1,029 matches
-
dimensiunii culturale a conflictului tragic îl constituie întîlnirea dintre prinț și fantoma tatălui său. Duhul patern, în preambulul dezvăluirii sale tulburătoare, ce va răsturna echilibrul inițial al atmosferei dramatice, mărturisește un lucru șocant: el vine din flăcările Purgatoriului, unde își ispășește "crimele oribile", săvîrșite în timpul vieții pămîntești. Hamlet este aproape mut la auzul veștii. Abia reușește să înțeleagă ideea fratricidului, exclamînd fugitiv, doar pentru a-și autovalida antipatia față de Claudius: "O, sufletu-mi profetic!" (Shakespeare. Vinea 45). Ce a determinat subit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dispută tragicului întîietatea, este o figură pe care nu o poți șterge ușor din memorie, odată cu închiderea cărții. Băbuța aceasta, zdrobită de inepția nivelatoare a unei ocîrmuiri care a promovat în funcții doar secături imbecile, ai cărei bărbat și fiu ispășesc la Canal vina de a fi refuzat să-și cedeze oile noilor stăpîni, se prăbușește sub coarnele jucăușe ale unei capre bezmetice, care a "prins" din zbor un tablou cu președintele Dej și a rupt-o la fugă cu el
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de vânătoare, în timpul căreia, dintr-un accident în care se topesc, anapoda, răul hazard și orgoliul cinegetic masculin, fata moare împușcată chiar de pețitorul ei. Supus unui proces răsunător, eroul este condamnat la zece ani de temniță, din care nu ispășește decât puțin, fiindcă domnitorul îi acordă o grațiere. Ieșit, astfel, din pușcărie, boierul trece prin mai multe întâmplări stranii. Una dintre acestea este întâlnirea cu fosta slugă, Ion, care, fără a-l recunoaște, îi povestește cum stăpânul său, ajuns, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
subsemnatul, slabe speranțe de a fi găsit ceva compromițător! Prin decretul nr. 334/ 1 august 1951, generalul Rășcanu a fost condamnat la 24 de luni de lagăr. În condițiile de exterminare de la penitenciarul Sighetu Marmației, n a apucat să-și ispășească integral pedeapsa deoarece pe 25 februarie 1952 a murit iar cadavrul i-a fost aruncat într-o groapă comună în cimitirul săracilor de pe malul râului Iza. f. Generalul Rășcanu în memoria vasluienilor În orașul Vaslui mai există persoane care au
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
își dau seama din cauza prostiei și a smintelii lor fără margini că, prin faptele lor nedrepte, se apropie de al doilea model, până la a-i fi asemenea, în timp ce de primul se depărtează până la neasemănare. Pedeapsa pentru această vină și-o ispășesc, desigur, trăind o viață după chipul modelului cu care se aseamănă". (Platon, 1989, 176e-177a) Dacă răul există pe lume, el nu poate fi de găsit decât în preajma oamenilor, pentru că zeii sunt perfecți, iar natura lor perfectă respinge răul; ca atare
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
unei lumi reale, suprasensibile, care însă nu a devenit încă o entitate pur și simplu "ideală", "platonică", dar la care pot ajunge cei înțelepți. • Lumea adevărată, inaccesibilă în imediat, dar promisă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos ("celui păcătos care ispășește")97. În a doua etapă a istoriei platonism-nihilismului se deschide fractura dintre lumea ideală și lumea sensibilă, dintre transcendență și imanență, din moment ce chiar și pentru înțelept lumea ideală este doar o promisiune, așadar fiind deocamdată inaccesibilă. În același timp este
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
la viaț ă, lucrurile nu stau nicicând așa. Și Biserica spune că abandonarea vieții este un păcat grav în fața Divinității, iar cel care recurge la acest gest, nu-și găsește liniștea. Dimpotrivă, ,,dincolo“ îl așteaptă alte încercări, prin care să ispășească chiar acest pă cat. De obicei momentele grele sunt date oamenilor ca și semnal că au ceva de schimbat în viața lor. În lo c să facă efortul de a înțelege acest mesaj, aceștia, fie din neștiință fie din aroganță
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
a recunoscut imediat pe Mântuitorul și a strigat: «Ai milă de mine, Doamne, ai milă de mine». Domnul Isus i-a răspuns: «Fiindcă tu mi-ai cerut mereu să te pedepsesc aici pe pământ și să te fac să-ți ispășești pe deplin păcatele, eu ți-am trimis această suferință, mai ales pentru că ai părăsit fervoarea ta inițială și nu ai făcut, după cum trebuia, conform vocației tale, roade vrednice de pocăință (cf. Mt 3,8), și fiindcă ai fost prea indulgent
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
D'Elia remarcă condițiile obiective apte să determine o opoziție față de regim, dar această opoziție se manifestă încă din prima perioadă a Imperiului augustan, și totuși cercetătorul italian rămâne până la sfârșit prizonierul schemei acceptate de Boissier. Dacă "Ovidiu trebuia să ispășească nu numai greșelile sale, ci și pe acelea ale unui profil spiritual 49, ale unei societăți, ale unei mari părți a generației sale" cum se exprimă foarte bine D'Elia -, atunci aceste greșeli "de natură sprituală" nu apar numai în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
trimis în Moesia de Tiberiu ca legatus pro praetore, pentru a supune Rhescuporide 201 și apoi în Siria. Ovidiu îi propune lui Graecinus 202 să-i ceară fratelui Flaccus informații precise despre condițiile regiunii și despre oameni, unde poetul își ispășește pedeapsa de exil. Așadar, el vrea din partea unei persoane competente, expertă în locurile și oamenii de acolo, o confirmare propriu-zisă a faptului că lamentările lui nu sunt inventate, ci reale 203. Astfel trec prin fața ochilor cititorului câteva incommoda: clima scitică
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
școlile filozofice și retorice și mai ales în cea stoică -, dar, la Ovidiu acesta pare să provină direct din propria experiență de viață. Trebuie subliniat că aici nu pare a mai vorbi Ovidiu cel supus și umil, care are de ispășit o vină de nemărturisit el care demonstrase cu altă ocazie că-și mărturisește și cele mai inconveniente intimități, care erau doar la un pas de cea mai crasă imoralitate -. Vina poetului este răstălmăcită, devenind în ochii celor care cunosc adevărul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
această ispășire nu e socotită ca îndestulătoare. Fatalitatea se îndeplinește și așa, reprezentată fiind prin Luca. Ana însă nu luptă împotriva fatalității pe care o vede crescând. Apoi aici e substratul dramei. Ana singură se recunoaște vinovată și voiește să ispășească vinovăția, de aceea nu luptă (s.n.). N-are voință? N-are. Aceasta voiam să arăt și eu. Atunci nu e o eroină dramatică? (după poetica obicinuită.) Nu e. Atunci care e eroina piesei? Fatalitatea, o idee care vine cu pas
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
deocamdată disperata tentativa a Anei de a găsi un țap ispășitor, care s-o absolve de vină, ceea ce o determină să arunce anatema asupra naturii feminine în genere, și nu asupra propriei persoane: "Noi femeile greșim mai ușor, dar și ispășim mai ușor. Și în una, și în alta ne punem tot focul și toată sinceritatea sufletului nostru". Or, prin chiar această mărturisire, Ana își refuză nu numai dreptul de a greși, ci și pe acela de a avea o personalitate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
întunericul. — Unchiule, nu se cuvine. Vei pleca împreună cu oaspetele meu. Apoi, întorcându-se spre Mihai, Lavinia continuă: Știu, ca și ceilalți, te-ai mirat că un păcat m-a putut purta până acolo în deșert, în dorința de a-l ispăși. Am simțit ca zeci de cuțite în inimă întrebările din mințile celor care erau de față: „Oare ce păcat?” Ți-am simțit aceeași întrebare și când ne-am întâlnit pe corabie. M-am spovedit, domnia ta, m-am pocăit, dar... Femeia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au judecat, ți-au luat mitra și cârja de păstor și te-au aruncat la mânăstire la Tismana. Cum ai putut să te închizi în chilia din pădure fără să vezi suflet de om atâta vreme? — Speram, visam adică, să ispășesc păcatul trufiei și să mă învrednicească vlădica Varlaam să ajung undeva la o mânăstire de la Sfântul Munte. Doar din când în când mai răsărea câte o vâlvătaie, în rest jeraticul dogorea roșu, lungind umbrele celor doi pe peretele din spatele lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru a asista la aparițiile publice ale reginei, românii merg în Capitala Unirii-Alba Iulia etc.) Obiectivele pelerinajului religios: a vedea, a se ruga, a adora, a obține o favoare, a săvârși o penitență, a procura un talisman, a mulțumi, a ispăși un păcat. Pelerinajele religioase se realizează la: locuri de geneză a unor religii; edificii religioase (temple, catedrale, sinagogi, moschee); locuri unde au avut loc miracole; morminte; Locuri sacre la ortodocși: Orașul Ierusalim din Israel (Biserica Sfântului Mormânt, Muntele Măslinilor, Grădina
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
rațională a complexității lumii formelor. În cazul de față, însăși apariția problematicii dependenței de cale este reflexivă și trimite la problematizarea creată de modernitatea inițiatoare, prin tentativele desprinderii acesteia din urmă de epocile anterioare. 7.3. Redempțiunea modernității Modernitatea "se ispășește" în prezent. Totodată, se "izbăvește", prin recuperarea unor seturi axiologice specifice modernității inițiatoare și care transcend postmodernismul secolului al XX-lea, dar și prin întrebări reflexive asupra propriei existențe. "Redempțiune" nu înseamnă aici decât restructurarea, inclusiv spirituală, a unor niveluri
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
aduce vindecarea unui rău care devine din ce în ce mai înspăimântător." Această severă cuvântare ar fi trebuit să-l facă pe prelat să se cedeze; câtuși de puțin; acesta se duce direct la mitropolie și-l excomunică pe prinț! Năvalnicul arhiepiscop și-a ispășit răzvrătirea într-o mânăstire. Iată o istorioară mai veselă despre divorțuri. O tânără femeie, foarte frumoasă și de origine foarte nobilă, în vârstă de abia douăzeci și doi de ani, se află la al treilea său soț. Episcopul care oficia
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
crâncenă, răbufni cu glas lăcrimat, ridicând brațul drept într-o protestare fricoasă: ― De ce vrei să mă nenorocești, Apostole?... Eu... abia azi-dimineață am sosit acasă din internare... știi bine, doar ți-am spus în tren... Am fost nevinovat, și totuși am ispășit... Cum să ascult acuma planurile tale, și încă să mă fac părtașul tău? Am și familie, și necazuri grele... și tocmai eu să... ― Dar ești român, părinte, fratele meu! zise Bologa înmărmurit. ― Sunt numai om astăzi, Apostole, răspunse preotul Constantin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai fereau și alergau ca două victime disperate căutându-și sihăstriile. Ceilalți înțeleseră și nu-i mai urmăriră. Curând s-au pierdut în cetate, prin ieșiri nenumărate, în labirinturile nesfârșite dintre pietre și ziduri până găsiră în situl transformat, locuința ispășită de tradiții și plină de vise bizare moștenite din viitorul tăinuit. Zestrea care-au găsit-o aici le era suficientă... nu le trebuia decât o mână de fân răspândit la întâmplare, mirosind a floricele albastre din păduricea de pe malul strălucitor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Se-ncrâncenează cerul de-atâta întristare, Din palme-Ți mușcă fierul cu sete arzătoare. Îl strigi încet pe Tata dar nu primești răspunsul, Rămâi întins pe cruce, din ochi te spală plânsul. Căci ai ales, Isuse, ca dragostea divină Să ispășească totul, să ne absolvi de tină. Prin jertfă Tu, Iubire, instaurezi Lumină, Făclie peste veacuri în inima creștină.
Remember Golgotha by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83329_a_84654]
-
a binomului publicistic (dar nu numai) Eminescu-Caragiale, focalizând pe o duală simptomatologie a recuperării: "Din Eminescu s-au luat eroicul, fabulosul etnocratic, cultul trecutului invariabil măreț și dilatat butaforic, energia pantheonică și profetică. Imens alibi al tuturor slăbiciunilor noastre, Eminescu ispășește prin hiperbolizare, în vreme ce Caragiale rămâne marele prizonier al deriziunii noastre orgolios inflamate, al tuturor prejudecăților și neputințelor fondate pudibond și caricatural-aristocratic. Eminescu face tabloul somptuos al zonelor obscure, Caragiale caricatura bonomă sau acidă a zonelor luminoase"249. La o primă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adică opusul unui om al păcii. Violența are un loc important în teologia imaginii, iar adversarii scot iute sabia. De unde latura de "reglare de conturi" și de "crimă pasională" a înflăcărărilor iconoclaste. Prin intermediul inamicului său intim, fanaticul se flagelează și ispășește. E un om slab. Simte erezia, dar în el însuși. Toți acei Savonarola și toți sadomasochiștii vechii proscripții iudeo-creștine scandează brutal: "Libidoul n-o să mă biruie". Vocea, Vederea. Sensul și simțurile. Limbajul vine de la Tatăl, ca și legea: digital, consonantic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
urmărește calm agonia. Dar, ura împotriva dușmanului său viclean, dintr-o spiță, înrudită cu el, care îndrăznise să-i calce teritoriul, încă nu se potolise. Lupta cu acest adversar se sfârșise... jignirea adusă celui mai ambițios dintre răpitori a fost ispășită. Anton s-a ridicat să asculte zvonurile pădurii, în timp ce ziua, tocmai se înfiripa... enise iarna... O neliniște împiedeca jderul să aștepte până ce noaptea avea să năvălească asupra codrului... Simțea un fel de primejdie. Jderul se ridică, ascultă nemulțumit o vreme
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui de operațiuni se afla la etajul opt În Columbus Haus, o clădire cu nouă etaje din Potsdamer Platz care pune mare accent pe linia verticală. Părea genul de construcție pe care ar face-o un prizonier care are de ispășit o pedeapsă cu Închisoarea de mulți ani, dacă i s-ar pune la dispoziție o rezervă nelimitată de bețe de chibrit. În același timp, Îmi aducea În minte imaginea clădirii cu nume asemănător de lângă aeroportul Tempelhof - Columbia Haus, Închisoarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]