiu și faptul că al doilea nume al său era Napoleon. Un Napoleon irlandez era ceva atât de grotesc, încât nu putea să sfârșească decât ca O’Toole. O’Toole făcea whisky de cartofi într-o odaie din spate și încerca să seducă orice femeie care intra în Elbaroom. Făcea în mod regulat jurăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a considerat, din cine știe ce motiv misterios, că e bine să lase un poet fără succes, căruia îi plac berea Guiness și rock’n roll-ul, să aibă grijă de apartamentul ei cât timp e plecată. Sigur nu era indiferentă la farmecul irlandez al lui Tom. Sper că nu doar o să arunce cutiile de pizza și sticlele goale, dar că va și contacta o firmă de curățenie care să vină cu echipament ei cu putere industrială înainte să se întoarcă ea. Grădina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acolo? Dudley Smith, spaima bolșevicilor. Te rog intră, locotenente. Avem aici o întrunire de bun augur a inteligenței polițienești, așa că trebuie să marcăm momentul cu tratația cuvenită”. Mal strânse mâna celuilalt, recunoscându-i numele, stilul, vocea de tenor cu accent irlandez, deseori imitată. Locotenentul Dudley Smith de la Departamentul de Poliție din Los Angeles (LAPD), Omucideri. Înalt, spătos, cu fața roșie; născut la Dublin, crescut în L.A., școlit într-un colegiu al iezuiților. Omul de atac în momente de criză pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zece?” Loew gesticulă cu degetul-pistol în direcția lui. „Zece fix”. Dudley imită gestul în direcția lui Mal. „Până mâine, partenere. Nu e Divizia de pe vremuri, dar ne vom distra cu siguranță”. Mal dădu din cap și îl urmări pe marele irlandez ieșind din încăpere. Trecură câteva secunde; Loew zise: „Un tip colțuros. Dacă n-aș fi crezut că voi doi veți face un cuplu pe cinste nu l-aș fi primit în echipă”. „S-a oferit voluntar?” „Are intrare la McPherson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pahar de apă în mână, ajunse primul la el. Lesnick înghiți, tuși, înghiți iar. Dudley Smith se duse în alcovul din sufragerie și bătu darabana pe dosare și pe mașinile de scris - gesturi inutile și deloc caracteristice pentru sarcasmul său irlandez. Se auzi un claxon. Mal se ridică în picioare, ca să-i mulțumească lui Lesnick și să-i strângă mâna. Bătrânul se uită în altă parte și se chinui să se ridice, gata-gata să eșueze. Se auzi din nou claxonul. Loew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon trimiseseră scrisori anonime în care îl învinovățeau pe un alb de moartea lui José Diaz, dar nimeni nu le dăduse crezare. Benavides îl trase la adăpost. Mal îl prinse pe Dudley de braț. Vlăjganul irlandez îl împinse la o parte și își coborî vocea la o tonalitate de bariton: — Ți-a plăcut cum și-au bătut joc de justiție cei de la Sleepy Lagoon, Mondo? Te-ai bucurat de favorurile lui Claire De Haven, capitalista putred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scriitorului și se gândi că măcar ăsta pusese deoparte mai mulți bani și fusese destul de deștept ca să nu se însoare cu o japoneză. Țac-țac-țac: pagina 399 deveni pagina 400, iar apoi 401. Rolff trăgea serios. Apoi interveni vocea cu accent irlandez a lui Dudley, de cea mai puternică factură teatrală pe care o auzise vreodată: — Iartă-mă, Doamne, căci am păcătuit. Ultima mea confesiune n-a avut loc, pentru că sunt evreu. Dar voi remedia curând această situație, preacucernici Smith și Considine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în ochi și i se adresă cu o voce lipsită de orice emoție: — Nu. Eu și soția mea ne-am iertat toate micile greșeli. Crezi că altfel aș fi lăsat pozele astea în biroul meu? Nu. Hoțule. Parazit fascist. Porc irlandez. Dudley aruncă pozele în iarbă. Mal îi făcu iar semn: fără lovituri. Rolff înghiți în sec, apoi îl scuipă în față pe Dudley. Mal înmărmuri. Dudley zâmbi, luă o foaie de manuscris și își șterse scuipatul de pe față. — Da, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vină. Ora crimei de la Sleepy Lagoon. Dudley Smith, care ceruse să se alăture echipei de investigație a marelui juriu. Interesul neobișnuit al lui Dudley pentru detaliile privind asasinarea lui José Diaz și activitatea CASL. — Doamnă, e vorba de un accent irlandez? Un bărbat imens, de vreo treizeci de ani, cu fața roșie, păr castaniu și ochi căprui? Delores făcu o serie de gesturi: duse mâinile la piept și apoi la față, ca și cum ar fi jucat într-un vechi film de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de-acasă la sfârșitul toamnei lui ’42. Fura, îi plăcea jazzul și lucra la un laborator dentar. Toate astea se potrivesc cu scenariul lui Upshaw. Și-acum fii atent: în toamna lui ’42 un bărbat alb, imens, cu un accent irlandez, vine mereu pe-acolo și întreabă de Coleman. I l-am descris pe Dudley și scorpia s-a speriat. S-a blocat. Îți spun că tipul ăsta, Coleman, fuge de un bărbat alb, imens, care-i Dudley și care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ai nici o dovadă - nici despre Hartshorn, nici despre uciderea unui mexican oarecare acum opt ani. În fața unui polițist cu influența lui Dudley. Ești la fel de nebun ca el dacă crezi că poți să faci ceva. Mal adoptă un accent de tenor irlandez. — Atunci îl omor, flăcău. — Pe dracu’! — Am mai omorât un om, Meeks. O pot face din nou. Buzz înțelese că Mal era în stare de așa ceva, că îi plăcea să privească în jos de pe marginea prăpăstiei. — Partenere, un nazist în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la Marmont. Buzz își puse brațul în jurul umerilor lui Mal. — Cadouri în coș. Iată încă unu’: femeia aia nebună din cadrul ușii l-a identificat pe Dudley dintr-o fotografie pe care o aveam la mine. El e tipul cu accent irlandez. Mal o privi pe Delores. Crezi că Dudley a furat dosarele lui Danny? — Nu. Cred că el ar fi făcut să pară o spargere. Șefu’, Coleman e asasinul nostru. Nu mai trebuie decât să-l găsim. — Rahat. Loftis și Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și plină de speranță. Dacă Helen era convinsă, atunci trebuia să fie adevărat. 4tc "4" Eu și Luke ne salutam printr-o înclinare ușoară a capului cu mult înainte de noaptea aceea în care am ajuns în același pat. Luke era irlandez, eu eram irlandeză și, cu toate că la vremea aia nu cunoșteam detaliul ăsta, locuiam doar la patru străzi depărtare unul de celălalt. îl vedeam des prin zonă pentru că mergeam la aceleași baruri. Baruri irlandeze, dar nu genul de baruri irlandeze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]