750 matches
-
să ne repezim spre Miazăzi, să ne Îndepărtăm de ei cât mai mult. Vânătorii mei se pricep de minune să ascundă orice fel de urme. - Bun Înțeles că așa vom face. Numai că vreau ca tu și Kikil să-i iscodiți pe urmăritori. Să-mi spuneți cum sunt. Din ce neamuri. În ce fel merg și ce fel de sulițe au. - Of, of, Krog. Suntem prea puțini ca să Începem lupta de sânge cu ei. - Nu vreau luptă de sânge, Tek. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unei tufe Înghețate, departe de noi. Nu-i ghiceai decât după culoarea Închisă a pieilor de bivol cu care se acoperiseră. - Sunt singuri? Barra Îmi făcu semn că da. Iar Tek: - Ia să trimit câțiva vânători de-ai mei să iscodească mai adânc. - Bine. Iar tu, Barra, trimite pe cineva la Logon să-i spună să grăbească plecarea. Am lăsat pândari sus pe culme, iar câțiva dintre oamenii lui Tek o și luară de-o parte și de alta a țărmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
semn. Unul, mai cârcotaș, dădu să zică ceva, dar ceilalți Îl Înghiontiră: - Taci, prostule! N-auzi ce spune Krog? Și așa a rămas, astfel că se apucară cu toții, cu mic cu mare, oameni și femei ba chiar și prunci, să iscodească apa. Fără folos. Și, pentru că În noaptea aceea s-a Încălzit pe neașteptate, spre dimineață am căzut cu toții Într-un somn adânc, mai puțin pândarii care iscodeau să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu toții, cu mic cu mare, oameni și femei ba chiar și prunci, să iscodească apa. Fără folos. Și, pentru că În noaptea aceea s-a Încălzit pe neașteptate, spre dimineață am căzut cu toții Într-un somn adânc, mai puțin pândarii care iscodeau să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dus printre tovarășii lui și au Început iarăși să dea din gură cu vorbe de neînțeles. Când și când, le prindeam frânturi de gând - sporovăiau despre verzi și uscate, de parcă nu le-ar fi păsat de nimic. Numai că mă iscodeau cu atâta luare aminte, Încât i-am simțit că puneau la cale o blestemăție și că vorbeau așa doar ca să mă amăgească. - În ce limbă vorbește Dupna? l-am Întrebat pe Gupal. - Ei zic că asta e limba noastră adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de dorințe necurate, numai că nu și-o spuseseră unul altuia. - Ce gânduri o fi având? se Întrebaseră, dar nu fuseseră În stare să găsească răspuns. Cum-necum, În seara aceea hotărâseră să se alăture celor ce-mi luaseră urma ca să iscodească Într-o parte și În alta, doar-doar or afla cât de bine se știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
întunecimile pădurii, stejarii trăsniți și schimonosiți, peșterile, stâncile înalte de pe marginea prăpastiei fără fund. Căta mereu lucruri tot mai ascunse, primejdii tot mai mari, fiare tot mai sălbatice. Într-o bună zi băiatul nu s-a mai întors acasă. Degeaba iscodi, degeaba pedepsi Negură Împărat pe însoțitorii flăcăului, că nici unul nu știa unde pierise îndrăznețul vânător. A trecut o zi, au trecut două, au trecut nouă și băiatul nu s-a mai întors. Mult l-a jelit bătrânul, multe lacrimi a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
faptul că nu poate fi fericit decât dacă pune între el și restul lumii o ușă. Apoi, l-a asigurat pe Julius că zeii, când vor să pedepsească pe cineva, îi dăruiesc o memorie bună. Intrigat, tânărul custode l-a iscodit, precaut, dacă vorbea astfel din pricina unei decepții. Doctorul Luca a tresărit. ― Te gândești la o femeie, nu-i așa? ― Da, a admis Julius, oarecum stânjenit de îndrăzneala lui. Bătrânul n-a reacționat imediat. Se juca, nervos, cu bastonul, în timp ce liniștea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Phoebe detectă o schimbate bruscă de ton. — Era un fel de iubită? — Da, un fel de iubită. Se cufundă în tăcere, și ea simți dintr-o dată că întrebările ei fuseseră indiscrete și inutile. — Scuză-mă... n-am vrut să te iscodesc... Adică nu e treaba nimănui... Nu-i nimic... Zău că nu-i nimic. Se forță să zâmbească. A murit, nu-i așa? Michael confirmă dând dincap. — Îmi pare tare rău. Își puse mâna pe genunchiul lui preț de câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
toată ziua? ― Învăț bengaleza ca să-mi iau examenul de Provincial-Manager, minții eu. Și apoi, e o lume nouă, nici nu știu cum trece timpul... Îmi ceru cinci rupîi împrumut, ca să se ducă seara la balul Y.M.C.A. ― Nu te tentează? mă iscodi el. Într-adevăr, nu mă tenta. Mă gândii fără melancolie la acei ani de risipă și eroare petrecuți la Wellesley-Street, în Ripon Street. Îl privii pe Harold, și nu-mi evoca nimic trupul lui vlăjgan, fața oacheșă cu ochi frumoși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și mă simt dezgustat numai pentru că trebuie să fac astfel? Dacă eu nu mai sunt liber să aleg? Priveam iarăși pe Jenia, și nu simțeam față de ea nici o turburare, nici un gând pătimaș, nici o libertate mentală, și atunci încercam s-o iscodesc, s-o silesc să fie feminină, așa cum, fără îndoială, fusese înainte de a pleca din Capetown; gândeam că poate astfel va izbuti să mă tenteze. Și dacă ea mi-ar fi dovedit că omul din mine nu murise, că eu am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la cafenea să-l descoase, dar în ziua aceea nu s-a dus, nici în ziua următoare. - Cu prima ocazie! a exclamat într-o după-amiază, în fața cafenelei Select, râzând. Cu prima ocazie!... - Ce-o să fie cu prima ocazie? L-a iscodit Vaian. Într-adevăr ce-are să fie? Îl privea încruntat, încercînd să-și aducă aminte. În cele din urmă ridică din umeri și plecă spre casă. De-abia când puse mâna pe clanță își aminti: cu prima ocazie va deschide plicul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mă uiți, când am colindat împreună toate ulițele Iașilor, vreme de un an și mai bine? Ai dreptate, dragule. De atunci pot să spun că mai știu și eu câte ceva despre bătrâna cetate... Asta mă bucură. Da’ cam ce iscodeai pe aici pe hudița asta bătută cândva de moș Creangă cu ciubotele lui de iuft? Că Bojdeuca nu-i departe. Uite-o colea. Ei! Mă gândeam și eu că oi descoperi măcar o țandără de piatră care să-mi povestească
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că era basarabean, asemeni lui. Auzindu-l, îi veni inima la loc. Dacă departe de casă, printre necunoscuți, m-a găsit un conațional, înseamnă că lumea nu-i chiar așa mare, gândi. Omul, întâlnind un copil rătăcit pe acolo, îl iscodi voind să afle din ce zonă a Basarabiei se trăgea, cum de ajunsese în Iași, și evident, unde mergea. Odată lămurit, auzind că după ce plătise taxa de înscriere la examen, nu-i rămăseseră bani pentru o eventuală gazdă, deveni sincer
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ce se întâmpla în jur, așezat la masa lungă din lemn lustruit, cu câte șase scaune de-o parte și de cealaltă. După vreo două ore de lectură intensă, observă că atunci când ușa se deschidea, multe priviri din sală îl iscodeau pe noul venit. Citise destul, voia să lase cartea deoparte, însă privind în stânga, o revăzu pe domnișoară. În lumina care năvălea prin ferestrele mari, conturul capului ei părea aureolat. Reluă cartea. O prezență feminină printre atâția băieți, în marea aceea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
3. căpeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: Crezi că David îți trimite oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? Oare n-au venit slujitorii lui la tine ca să cunoască cetatea și s-o nimicească, și ca să iscodească țara?" 4. Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus să-i radă și să le taie hainele pe la mijloc pînă la brîu. Apoi le-a dat drumul. 5. David, căruia au venit și i-au dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
de otravă. Este știut că picătură cu picătură, se umple paharul. O curiozitate bolnăvicioasă îi tulbura multe clipe ale vieții. Ținând să fie cât mai firească în întregul ei comportament, era interesată de tot ce ținea de Ina și o iscodea cu o discreție bine simulată, chiar și despre unele intimități conjugale. Olga era destul de abilă în a mima o prietenie sinceră, dându-i Inei impresia, după toate cele întâmplate, că era doritoare de pace. Mărturisea că dorește menținerea unei relații
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
arama pe față! Olga făcea eforturi mentale, de fapt se amăgea voit, inoculându-și ideea că ar mai putea readuce pe făgașul normalului viața lor de familie. Nefiind străină de mânuirea armelor iubirii, ea făcea fel de fel de încercări: iscodea artificii, îi dădea dovezi de dragoste, îi rememora trecutele scene de tandrețe; peste toate acestea însă se vădea că se așezase praful gros al uitării. Efectul scontat întârzia să se arate. Olga își spunea adesea: Am fost o proastă! Fetele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
datorată succesului obținut cu noul ansamblu de locuințe, băuse cam mult, ceea ce nu-i intra în obișnuință. Își privi ceasul și dădu semne că vrea să părăsească incinta, când un inginer din cadrul serviciului de cadastru veni lângă el și-l iscodi: - Vrei să pleci, Alex? De acum încolo o să fie frumos, vom rămâne numai între noi și... - E târziu Teo, și așa am cam depășit măsura... - Copilului cuminte îi e frică de mama, nu? - Nici vorbă, dar mâine am multă treabă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se depărtase, fie și accidental, de albul imaculat. Cine știe? Ina îl îmbrățișă, îl sărută și-i mulțumi pentru acest gest neașteptat, care constituia acum un adevărat eveniment. Dar viermele întrebării care-i omorâse după-amiaza aceea o sili să-l iscodească pe un ton de firească nevinovăție: - Parcă era vorba să te odihnești în după-amiaza aceasta, ce s-a întâmplat? - Tocmai spălasem vasele și voiam să mă întind un pic când un mesaj telefonic m-a anunțat că un muncitor angajat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
În fiecare dimineață curios de aventura zilei ce Începe; e o nerăbdare pură În vibrarea aramei Între două lovituri, un discurs amoros al materiei ce se pulverizează În puzderia de sunete; Într-o dimineață ca aceasta, Faust s-a simțit iscodit de un aer străin adiind de dincolo, s-a dat jos din pat, s-a Îmbrăcat cu cele mai sobre haine și a ieșit la marginea orașului (a textului) să se Întâlnească cu Mephisto; mă ridic repede, Îmi pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care începură a-l descoase despre noutățile de la oraș. Însuși Cârciumarul Busuioc, foarte curios din fire, își părăsi o clipă tejgheaua ca să afle și el câte una-alta. Fiindcă Petre vorbea mai mult despre întîmplări de la armată, Ignat Cercel îl iscodi deodată cu glasul lui tînguitor: ― Dar boierii de la București ce gânduri mai au cu alde noi, sărăcimea? ― Apoi cu boierii te învoiești oriunde, dacă ești supus și ascultător, răspunse Petre. Răspunsul nu-i plăcu lui Ignat, deși clătină din cap
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Tănțico! reluă Titu dezmeticit. Uite cum mă găsești!... Lucram, voiam să fac lumină și... Pentru că pornise spre ea, îl opri cu un gest instinctiv și, după câteva secunde, șopti: ― Așteptai pe cineva? Când tânărul vru să răspundă, altă întrebare îl iscodi cu un surâs tulbure: ― Nici pe mine? El tăgădui din cap. ― Și vezi, eu totuși am venit! murmură ea cu o privire stranie, înfășurată în haina de iarnă, cu blana de vulpe în jurul gâtului, cu o căciuliță de catifea înfundată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Apoi sunt mulți, răspunse Ignat Cercel, care umbla de colo până colo, printre oameni. E și Marin, este și feciorul cel mic al lui Dragoș, mai e și Petrică al Smarandei, sunt mulți și petrec, dacă au de ce... ― Adică de ce? iscodi mai departe Vasile. ― Ei știu de ce, mormăi Ignat tainic. Da lasă-i, că fac bine ce fac. ― Nu-ți spuneam eu, nea Vasile, că i-am văzut azi-noapte cum se întorceau șuierând din jos? zise Leonte Orbișor cu mândrie. Că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai mare și mai colțuroasă, pentru a arunca în apostolul chircit la pământ, se află apostolul însuși. Dacă ajungi tu însuți să fii pândarul propriei ființe, să devii propriul tău torționar, unde te mai poți ascunde atunci ? Cel care te iscodește și te hăituiește în oricare ungher nu e decât o voce. Poate fi o voce la întâmplare, poate fi chiar vocea ta lăuntrică. O lumină puternică te orbește, nici măcar închizând ochii nu te poți feri. Nu vezi nimic, lumina scormonește
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]