9,120 matches
-
nu mă simt integrat pe deplin breslei. N-am impresia unei apartenențe solide. O fi rău, o fi bine, nu știu. Râsul, ca să trec la partea a doua a răspunsului, a îndreptat moravuri în alte vremuri. Acum nu știu dacă ironia sau chiar sarcasmul mai pot da rezultate palpabile. Mă tem că n-ai cum să faci muncă de asanare doar râzând pedagogic. Asta nu înseamnă că n-o să mă ocup în continuare de colecția ,Râsul lumii" de la Humanitas. O s-o
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
nici un fel de ambiguitate în ceea ce spune. Și rareori mi-a fost dat să văd la cineva un discurs atât de dens și subtil la nivelul ideilor, îmbrăcat în forme atât de prietenoase care nu exclud - dimpotrivă - delicate mostre de ironie și autoironie. Plecat din Timișoara de mai bine de 20 de ani, nu mai știam multe lucruri despre dragul meu profesor. Până în urmă cu trei săptămâni când am aflat că Deliu Petroiu a... debutat editorial, la vârsta de 84 de
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
să știm exact pe ce poziții ne aflăm, ca să apelăm la subterfugiile înfigerii pumnalului pe sub masă, în timp ce ne zâmbim grațios. Poate că astfel de lucruri înspăimântau cititorii "Scânteii". În ce mă privește, le privesc - în cel mai bun caz - cu ironie. N-aș fi scris aceste rânduri dacă insinuările cu iz de ca-lom-nie s-ar fi referit exclusiv la mine. Sunt obișnuit, ba chiar sunt tăbăcit de acest tratament. Așa că, vorba unui înainte-mergător, "nu ține". Ele îl vizează, însă, și încă
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
datorează și sublinierea unor trăsături moderne ale basmului: ambivalența personajelor, împotrivirea la banalitatea și standardizarea cotidianului (începute prin domnia ,cifrelor și figurilor" cărora Novalis le opunea poezia și iubirea), efectul de distanțare față de propria povestire prin ruperea iluziei epice și ironie. În plus, datorită lumii în care trăim, cu destule amenințări ecologice și standardizare, cu un ritm de viață care ne îndepărtează din ce în ce mai mult de natură, armonie și interiorizare, în literatura vestică a ultimelor două decenii interesul pentru basm pare a
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
motanului (Die Augen des Katers. Moderne Märchen. Křbenhavns Universitet 2005). De sorginte iluministă (tradiție care nu ocolește critica societății prin reflectare într-o oglindă exotică, de pildă, invocând lumea persană sau chineză), dar și profund romantică prin credința în poezie, ironie, ruperea iluziei epice, și desigur prin nostalgia față de copilărie (scriitorul fiind văzut ca un sfânt Christofor, care duce copilul în spate), basmele lui Wolf Wucherpfennig sunt de un intertextualism care face deliciul filologilor. Nu lipsesc aluziile la cărțile populare, teatrul
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
anula, e cea din perspectiva morții: recunoscând deșertăciunea celor reale, inclusiv a răului și a cinismului, și ironizând importanța care le e acordată. De aceea, din poveștile lui Wolf Wucherpfennig nu lipsesc tristețea și cruzimea îmblânzite de râs și de ironie (Andersen și Kafka fiind două dintre modelele la care face des referire). Modernitatea programatică a basmelor ține, în concepția autorului, tocmai de raportarea ambivalentă la realitate. I se adaugă, firește, aluziile la lumea tehnicii și la birocrația strâns legată de
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
drept întruchipări inocente ale viciilor sau virtuților umane. Despre ele poți spune orice, fără teama că vei fi supus pedepsei, căci nimeni dintre oameni nu se va simți lezat de zelul propovăduirii morale. A doua trăsătură este lipsa umorului. Folosirea ironiei ca armă de biciuire a moravurilor după principiul ridendo castigat mores nu se regăsește în bestiarul lui Richard de Fournival. Totul e serios și competent, asemeni unui îndreptar în care animalele sînt folosite drept material ilustrativ al unor cunoștințe care
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
în forme, cu semnificații și scopuri diferite. Scriitorul spaniol face din Penelopa prototipul soției abandonate, deziluzionate. Postura convențională presupusă de arhetipul mitic (fidelitate dragoste, admirație pentru soțul erou) este supusă unui proces de corodare progresivă, prin recursul la ambiguitate și ironie. Penelopei îi revine funcția dublă de actant în fabulă (evoluînd de la poziția pasivă și secundară la protagonismul propriei aventuri: peregrinarea pe mare și pe uscat, povestea de dragoste cu Torseos) și în același timp de narator. Istorisind și țesînd în
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
dar avînd și un destinatar intratextual invocat în mod recurent: cel de-al doilea fiu, purtat în pîntec și apoi născut în împrejurări cumplite. Narațiunea transmite o viziune desacralizată și demitizatoare prin intermediul unei perspective flexibile. Uneori distanțată, impasibilă, aceasta favorizează ironia, sarcasmul, judecata necruțătoare ori adjudecarea omniscienței; alteori atinge punctul zero față de obiectiv și chiar pătrunde în ființa intimă a lui Odiseu, pentru a relata din interior și a revela nucleul personalității, zonele întunecate ale subconștientului, mobilurile și intențiile ascunse, dorințele
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
rezistența prin fotografie - să extrapolăm conceptul - aici cultura ei facilitează o formă de supunere. E (ironic) un "état d'âme", care le permite un debușeu metaforic pentru porcăriile pe care le trăiesc (toți trei) zi de zi. Avansînd în domeniul ironiei, e și un fel de legitimare a acțiunilor fiecăruia. Necazul fiind - săritor în ochi - că doamna literatură, în cazul de față, poate legitima orice. Cea de-a doua peliculă este, dimpotrivă, un debut în lungmetraj și pentru regizoare, și pentru
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
Sunt obosit..." (Jurnal TVR1, 8 noiembrie); Haralampy: Domnu' Vanghelie, încercați să vă exprimați mai puțin elevat, fiindcă efortul dumneavoastră intelectual este de-a dreptul grandios... Și a-ți putea da într-un icter mecanico-oprescian-geoantic... Marian Vanghelie: Ne-am săturat de ironiile împuțite ale lui Năstase, pe care nu le mai ascultă nimeni, să îi numărăm ouăle, să îi numărăm băncuțele. Eu nu mai am răbdarea să mai ascult demagogia proastă a lui Năstase.(...) Să nu îl lăsăm să creadă că suntem
Oniricul în gândirea haralampyani by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10111_a_11436]
-
actualizările cu trimiteri precise la mediul social, cultural și politic universal și românesc. Este bine citit subtextul ironic al spusei lui Renan, la finele secolului al XIX-lea, cum că "retorica este singura eroare a grecilor". Slujindu-se de subtilitatea ironiei, gânditorul francez își comunica oblic opinia despre decăderea artei oratorice în vremea sa. Cu profit se citesc paginile economic scrise despre domeniile tradiționale în care a funcționat regalitatea retoricii: juridic, politic, filosofic, literar. Substanțială ca valoare pentru funcția instructivă a
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
melodrame greu de suportat sau în comicăreli lipsite de substanță, din categoria scheciurilor care făceau deliciile programelor tv de revelion, în urmă cu câțiva ani. Autoarea își păstrează însă în permanență capul pe umeri, are mereu la îndemână doza de ironie aptă să lumineze melodrama, dar și trusa de sentimente și sensibilitate cu ajutorul căreia comedia dobândește o cu totul altă statură. Nimic nu se compară ca dramă cu îmbătrânirea unei femei. Exuberanța se stinge, frumusețea se fanează, dorința din ochii celui
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
așteaptă a fi exploatată o constituie scrierea de largă respirație a d-lui Constantin Pricop consacrată subiectului, din care a apărut pînă acum un volum de "preliminarii". Ea își propune a jalona cadrul fenomenului, a-i înscrie problematica generală. Cu ironie, autorul își inaugurează considerațiile afirmînd că "Marx a avut dreptate". Anularea proprietății private a cunoscut urmări "neînchipuit de profunde" în domeniul cultural, componentă revelatoare a relațiilor sociale. Libertatea creatorului de a produce ceea ce crede el de cuviință, "șansa sa de
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
populare, Lorenzo Ferrero - noi concepții ale tonalității, Wolfgang Rihm - neoromantism că revenire la emotivism, Arvo Pärt - revenirea la spiritualitate și misticism în lumea contemporană; 2. Al doilea postmodernism se prezintă în imaginea unui postmodernism de rezistență sau radical: John Adams - ironie la adresa metanarațiunilor - a tonalității sau structurii narative, Philip Glass, Steve Reich, Michael Nyman și Louis Andriessen - deconstrucția narativismului prin implicarea principiului repetitiv; 3. Al treilea postmodernism, unul al conexiunii și reinterpretării în opinia autoarei, rezultă din principiul juxtapunerii care implică
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Steffen Mahnkopf prezintă o altă lista, a fațetelor calitative pe care în opinia lui le deține postmodernismul muzical: 1. Postmodernitatea polistilistică: aici aspectul dominant este pluralismul și, implicit, accesibilitatea diferitelor perioade istorice 2. Postmodernitatea ironică: intenția majoră vizează travestirea, parodia, ironia și excesul. 3. Postmodernitatea hibrida: sunt intenționate efecte de întrepătrundere (metisaj), în special cu muzica din afara sferei artistice europene (de exemplu, muzică pop și “world music”) 4. Postmodernitatea naivă: aceasta nu reacționează la dezvoltarea modernității sau a avangardei, deoarece nu
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
clasicismul., 4. Aici întrebarea este cât de mult material ne trimite înafara lucrării. Un singur citat, ca în lucrarea Senfkorn de Klaus Huber, nu este suficient că lucrarea să fie considerată postmodernă, 5. Trebuie să distingem între utilizările izolate ale ironiei și o lucrare cu un caracter completamente ironic.", în: Mahnkopf, Idem, pag. 6. footnote>.. Într-un prim moment, ca un criteriu revelator ne servește însăși titulatura perioadei - postmodernitatea - care scoate în prim plan descendentă genealogica a postmodernității din a treia
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
întregului discurs. În cazul esteticii polistilistice este vorba mai degrabă despre construirea unei polifonii narative cu valorizarea citatelor nu în calitatea lor de inserții mimetice sau ca elemente ale unui joc intertextual (că la Berio) însoțite de doză implicită de ironie ca semn devalorizant sau re-semnificant. La Schnittke fenomenul compresiei stilistice ajunge în punctul culminant și final deopotrivă în întreaga istorie stilistica a muzicii occidentale, punând în balanță o legitimă interogație cu privire la utilitatea stilului și soarta acestuia în muzică generațiilor viitoare
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
b) ne putem întreba dacă în virtutea neîncrederii cu care postmodernismul tratează oricare structura metanarativă, canonul muzical ar mai putea reprezenta un concept aplicabil în gândirea și practicile muzicale postmoderne, dat fiind statutul său evident metanarativ. Aceeași soartă, în virtutea suspiciunii și ironiei postmoderne, ar trebui s-o împărtășească și substructurile canonice precum stilul (ieșirea din tiparele stilistice), genul (implozia și hibridizarea tipologiilor de gen), formele (metisajul tipologiilor de forma), sistemele de organizare sonoră (invalidarea modelelor tradiționale de sisteme de organizare tonala și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a barierelor: de la Fluxus, aleatorism, teatru muzical înspre instalații sau ontologii private à la Stockhausen; în: Mahnkopf, Idem., pag. 10. footnote>, în postmodernitate este negat principiul adevărului. Postmodernitatea operează cu negația, iar principiul non-adevărului poate fi detaliat prin termeni că: ironia, minciună, șmecheria, falsitatea, ipocrizia, bășcălia - în toate aceste cazuri excluderea adevărului rămânând un criteriu decisiv în situarea înafara avangardei"<footnote Mahnkopf, Idem., pp. 4-5. footnote> (pp. 4-5). Modernitatea secundă neagă negația adevărului în postmodernitate, astfel relevându-se tendința de de-postmodernizare
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
totdeauna, dar îmbrățișează cauza amărâților, oricare ar fi, cu ei este și Victor Hugo ce abia se născuse... în halul ăsta să fi ajuns țara?... E una din ciudățeniile literaturii noastre, abia în formare, sărmana: finalul unei superbe, unei usturătoare Ironii, ...sfârșitul unei Epopei eroi-comice teribile să devină la urmă o exortație la patriotismul cel mai fierbinte; ca și cum autorul și-ar fi trădat brusc subiectul. Dar,... l-o fi trădat, oare? * Romândor termină apocaliptic: ...Și dacă-i hotărât din vecie Patria
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
Ea îmi spune: musai să zbor// n-am nici o aripă-n minte,/ nici una sub umăr.// Ea îmi spune: fii cuminte,/ că eu zilele-ți număr.// Tocmai aceasta e marea spaimă:/ viața mă ceartă, mă ține-n palmă". Sare-n ochi ironia care e un mod de-a sugera idealitățile inaccesibile. Inițial un acerb căutător al acestora, poetul se retrage într-o zonă unde suferințele sînt formal luate peste picior, unde limitele și incapacitățile ființei dezolate sînt consemnate cu iluzoria cursivitate a
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
lui au fost șvabi dunăreni din Voivodina. Familia lui a fost deportată în timpul războiului și a reușit, după multe peripeții, să se așeze la Salzburg, oraș unde s-a născut de altfel în 1954 Karl-Markus Gauss. Dată fiind luciditatea și ironia autorului, nu poți decît să regreți că Karl-Markus Gauss nu a ajuns încă în România. Aici ar fi găsit negreșit o puzderie de motive de inspirație, unele de o suculență literară de primă mînă, mai ales cînd e vorba de
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
a fost mai întîi unificat în spirit de valorile Evangheliei. Timp de aproape două milenii, dacă exceptăm ultimul secol, aspirațiile europenilor au fost într-un fel sau altul legate de persoana lui Iisus Hristos, de evanghelia speranței și de Biserică. Ironia face, cu toate acestea, ca exact aceste valori creștine care stau la temelia idealurilor europene - a idealurilor de pace, reconciliere și solidaritate - să nu mai fie recunoscute în dimensiunea lor evanghelică. ș...ț Trebuie însă spus că, prin această timiditate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10128_a_11453]
-
Roxana Covrig Președintele Traian Băsescu și-a motivat respingerea reducerii CAS. A punctat motivația cu ironii la adresa premierului Victor Ponta, dar și la ministrul Finanțelor, Ioana Petrescu. Dana Grecu a comentat în emisiunea sa: "I-a ironizat. Și-a bătut joc de ei". Iată atacurile președintelui Traian Băsescu la premierul Victor Ponta și ministrul Ioana Petrescu
Traian Băsescu, ironii la Victor Ponta, Ioana Petrescu și proiectul vieții. Dana Grecu: "Și-a bătut joc de ei" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28144_a_29469]