767 matches
-
dau dovadă majoritatea indivizilor care compun publicul. Flatează înclinația publicului de a se lăsa purtat de valul invidiei, al urii. La nivelul publicului, crede Tarde, nevoia de a urî pe cineva, de a se dezlănțui împotriva cuiva, găsirea unui țap ispășitor așadar, este similară nevoii de a acționa asupra acelei persoane ori obiect anume. Nu realizezi mare lucru, nu ajungi prea departe suscitînd entuziasmul, bunăvoința ori generozitatea unui public. În schimb, ura îl aprinde, îl pune în mișcare, îi procură ocazia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
instanța cea mai înaltă a evoluției omului și garant al tuturor funcțiilor sale sociale, al religiei și al ideologiei. Este vocea care ne reamintește că sîntem tot timpul răspunzători de supraviețuirea culturii noastre și refuză să pună pe seama unor țapi ispășitori mediul, puterea, exploatarea ceea ce ține de natura noastră. Precum Edmund din Regele Lear, supraeul ne interzice să facem "răspunzători de nenorocirile noastre Soarele, Luna și stelele; ca și cum am fi nelegiuiți de nevoie, imbecili în urma mișcărilor cerului, ticăloși, hoți și trădători
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tristețea caselor pustiite, din fascinația rugurilor și a gropilor comune. Decameronul, această capodoperă erotică, este povestit de persoane care credeau că vor putea înșela panica prin amor. Rareori, masa își reia locul. Se reface identificarea, iar fiecare caută un țap ispășitor în spatele căruia să pună povara propriei sale mizerii. Fiecare pretinde a-l ști pe adevăratul vinovat, aducătorul de panică și autorul crimei. În locul șefului care se clatină este pus la zid dublul său activ și răuvoitor. Neputinței tuturor îi este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
poate fi o idee, o problemă, o persoană exterioară. Dar semnificativă este situația când un alt membru al familiei este „triunghiulat”; - mecanismul triunghiulării apare cel mai frecvent în relația părinți-copii. Sunt posibile trei tipuri principale de triunghiulare: copilul ca „țap ispășitor”, când părinții îl identifică drept sursă a neînțelegerilor. Dacă sunt mai mulți copii, cel mai „obraznic”, mai leneș sau mai... este ales.); copilul ca mediator în relațiile maritale tensionate; triunghiul pervers, atunci când se formează o coaliție între un părinte (de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
marca unei întregi elite care nu poate să se susțină independent, preferând simbioza, vinovată și complice, cu un stat hipertrofiat. Ca și în alte societăți periferice, mai vechi sau mai noi, mi noritatea „alogenă“ este redusă la postura de „țap ispășitor“, care justifică eșecurile repetate ale politicienilor. Imaginea pe care P.P. Carp o pune în pagină este aceea a unei societăți seduse de politică, politică ce, departe de a fi un agent al coagulării binelui comun, este resort egoist și rețetă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
că este problema "întregii Americi și a (efectului a adăugirea mea) trei sute de ani de sclavie"100 asupra cetățenilor americani. Prin urmare, nu există, consideră Chapman, un loc anume sau o anumită persoană care să poarte vina, precum un țap ispășitor. Vina și povara celor trei sute de ani de comerț cu sclavi pe care cei cincizeci de ani de la abolirea sclaviei în Statele Unite nu le-au putut, pur și simplu, șterge cu buretele, au lăsat "urme ale viciilor respective pe fețele
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
365, Hitler descrie tipurile de "otrăvire" posibile, întreprinse de "evreul seducător", care variază de la boli sexuale, prostituție și incest, la "infectarea cu ideile "evreiești", cum ar fi democrația"366. Însă, observă Kenneth Burke, argumentul "medical", potrivit căruia "evreul reprezintă țapul ispășitor"367, funcționează dintr-o altă perspectivă: Hitler este conștient, argumentează criticul, de "dualitatea" care scindează mentalitatea clasei mijlocii germane: "membrii săi manifestă, simultan, un cult pentru bani, în timp ce își detestă propriul cult"368. Atunci când capitalismul "merge bine", observă Burke, conflictul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
manifestă, simultan, un cult pentru bani, în timp ce își detestă propriul cult"368. Atunci când capitalismul "merge bine", observă Burke, conflictul respectiv nu atrage atenția; în schimb, în caz contrar, el devine evident. Aici apare necesitatea "medicamentului" lui Hitler: proiectând asupra "țapului ispășitor"369, i. e., asupra evreului, toate trăsăturile capitalismului "malefic" (sau ale "Răului"), membrii "arieni" ai clasei de mijloc se pot, în continuare, autocredita, grație distincției întreprinse între "capitalismul malefic" și "capitalismul bun", bineînțeles primul constituind semnul identității evreilor. Kenneth Burke notează
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
cu viziunea lui Hitler în ce privește "centrul" materializat al doctrinei sale (orașul München), dar și cu perspectiva sa asupra factorului ce menține "viziunea despre lume" a conducătorului fascist în "echilibru". Este vorba, desigur, de "evreul universal", al cărui rol de "țap ispășitor" îndeplinește, cum ne reamintim de la Rene Girard 387, funcția ambivalentă a reordonării spațiului simbolic care îl revendică drept "centru" al său, o dată ce comunitatea inerentă spațiului simbolic respectiv proiectează asupra sa întreaga "violență" care a adus-o în pragul "dezordinii simbolice
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
nu țin de opțiunea umană, cum ar fi, bineînțeles, "sângele". În al doilea rând, Hitler apelează la un "instrument proiectiv"405, cu alte cuvinte, la "procesul "curativ" prin care cineva se debarasează de propriile neajunsuri proiectându-le asupra unui țap ispășitor, astfel garantându-și purificarea prin disociere"406. Această trăsătură, observă Burke, este prin excelență medicală, întrucât, cum știm, o dată ce omul se confruntă cu un dușman exterior, disociat, măcar la nivel simbolic nu mai puțin eficient, însă! de propria persoană, "lupta
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de criticism care, pur și simplu, caută modalități conștiente de a face poziția cuiva mai "eficientă", mai complet ea însăși"459. Acest tip de criticism, atestă Burke, îi permite lui Hitler "să se întoarcă spontan înspre un mecanism al țapului ispășitor"460, iar apoi, printr-o strategie bine pusă la cale, își va putea "perfecta simetria soluției către care se întorsese în mod spontan"461. Prin urmare, observă criticul, Hitler este adeptul tipului de criticism care nu reprezintă altceva decât "un
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
În a face fără martori ceea ce am fi În stare să facem În fața lumii Întregi.” (La Rochefoucauld) Pe fricos toți câinii sar. (Cel care n-are suficientă demnitate sau Încredere În el Însuși are toate șansele să cunoască soarta „țapului ispășitor”, adică să fie Învinovățit, la un moment dat, de toate „oalele sparte”.) Fricosul vede chiar și primejdiile care nu există. (Pentru omul din popor, ilustrativ În acest sens este comportamentul iepurelui, care fuge de propria-i umbră până cade epuizat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
facem cunoștință cu o activitate în care experiența de la birou nu prea ne folosește: gestionarea eșecului. Acolo nu greșim niciodată, dar realitatea din bucătărie e mai dură. Pe cine să dai vina?... Vă gândiți degeaba, nu veți găsi un țap ispășitor. E mai bine să gândim eficient: trebuie să ne asumăm eșecurile și să ne debarasăm cumva de materializarea acestora. Dacă nu ați fost asistate de o gospodină autentică și ceea ce ați gătit nu pare comestibil, vă prezint o listă de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
inițiativă” alcătuite printr-un efort intens de facilitare, însă care se dizolvă după încheierea primului proiect sau chiar înainte de a se defășura vreo acțiune colectivă la nivel local; reprezentanți ai autorităților locale și/sau lideri ai comunității, care devin „țapi ispășitori” pentru eșecul inițiativelor locale etc. Există și situații ce par a fi de succes, în sensul că, în urma facilitării, crește numărul acțiunilor colective derulate de comunități, cresc fondurile absorbite pentru proiecte comunitare etc., dar, în fapt, distorsionează chiar sensul ideii
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
ai grijă ca purtarea ta să fie absolut ireproșabilă. Acuzatorul Deviza Acuzatorului este „Nu contează dacă pierzi sau cîștigi; important e pe cine dai vina”. Ori de cîte ori ceva merge prost, prioritatea sa numărul unu este căutarea unui țap ispășitor. Se înțelege, vina nu cade niciodată asupra lui. E ca și cum și-ar petrece întreaga viață mergînd de colo colo cu mîinile în sîn. Acuzatorii au un instinct de conservare foarte dezvoltat și sînt în stare de orice pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
șeful acesta are întotdeauna cîțiva angajați preferați. Pe unii îi tratează preferențial, pe alții îi ține la respect. Există persoane cărora li se acordă mereu pauze sau li se încredințează sarcini speciale și persoane care au mereu rolul de țap ispășitor, dacă ceva nu merge. Acest șef dificil consideră că strategia cea mai bună pentru creșterea productivității este să-i monteze pe angajați unul împotriva celuilalt. Are grijă ca în orice moment cel puțin un angajat să fie în grațiile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
cei care depun eforturi vor fi răsplătiți, iar cei care nu se implică suficient își vor primi pedeapsa. Problema e că șeful pare să facă alegerile complet la întîmplare. într-o zi ești pe post de cățeluș, în alta -țap ispășitor. Frustrarea indusă angajaților se datorează impresiei de permanentă nedreptate, asociată cu locul de muncă. „Ce rost mai are să-mi dau toată silința?”, te întrebi. „Tot pe Charlie o să-l ridice în slăvi”. Situația nu îi convine însă nici lui Charlie
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
extragem pur și simplu din documentația noastră un raport remarcabil care arată la ce intensitate putea să ajungă violența în secolului al XIX-lea. E vorba de un raport înaintat de rectorul unei academii ministrului. Victima este un pedagog, țap ispășitor pentru multe defulări, cum stă mărturie celebrul roman Piciul de Alphonse Daudet: internii au baricadat ușa dormitorului, "apoi s-au dus în cabinetul unde dormea pedagogul, pe care l-au lovit violent. Profitând de faptul că era amețit de lovituri
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o reformă pedagogică: Această analiză care impută "violența școlară" școlii și practicilor personalului didactic are ca efect disculparea politicului și mascarea violențelor care traversează lumea muncii în special împingerea "claselor populare" în zona unei neurmăriri sociale. [...] Școala a devenit țapul ispășitor prin care se poate "explica" șomajul tinerilor proveniți din clasele populare, ca și cum lupta împotriva eșecului școlar ar putea și ar trebui să se substituie luptei împotriva ilegalităților. Și ca și cum ar fi posibil de asemenea ca școala să neutralizeze violența prin
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
înzestrate cu foarte puține trăsături, extrem de predictibile în comportament), sau "ROTUNDE" (complexe, multidimensionale, capabile de comportamente surprinzătoare). Ele pot fi clasificate și în funcție de acțiuni, sau cuvinte, sentimente, înfățișare etc.; în funcție de faptul dacă se conformează unor ROLURI șablonizate (eiron sau țap ispășitor, alazon sau lăudăros, ingenua, femeia fatală, încornoratul) sau TIPURI; și în funcție de faptul dacă acestea corespund la anumite SFERE DE ACȚIUNI (aceea a EROULUI, sau aceea a RĂUFĂCĂTORULUI, de ex.), sau de modul cum concretizează anumiți ACTANȚI (REMITENTUL, DESTINATARUL, SUBIECTUL, OBIECTUL
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
instinctele carnale. Subiectul are resurse și dorințe ce îl fac să îndrăznească, să acționeze, să întreprindă, dar pasiunea sa este prea puternică și amenință să îl copleșească. Se poate da însă și o altă interpretare. Aceasta se referă la țapul ispășitor. Dacă în tradiția biblică este vorba de sacrificiul real al unui țap, acuzat de toate greșelile comunității, în situația actuală, țapul ispășitor este persoana respinsă și exclusă asupra căreia sunt proiectate toate greșelile grupului. Poate că cel care visează trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și amenință să îl copleșească. Se poate da însă și o altă interpretare. Aceasta se referă la țapul ispășitor. Dacă în tradiția biblică este vorba de sacrificiul real al unui țap, acuzat de toate greșelile comunității, în situația actuală, țapul ispășitor este persoana respinsă și exclusă asupra căreia sunt proiectate toate greșelile grupului. Poate că cel care visează trăiește o situație similară. Și atunci, în funcție de ceea ce se întâmplă în realitate, el este fie cel care persecută, fie persecutatul. Oaie Semnificația simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
joc de cuvinte cu numele sărbătorii, și el derivat de la rădăcina kippēr, „a ispăși”) și a altarului (cf. și Is 6,5); în fine, în 16,21 ș.u. ispășirea întregului popor a cărui vină este transferată asupra capului „țapului ispășitor” trimis în pustiu și destinat lui ‘ăză’zēl, un demon care în iudaismul mijociu va fi identificat cu unul dintre îngerii decăzuți, aceasta fiind o temă absentă în Biblia ebraică. c) În primele două rituri se face aluzie la templul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
o nostalgie a purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ei este stăpânirea vremii de către oamenii mărunți), el trebuie să fie readus la sine. "Omul superior" pregătește revenirea la sine a omului. El este disprețuitorul ordinii sociale (cei doi regi), al științei (Spiritul Scrupului intelectual), al reflexivității spiritului (Vrăjitorul sau Ispășitorul Spiritului); el nesocotește religia (Papa fără coroană), ordinea morală, posesiunea și proprietatea asupra lucrurilor (Cerșetorul voluntar); el își ucide sinele rătăcit și orice ideal (Umbra) și chiar pe Dumnezeu (Cel mai hidos dintre oameni, Ucigașul lui Dumnezeu). Disperarea omului superior
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]