1,368 matches
-
Aceasta a fost în același timp o „asociație pentru promovarea științelor” și o școală de studii superioare cu stabiliment propriu 6. Ca instituție, Akademia nu seamănă deloc cu Gymnasionul isocratic. Nu era o societate comercială (un „SRL”, cum spunem astăzi ironizând false universități particulare!), precum unele școli antice de retorică, ci aproape o sectă, pasionată de adevăr și înțelepciune, ai cărei membri se simțeau strâns uniți prin legături afective și prin prietenie, adesea erotică, între ei înșiși și între ei și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un gentilhomme (Montaigne) adaptat vieții palatine, meseriei armelor și științei de a aborda doamnele și domnițele de la curte. (Acestui „imbecil perfect” al italienilor îi corespunde germanicul Grobianus descris de Fr. Dedekind ș1549ț, omul prin excelență grosolan pe care autorul îl ironizează 28; acesta nu este decât un porco tedesco, un negativ al lui Cortegiano, ale cărui obiceiuri vulgare trebuiau evitate, o capodoperă de nesimțire; de la el a rămas epitetul „grobian”, care însă ar putea fi aplicat à rebours și eroilor rabelaisieni
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
conotative ale acelorași termeni au, aproape întotdeauna, încărcături semantice extrem de subiective. Definițiile operaționale sunt rare și înțelesurile exacte ale conceptelor nu pot fi decriptate decât din contexte delimitate. Astfel încât cacophony of voices, care se „aude” în discursurile dedicate curricula moderne, ironizată de Pinar și colaboratorii săi (2001), constituie o serioasă problemă de comprehensiune a liniilor de convergență pe care fiecare model curricular le urmează. Dar acestea există. Curricula moderne s-au apropiat semnificativ de o știință curriculară unitară și, în orice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
represivă reprezentată de PCR și Securitate), care era un alt factor de insatisfacție în ceea ce-i privea: funcționărimea respectivă (fără nici un risc de viață) beneficia financiar, în detrimentul salariilor cuvenite minerilor. Prin lozinca „Jos burghezia proletară!”, deși naiv, minerii din Valea Jiului ironizau comunismul prin chiar una dintre formulele demagogice și clișeele acestuia, și anume, critica împotriva burgheziei. Sensul era acela că regimul comunist devenise el însuși un stat în care capitalismul continua să funcționeze, dar în folosul unei nomenclaturi comuniste clar delimitate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
schițe pe tema neînțelegerilor provocate de vulgarizarea darwinismului, despre raporturile între creditori și datornici, despre lipsa de cuvioșie a unor fețe bisericești ș.a.m.d. Insistându-se asupra suferințelor îndurate de țărani, se critică aspru atitudinea unora (Pasivitatea românilor), se ironizează simulacrele de procese politice (Procesul „Tribunei”, tragicomedie într-un act), se inserează versuri de laudă la adresa memorandiștilor sau care iau în derâdere alegerile desfășurate sub amenințare (Ecou după alegeri). Cu sarcasm sunt atacați, pentru atitudinea lor politică antinațională, Gh. Alexici
VULTURUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
tău”. Pildele socratice ale lui Moș Pasăre, personajul epic al mai multor poeme, sunt rostite când în spirit folcloric, când cu mijloace publicistice, când în formule livrești. Moș Pasăre este prezent în versurile lui V. și în anii renașterii basarabene, ironizându-i pe toți cei cărora le erau străine idealurile naționale, adevărul și limba, „casa ființei noastre”. În lirica începuturilor poetul apare ca „un pom al Sudului”, valorizând culoarea locală și simbolurile acestuia: amiaza, câmpia, rădăcinile, soarele. El recurge la spiritus
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
Stavri și Raul Stavri, A. Toma (care iscălea Ștefan Tomșa), H. G. Lecca, Radu D. Rosetti, Cincinat Pavelescu, A. Steuerman, G. Murnu, D. Teleor și G. Ranetti. Aici D. Teleor și D. Marinescu-Marion au tipărit și schițe umoristice în care se ironizează, câteodată prea apăsat, neajunsurile vieții cotidiene. Alte schițe și nuvele, cu subiecte extrase în primul rând din mediul rural, aparțin lui Ion Gorun, Constanței Hodoș, lui Petru Vulcan, V. Pop, Ioan Adam, Spiru Hasnaș, Șt. Basarabeanu (V. Crăsescu), Artur Gorovei
POVESTEA VORBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288992_a_290321]
-
la cale, la premiera cu D-ale carnavalului, o zgomotoasă manifestație de ostilitate. Excedat de inflația piesei istorice, falsă și grandilocventă, Sphinx recomandă inspirația din viața societății românești, precum și „compilarea” de „documente omenești”, deziderat ce exclude zugrăvirea de „ființe ideale”. Ironizează „căznitele producțiuni dramatice” ale lui Schiller și teatrul, „ruină măreață”, al lui Victor Hugo. În privința repertoriului, e de părere că ar trebui să cuprindă scrieri de valoare (indiferent dacă sunt indigene sau traduceri), chiar peste putința de apreciere a publicului
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
este de-a dreptul uimitoare: articolele din presa cotidiană (de obicei, în ziarele de extrema dreaptă) sunt vizibil influențate de ideile legionarismului și conțin adesea formulări puerile, în vreme ce eseurile pe teme culturale vorbesc cu mare respect despre democrațiile europene și ironizează „pasul de gâscă” al militarismului german. Stimat ca exeget al literaturii engleze - G. Călinescu, de pildă, cunoscut pentru parcimonia calificativelor de acest fel, îl considera „un om de fină cultură” -, P. a fost privit cu multe rezerve când a scris
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
imaginea vieții literare dintre 1895 și 1900, așa cum este reflectată în revistă. Aici se critică neobosit, dar fără subțirimea de spirit cu care era discutată literatura la „Moftul român”. Acest scepticism este și sursa lipsei de pătrundere cu care sunt ironizate, batjocorite chiar, eforturile de înnoire poetică făcute de Al. Macedonski și de emulii săi. E o adevărată campanie, preluată în liniile ei mari tot de la „Moftul român”, împotriva poeziei „mistico-simboliste”, „decadente-orientale”, „instrumentaliste” etc. Alături de poetul Nopților, sunt ironizați Cincinat Pavelescu
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
care sunt ironizate, batjocorite chiar, eforturile de înnoire poetică făcute de Al. Macedonski și de emulii săi. E o adevărată campanie, preluată în liniile ei mari tot de la „Moftul român”, împotriva poeziei „mistico-simboliste”, „decadente-orientale”, „instrumentaliste” etc. Alături de poetul Nopților, sunt ironizați Cincinat Pavelescu, Mircea Demetriade, C. Cantilli și Ion Theo (Tudor Arghezi), acesta pentru exotica poezie Aegypt. Dar mai cu seamă veleitarii și nechemații în lumea literelor constituie o țintă a săgeților. Avalanșa de versuri, proză și teatru din paginile revistelor
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
avut în vedere cu perseverență de criticii de la M.T. a fost cel al epigonilor, autori lipsiți de personalitate artistică (Ana Ciupagea, Th. M. Stoenescu), atacați individual sau în grup (cenaclul de la „Românul literar”). Nu au fost cruțați nici marii scriitori, ironizați pentru motivele cele mai neașteptate (naivitatea politică a lui I.L. Caragiale, care l-a făcut să adere la Partidul Radical, exagerările spiritiste ale lui B.P. Hasdeu, tendința spre oportunism politic la B. Delavrancea, rigiditatea autoimpusă a lui Titu Maiorescu ș.a.
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
oameni. O mare parte din material - articole politice și literare, schițele cu Moș Teacă, versuri și parodii, note și recenzii - îi aparține lui Anton Bacalbașa, care redactează, sub pseudonimul Rigo, și câteva suplimente: „Dom Paladu”, „Mitiță Scuza” (în care este ironizat omul politic D.A. Sturdza), „Oculta”, „Chefereul”. Alături de el, G. Ranetti, D. Teleor, A. Vasiliu și, desigur, sub multe pseudonime, și alți scriitori din jurul anului 1900 contribuie la redactarea revistei. R.Z.
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
și „pariul cu existența” pe care suferința îl provoacă, stimulând eonul contemplativ, episoadele pedagogului care descoperă, catalizează și îndrumă talente („vânătoarea de oameni”) ș.a. Discutabilă este - cum au observat toți comentatorii cărții - interpretarea relației poetului cu Titu Maiorescu, nu o dată ironizat de biograf. Lucrarea a obținut sufragiile entuziaste ale lui Mircea Eliade („pentru întâia oară înțeleg viața lui Eminescu”, mărturisește savantul într-o scrisoare) și Edgar Papu (prima „biografie metafizică a poetului”). Seria deschisă de Viața... trebuia să continue cu biografia
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
terminologic și de o sintaxă distorsionată. La curent cu evoluțiile moderne, bunăoară cu interpretarea operei lui Shakespeare întreprinsă de Jan Kott ori de regizorul Peter Brook, eseistul pare să fi încercat, fără succes, să rivalizeze cu aceștia. Contestate aspru și ironizate de unii comentatori (Mircea Iorgulescu reproșa „truismele abundente”, „frazele găunoase”, excesul de limbaj figurat), cu un succes de stimă pe lângă alții, aceste cărți au trecut în uitare. Cariera strălucită și succesul repurtat ulterior de N. pe alte meridiane în disciplinele
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
Maiorescu, Iacob Negruzzi, Mihai Eminescu, N. Gane. Față de Vasile Alecsandri se adoptă o atitudine contradictorie - când critică aspră, când laudă fără rezerve. Criticile nu ținteau numai actele și atitudinile politice, ele erau îndreptate și împotriva literaților junimiști: N. Gane era ironizat pentru mai puțin realizata nuvelă Două nebunii, satirele lui Iacob Negruzzi deveniseră un prilej de comentarii umoristice și de parodie, versurile Matildei Cugler-Poni erau interpretate echivoc, obținându-se efecte comice. După 1876 calitatea umorului din P. scade. R.Z.
PERDAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288755_a_290084]
-
Cu firea lui pătimașă, gazetarul nu e deloc străin de plăcerea de a ofensa și de a inspira teamă. Dezgustat peste măsură de relele din jur, el se inflamează cu ușurință, luând la refec orice, pe oricine, combătând „gangrenele societății”, ironizând sângeros „tombaterele”, lovind în „albi” (conservatorii), dar necruțând nici pe „roșii” (liberalii). Calambururi, porecle (unele de gust îndoielnic), sarcasme coborând câteodată până la invectivă aglomerează pamfletele lui O., care nu vede decât trădări, duplicități, lichele, poltroni și moftangii, indivizi gata oricând
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
a unei publicații culturale, care ar fi urmat să se intituleze „Lumea nouă” și în a cărei redacție (coordonată de Ștefan Bănulescu) oniricii ar fi fost puternic reprezentați. Lider al grupului (autoinstituit și recunoscut tacit de ceilalți, care câteodată îi ironizează cordial accesele de autoritarism prin apelativul „caid”) e Dumitru Țepeneag, alături de Leonid Dimov, mai puțin combativ, însă înzestrat cu prestigiul conferit de vârstă, de talent și de erudiție. Cei doi se manifestă ca principali teoreticieni ai curentului literar pe care
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
1990 și 2000, această pretenție de a prezenta o. drept anticipator al evoluțiilor textualiste și postmoderniste i-a iritat pe unii optzeciști, care au refuzat sau omis să-și recunoască în oniriști precursorii, fie și parțiali, iar unii critici au ironizat tentativa ex-„caidului” oniric de a afirma retrospectiv importanța o. De pildă, Alex. Ștefănescu nota, cu oarecare maliție (într-un articol publicat la sfârșitul anului 2003): „Pe Dumitru Țepeneag îl preocupă - și chiar îl obsedează - să readucă în memoria contemporanilor
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
cu realitățile mizere din comunitățile sărace sau uitate de istorie. România informală aproape că a devenit sinonimă cu neîmplinirea și rămânerea în urmă, cu abandonarea cronică a bunurilor colective și cu anomia socială. Dincolo de România blamată sau de „spațiul mioritic” ironizat, se află și acele individualități ce se prezintă nu numai ca diferite, ci și ca superioare și acele persoane ce se zbat pentru asigurarea unui trai decent sau care pur și simplu migrează. Rezultă astfel o țară blamată, formată însă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
iar din banii strânși s-a pus o piatră tombală pe locul său de veci. Pildele, maximele și apropourile lui M. se înscriu în așa-numita literatură sapiențială. Oglindind lumea în schimbare de la mijlocul secolului al XIX-lea, pildele sale ironizează ticuri și moravuri, idealizând cinstea, munca și învățătura. O întreagă filosofie populară se înfățișează cititorului în zicale concentrate și spirituale. Într-o maximă vituperează pe cei avuți: „Un om bogat nu primea în casă nici un prieten, nu lăsa să se
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
conservatorismul republicanilor e aproape o formă de dictatură fascistă. Dacă „Abe Ravelstein” și prototipul său sunt aspru amendați și crud zugrăviți, ceilalți sunt pur și simplu stigmatizați. În cercurile stângii americane s-a născut și o splendidă butadă pentru a ironiza „trădarea” unor foști tovarăși de drum trecuți la Dreapta: What is a neo-conservative? A mugged liberal! Neoconservatorul este așadar un „liberal tâlhărit”, ceea ce se traduce în continuare astfel: un om de stânga care-și abandonează convingerile când dă de greu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de contrapunct, câștigă din intersecția fortuită a celor două universuri, prilejuită de o vizită la căpătâiul unei bătrâne muribunde, mama soției naratorului. Bătrâna era inspirată de Florica Bagdasar, de care voi vorbi din nou la nota 13. 6. „Abe” îl ironizează pe unul dintre adversarii săi academici, spunând că e un „asiduu importator al celor mai recente mode pariziene”. În cea mai inteligentă cronică a romanului lui Bellow („The Egg-Head’s Egger-On”, London Review of Books, 27 aprilie 2000), Christopher Hitchens
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pentru întreaga familie”; în fine, cu mai multe referințe muzicale (ca fan de jazz, o recomand pe aceea în care patosul german americanizat este reprezentat de Louis Armstrong cântând o melodie din Opera de trei parale a lui Brecht), Bloom ironizează aspru hibridul amintit: „Starurile noastre cântă un cântec pe care nu-l înțeleg, tradus după originalul german” ai căror textieri sunt Nietzsche și Heidegger. Hibridul nihilism „euroatlantic” - „un nihilism fără abis” - ratează mai ales din cauza absenței unor trăsături indispensabile ale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
La începutul lui mai 1952, Ion Voin, Ioan Cerbu și Cornel Popovici au fost transportați pentru anchete la Jilava, unde l-au găsit pe Grama. Se pare că motivul mutării lor se aflase deja, întrucât brigadierul Andrei Balla l-a ironizat pe Voin atunci când acesta i-a spus că a fost sincer în acțiunile sale4. Acțiunea de la Canal nu s-a putut intensifica prea mult din cauza specificului coloniilor de muncă, unde primordială era îndeplinirea normei. Bătăile aveau loc seara, iar agresorii
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]