1,200 matches
-
în evidențele noastre sunt cunoscuți cu materiale din care rezultă activitatea politică trecută și materiale din care rezultă manifestările lor dușmănoase la adresa partidului și guvernului. ȘEFUL SERVICIULUI RAIONAL LOCOT. MAJ DE SECURITATE COSAC DUMITRU LUCRĂTOR OPERATIV Locot. Maj. de Securitate Irod Vasile A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4.912, f. 45. 82. 1959 septembrie 11 - Nota Comitetului orășenesc de partid București privind aprobarea unui comitet de partid la Direcția I din Ministerul Afacerilor Interne. DIRECȚIA ORGANIZATORICĂ Direcția Treburilor C.C.
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
se suprapună, ca în cazul de excepție al unei legende talmudice : pruncul Abraham a fost ascuns la naștere într-o peșteră, pentru a nu fi ucis de regele Nimrod (asemănător cu pruncul Isus, pentru a nu fi ucis de regele Irod ; cu pruncul Moise, pentru a nu fi ucis de Faraon etc.). După mai mulți ani, când i s-a permis să iasă afară, copilul Abraham a început în mod spontan să vorbească în „sfânta limbă ebraică” (10, p. 135). în cadrul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unui bancher. Ambele se îndrăgostesc de el, disputându-și-l. O a treia femeie, guvernanta protestantă Helen Humpel, îl mustră fiindcă recurge, în folosul săracilor, la mărinimia celor bogați. „Poate Ioan Botezătorul - îl întreabă ea retoric - să fie oaspetele tetrarhului Irod?” Prin neputința de a lua o decizie, preotul se găsește într-un greu impas mai cu seamă moral. Pricepând că nu se poate consacra ridicării „aproapelui sărac și osândit” fără a se subordona celor avuți, el își vede amenințată și
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
de sus („Foiletonul Zimbrului”, 1855-1856) e un jurnal instructiv în felul lui, dezvăluind o conștiință politică mereu trează. În De la Iași la Roman („Almanah pentru români”, 1857), călătorul încearcă să fixeze fizionomia variată a unei politii. A compus și un Irod național (1895), cu evidente implicații politice. Cu Un vis curioz („Almanah de învățătură și petrecere”, 1857), M. poate fi omologat ca primul autor SF român. SCRIERI: Regule scurte de versificație română, Iași, 1858; reed. fragm. în Poetici românești, îngr. și
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
învățătură și petrecere”, 1857), M. poate fi omologat ca primul autor SF român. SCRIERI: Regule scurte de versificație română, Iași, 1858; reed. fragm. în Poetici românești, îngr. și introd. Olimpia Berca, Timișoara, 1976, 65-83; Istoria națională pentru popor, București, 1876; Irod național, Roman, 1895. Traduceri: F. Ph. Wilmsen, Prietenul tinerimei, Iași, 1856. Repere bibliografice: Pop, Conspect, I, 221-223; Alex. Epure, Profesorul Gh. Melidon, Roman, 1943; Ist. lit., II, 758-759. Dicț. lit. 1900, 560-561; Faifer, Semnele, 146-147; Mănucă, Analogii, 233-237; Dicț. scriit
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
Hintz, publică, probabil în 1875, Întâmplările lui Păcală. O istorioară veselă în 25 de capuri, o culegere de povești și snoave, unele traduse din colecția fraților Albert și Arthur Schott, Walachische Märchen, altele de proveniență neidentificată. Textele din Cântece de irozi la nașterea Domnului, împreunate cu câteva cântări naționale (1876) sunt strânse, după mărturia autorului, de la românii din Șcheii Brașovului. În 1877, pe lângă Cincizeci de istorioare morale pentru băieți și băiete, îi apare culegerea cea mai importantă, Proverbele românilor, care îl
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
extrase din publicații, și nu culese de el. Tot lui H. i se mai atribuie și o traducere din limba germană: Pățaniile multcercatei Griselde (1876). Culegeri: Întâmplările lui Păcală. O istorioară veselă în 25 de capuri, Brașov, f.a.; Cântece de irozi la nașterea Domnului, împreunate cu câteva cântări naționale, ed. 2, Brașov, 1876; Cincizeci de istorioare morale pentru băieți și băiete, Sibiu, 1877; Proverbele românilor, Sibiu, 1877; ed. îngr. Constantin Negreanu și Ion Bratu, pref. I. C. Chițimia, Timișoara, 1985. Traduceri: [Autor
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
Dragoste și răzbunare, evocare a Moldovei secolului al XVI-lea, tipărit în 1896, va fi pus în scenă la Teatrul Național din Iași în stagiunea 1899-1900, cu Aglae Pruteanu și State Dragomir în rolurile principale. O altă încercare teatrală, revista Irozii, compusă împreună cu Spiru Prasin și semnată Mor-Dax, nu se va reprezenta. Într-o plachetă intitulată Schițe și epigrame (1897), H. strânge încercări pe care, la data apariției în volum, le considera aparținând unei etape depășite. În schimb, Răni vechi (1901
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
al epocii sale și al oamenilor pe care i-a cunoscut, un moralist familiarizat cu eseurile lui Montaigne și clasicismul francez. SCRIERI: Dragoste și răzbunare, Iași, 1896; Schițe și epigrame, Iași, 1897; Spre anarhie, Iași, 1899; Răni vechi, Iași, 1901; Irozii (în colaborare cu Spiru Prasin), Iași, 1902; Paria, Iași, 1905; ed. București, 1927; Zile de zbucium, Iași, 1916; Pe marginea epopeei, Iași, 1919; Încotro ne duce destinul?, Iași, 1926; Orașul amintirilor, București, 1936; ed. îngr. și introd. I. Ardeleanu, București
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
de moarte naturală, fie din pricină că au fost lipsiți de această putere în diferite împrejurări. Pe de altă parte, aceștia nu au fost cu toții sfinți. Unii dintre ei au fost răi, așa încât nu îi putem considera pe toți sfinți. Mai apoi, Irod i‑a nimicit și s‑a proclamat rege al întregii Iudei. Cum ar fi deci adevărate cuvintele îngerului, atunci când acesta spune că după nimicirea cornului „regatul, și stăpânirea, și mărirea regilor de sub ceruri vor fi date poporului sfinților Celui Preaînalt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au murit de moarte naturală, fie din pricină că au fost lipsiți de ea în diferite împrejurări. Pe de altă parte, aceștia nu au fost cu toții sfinți. Unii dintre ei au fost răi, așa încât nu îi putem considera pe toți sfinți. Apoi, Irod i‑a nimicit și s‑a proclamat rege al întregii Iudei. Cum ar fi deci adevărate cuvintele îngerului, atunci când acesta spune că după nimicirea cornului „regatul și stăpânirea și mărirea regilor de sub ceruri vor fi date poporului sfinților Celui Preaînalt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Dumnezeu mai prejos decât cea a oamenilor” (III, 24). . Minunile sunt intervențiile lui Dumnezeu în istorie: „El l‑a scos pe Iona din pântecele monstrului, căci aceasta a fost voia sa. L‑a scăpat pe Petru din mâinile lui Irod și l‑a scos din temniță, pentru că voia ca Petru să mai trăiască. [...] Pe Pavel l‑a scăpat din primejdii nenumărate, căci așa a voit. [...] Pe Ștefan l‑a lăsat să fie ucis cu pietre de evrei, dar când acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
urări la nunți (1888), realizat de S. cu sprijinul elevilor săi. Dincolo de unele neajunsuri, care decurg mai ales din culegerea neriguroasă a textelor, lucrarea se impune prin câteva observații privind datina colindatului, precum și prin descrierea amănunțită a obiceiurilor Malanca și Irozii. Mai izbutite ca realizare artistică, orațiile de nuntă prezentate sunt însoțite de note explicative și alcătuiesc o succintă schiță monografică a acestui ceremonial. Un apel pentru adunarea poveștilor, cântecelor, cimiliturilor și descântecelor populare, publicat de S. în 1858, mai întâi
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
nesemnate, de istorii literare, de lucrări critice și monografii, în special din spațiul francez, rar fiind prezent numele lui D. Karnabatt. În sumar intră versuri de Adrian Maniu (Întunecatele, Litanii, Orfeu, Porcul blând suge de la sute de oi, Fata Morgana, Irod cheamă dansul Salomeii, Moartea Salomeii și chemarea roabei, La Dame aux camélias, Noapte prelungă), Constanța Zissu, Ion Vinea (Tatiana, Moravuri ușoare, Cântec de noapte, Capitolul), Tudor Arghezi (Psalmul de taină, Îmi voi ucide timpul, Vino-mi tu), G. Bacovia (Nervi
SEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
care concepeau arta în afara determinărilor morale și naționale, N. Iorga s-a ridicat totodată și împotriva literaturii patriotarde, demagogice. În articolul Cultura națională și surogatele ei, doctrinarul s. pecetluiește sarcastic concepțiile potrivit cărora „literatura națională e în legătură cu tot patriotismul de irozi, care se stânge sub ochii noștri în zdrențele-i pestrițe, de șarlatan, scoțând blestemuri de melodramă” . Însă, pe cât e de precisă adresa criticii conținute în acest articol, pe atât de vagă e caracterizarea culturii pentru care articolul militează. De necontestat
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
de secol XIX ori continuă linia Goga - Cotruș. Comentatorii l-au definit ca un neotradiționalist, fascinat în primul rând de lumea satului, recuperată într-o succesiune de tablouri descriptiv-decorative. Poetul derulează priveliști de iarnă, culese de la țară, unde, în decembrie, „irozii încep a ura”, din Pontul Euxin, unde „austrul vânăt risipește foi / din Tristele proscrisului Ovidiu”, comunică bucurii stârnite de luna mai, care pune „tumori de ametiste și granate, / pirogravuri de fosfor în cais”, celebrează „toamna românească” („Ard frunze vechi și-
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
universale”, RMB, 1998, 10 noiembrie; Geo Vasile, Conștiința de sine a literaturii, LCF, 1998, 45; Monica Spiridon, Textul și contextul. Scriitori români în rame comparatiste, R, 1999, 2; Mihai Cimpoi, Marin Sorescu în (de)construcția criticii, LCF, 1999, 37; Maria Irod, O nouă lectură a lui Dickens, LCF, 2000, 3; Veronica Chinde, Discursul epic la Charles Dickens, ST, 2000, 5-6; Rodica Mureșan, Un analist performant, CL, 2000, 6, 7; Constantin Cubleșan, Eminescu în orizontul criticii, București, 2000, 126-129; Radu Voinescu, Fețele
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
forme de transcendent, a unei anumite forme de credință în revenirea la sens și semnificație”. SCRIERI: Optzecismul și promisiunile postmodernismului, Pitești, 1999; Gheorghe Crăciun, Brașov, 2000. Repere bibliografice: Horea Poenar, Un punct nodal în critica optzecismului, ST, 2000, 4; Maria Irod, Din nou despre optzecism,LCF, 2000, 23; Ovidiu Mircean, „Optzecismul și promisiunile postmodernismului”, ECH, 2000, 7-9; Petraș, Panorama, 628-630; Horea Poenar, Trei pentru un canon, ST, 2001, 4; Iulian Boldea, Promisiunile postmodernismului, VTRA, 2001, 4-5; Doina Curticăpeanu, Drogul bibliotecii, F
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
lucrări, iar altele s-au pierdut. Dintr-o perioadă mai veche, 1788-1800, datează Cântecele, însumând poezii originale, laice - inspirate de circumstanțele vieții grănicerești din zonă - și religioase, dar și culegeri prelucrate, „direse”, de folclor: cântece de stea și fragmente din „irozi”, ca și colindul De pustietăți, versificare a unui motiv din romanul popular Varlaam și Ioasaf. Cu finalitate instructiv-pedagogică este lucrarea Povești moșăști, scolarilor rumânești, redactată între 1830 și 1832, în care sunt prelucrate basme germane și incluse poezii proprii, ce
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
a făcut dintr-un autodidact un om de cultură cu o bibliotecă de aproximativ două sute de volume scrise de mână. La nouăsprezece ani, copiază din Anton Pann „versuri muzicești” și compune în metru popular primele trei scene ale dramei religioase Irozii (Craii sau Magii), piesă în cinci variante, transcrise în 1837-1838. Dintre acestea, doar primele trei au fost reproduse integral de Elisabeta Nanu, în „Anuarul Arhivei de Folclor” (1942). Mironosițele (manuscris datat 1852) reprezintă un mister versificat, frecvent în Europa de Vest. Inițiativa
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
de la începuturile ei populare și până la Anton Pann”. SCRIERI: Colindele Paștilor sau Învierea lui Cristos, în Petru Băncilă, Colindele Crăciunului și ale Paștilor, Sibiu, 1875, 47-56; Mironosițele, în D. Șt. Petruțiu, „Mironosițele”. O dramă religioasă din ținutul Săliștii, AAF, 1937; Irozii (Craii sau Magii), în Elisabeta Nanu, Un manuscris cu irozi al lui Picu Pătruț, AAF, 1942; Miniaturi și poezie, îngr. Octavian O. Ghibu, evocări de Zoe Dumitrescu-Bușulenga și Vasile Drăguț, introd. Octavian O. Ghibu și Crișan Mircioiu, București, 1985. Repere
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
Paștilor sau Învierea lui Cristos, în Petru Băncilă, Colindele Crăciunului și ale Paștilor, Sibiu, 1875, 47-56; Mironosițele, în D. Șt. Petruțiu, „Mironosițele”. O dramă religioasă din ținutul Săliștii, AAF, 1937; Irozii (Craii sau Magii), în Elisabeta Nanu, Un manuscris cu irozi al lui Picu Pătruț, AAF, 1942; Miniaturi și poezie, îngr. Octavian O. Ghibu, evocări de Zoe Dumitrescu-Bușulenga și Vasile Drăguț, introd. Octavian O. Ghibu și Crișan Mircioiu, București, 1985. Repere bibliografice: Onisifor Ghibu, Scriitorul-ascet Picu Procopie Pătruț din Săliște, „Telegraful
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
oare patronul pustnicilor, cel îmbrăcat în mantie de călugăr ca Botezător al Domnului? Când oare vreun ieromonah virtuos a rostit un cuvânt răspicat despre maladiile momentului, fără să fi primit totuși o mustrare, scrisă ori verbală, de la arhiereu? Câți dintre Irozii și nerozii puterii seculare de astăzi au fost oare înfruntați la scenă deschisă, după modelul Înaintemergătorului sau poate al celuilalt Ioan, cel cu gura de aur? Din nefericire, votul ascultării este confundat adesea cu arta obedienței și lecția ticurilor verbale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
luneca, în bezna adîncă de dinaintea zorilor, pe lîngă un mănunchi de insulițe stîncoase, echipa de cart - comandată atunci de Flask - tresări la auzul unui strigăt atît de plângăreț și de nepămîntesc îaidoma gemetelor abia articulate ale fantomelor inocenților masacrați de Irod), încît oameni se treziră din visare și, vreme de cîteva secunde rămaseră cu urechea la pîndă, acolo unde ședeau sau stăteau în picioare, transfigurați ca sclavul roman dintr-o statuie celebră; ascultînd strigătele acelea, membrii creștini ai echipajului - sau partea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Sovietică Împotriva imperialiștilor anglo-americani neguțători de războaie. (Ă) «Pacea lumii e-aicea: e În normele frânte, În izbânzile muncii, Înflorite din plin. E-n făclia chezașe de lumini nefrânte În fereastra de veghe din tăcutul Kremlin!». (Dan DEȘLIU. - Scrisoare pentru Irozii de astăzi) «Clădim o țară fără de mișei Pentru dușmani ni-e ura-ncinsă lavă: Slava lui August douăzeci și trei Ostașului Sovietic pururi slavă!». (Victor TULBURE. - Ostașului sovietic pururi slava) «Condusă de geniul lui Stalin o flotă uriașă Înaintează În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]