1,876 matches
-
mai ales să nu cedăm tentației de a-l justifica, prin recurgerea la principii înalte. citat din Marin Preda Ce înseamnă trădarea? E o formă urâtă de a ți se spune că nu mai ești iubit. Urâta, desigur, te poate ispiti să te răzbuni, frumoasa, s-o iubești mai departe, chiar dacă știi că nu va mai fi nimic. definiție de Marin Preda Un om, adică, oricine ar fi el, are totdeauna ceva de ratat, totdeauna descoperă că a vrut ceva, chiar
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
de a iubi rămâne neatinsă. întrebările care vin ulterior nu au mare putere, chiar dacă afli că ai fost trădat. Ce înseamnă trădarea/. E o formă urâtă de a ți se spune că nu mai ești iubit. Urâtă, desigur, te poate ispiti să te răzbuni, frumoasă, s-o iubești mai departe, chiar dacă știi că nu va mai fi nimic. Uitarea vine însă oricum, și acest lucru îl simți cu certitudine și simți chiar o bucurie că ești liber de cineva care, desigur
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Nu e prima dată când mănânc singur. Ieșind din birou tatăl îl privi lung. - Ce-ai făcut? Se oprise în ușa bucătăriei și privi către tatăl său - L-am luat. - A zis ceva? - Nimic. Nici nu am stat să o ispitesc. Oricum, pentru mine, cu toate explicațiile pe care mi le-ar fi dat nu m-ar fi putut face să înțeleg acest act de cruzime... Se întoarse și intră îndreptându-se spre aragaz. Tatăl traversă holul și intră în bucătărie
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379545_a_380874]
-
îndrăznesc S-așeze, pe brațu-mi, gingașe săruturi. Și toate-s cuminți, dar mai e cel șăgalnic, Îl știi, e albastru, un pic mai zglobiu, Îmi cere-ncontinuu , iubită să-ți fiu, Și nu se oprește din zboru-i năvalnic. Mă tot ispitește să afle, să știe, Căci gându-ți nebun vrea dorință să-mi fie. De-aceea mai bine ar fi să-l încui La mine să stea. Să îi fiu colivie De fluturi albaștri, de gânduri hai-hui Ce mie îmi sunt
SONETUL GÂNDULUI NEBUN de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381133_a_382462]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > AMANDAR Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului AMANDAR Sunt îngerul ce n-are-acum un nume... Când cerurile și-au deschis ferestre, M-a ispitit cunoașterea din lume, Să descifrez iubirile terestre... Și căutând prin tainele-adunate În faldurile vii de primăvară, Ți-am întâlnit privirile mirate, Ce-mi deslușeau dorințe-ntâia oară. Te-ai înălțat cu valurile-albastre Să-mi oglindesc în ele nemurirea, Dar prea
AMANDAR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381151_a_382480]
-
de Mara Circiu, publicat în Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015. În pragul Sfintelor Sărbători de Paste, un gând bun și luminos! Fie că lumina Sfântă a Învierii să vă lumineze pașii și viața mereu...nicicând nu suntem mai ispitiți să aruncăm o privire în oglindă vremelniciei noastre pe acest pământ decât acum, cănd taină morții și a nașterii lui Isus sunt rațiunea acestei sărbători! Printre cozonaci, ouă încondeiate și bucuria acestei mari sărbători, prietena mea Carmen Niculcea a găsit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
această scurtă enumerare? Nu vă simțiți uneori prizonieri în ... Citește mai mult În pragul Sfintelor Sărbători de Paste, un gând bun și luminos! Fie că lumina Sfântă a Învierii să vă lumineze pașii și viața mereu...nicicând nu suntem mai ispitiți să aruncăm o privire în oglindă vremelniciei noastre pe acest pământ decât acum, cănd taină morții și a nașterii lui Isus sunt rațiunea acestei sărbători! Printre cozonaci, ouă încondeiate și bucuria acestei mari sărbători, prietena mea Carmen Niculcea a găsit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
noastre, Se plecau sub rugăminți, Ochi pierduți în zări albastre. Și- nflori- vor, mândru, teii Cu parfumul lor de vis, Noi vom invoca iar zeii, Traiul pur din Paradis. Să fim iarăși primii oameni Fără griji, trăind curat, Nu ne ispitească nimeni Deși măru- i încărcat... Doar o tufă azi se-nchină Cerului, 'nflorind pe lac, Mâna Maicii Sfinte fină, Străjuind hipnotic mac. Referință Bibliografică: PRETEXT FLORAL / Dania Badea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai 2016
PRETEXT FLORAL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380874_a_382203]
-
noastre, Se plecau sub rugăminți, Ochi pierduți în zări albastre. Și- nflori- vor, mândru, teii Cu parfumul lor de vis, Noi vom invocă iar zeii, Traiul pur din Paradis. Să fim iarăși primii oameni Fără griji, trăind curat, Nu ne ispitească nimeni Deși măru- i încărcat... Doar o tufa azi se-nchină Cerului, 'nflorind pe lac, Mâna Maicii Sfinte fină, Străjuind hipnotic mac. Citește mai mult Pretext floralA- nflorit, iubite soculși salcâmii sunt în floare,Tu nu ești să-mi mistui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
ieri, iubirii noastre,Se plecau sub rugăminți,Ochi pierduți în zări albastre.Și- nflori- vor, mândru, teiiCu parfumul lor de vis, Noi vom invocă iar zeii,Traiul pur din Paradis.Să fim iarăși primii oameniFără griji, trăind curat,Nu ne ispitească nimeniDeși măru- i încărcat...Doar o tufa azi se-nchinăCerului, 'nflorind pe lac,Mâna Maicii Sfinte fină,Străjuind hipnotic mac.... XX. MINCIUNELE DE CASĂ, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016. MINCIUNELE DE CASĂ( partea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
-n piept sălășluită... Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită, Fiind pe formele-i frumoase, dulci, croită, I-alintă păru-i lung și mătăsos, vrăjită, I-atinge buzele-i fierbinți, topită... Cu șoapte tainice, de ne-nțeles, e ispitită, În pași de dans, lin, să plutească fericită, Pe nesimțite-i prinde talia dorită Și mâna-i caldă, ca pe-o inimă-nflorită... Și...,dintr-o dată, ploaia, încălzită, Exuberantă,-n ropote, valsează-nveselită, Înlănțuind-o strâns la piept pe-ndrăgostită, Care
SUBSTITUIRE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374617_a_375946]
-
ne deranjează pe noi? Gând înfiorător: Căci nu suntem mai buni ca ceilalți, tot în aceeași oală ne aflăm și fierbem înăbușit. (4) Introducerea răului în lume, ca principiu activ, este un act de creație, analog actului divin. Satana îl ispitea pe Adam șoptindu-i: “Veți fi ca Dumnezeu”. Grăind astfel satana nu a mințit pe de-a întregul: făptura timp de o clipă, a devenit divină; a creat paralel cu divinitatea : răul care a contaminat lumea. Ceea ce și explică de ce
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
mereu, ca o adevărată doică. Fusese călcată de prea multe ori peste pântec. A durut-o pierzându-și copii. Acum, ne cânta nouă cântecele lor de leagăn. Ochii mi se umplură de lacrimi. Zâmbea cerului, ținându-i nemișcată oglinda.Mă ispiteau valurile, care, aduceau cu sine la fiecare zbatere, câte o poveste. Se auzeau strigătele de ajutor ale pieriților, gemetele de plăcere ale îndrăgostiților, freamătul ascuns al coralilor ce pândeau de o eternitate, comorile piraților. Pașii mei mușcau din nisipul îngenunchiat
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
ca o zvârlugă. Dar, nu m'asculți, cu gura fragă Miere îmi dai să uit de lațul De flori, până'mi alină sațul, Se trece dup'amiaza'ntreagă. Câte au fost? Un ceas? O mie? La ora blândei înserări, Mă ispitesc cu noi chemări, Sânii încătușați sub ie. Se'ascunde luna'mbujorată, După perdelele de nori. Pe pieptul meu adormi spre zori Fecioară dragă, mie dată. *** "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Hai să fugim ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
HAI SĂ FUGIM … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371345_a_372674]
-
și mă atrage într-un joc nebun candorii fermecate mă supun cu admirația mea incestuoasă aș vrea s-o stâng la piept dar mă oprește cerându-mi s-o privesc încă o dată se simte pe vecie adorată metafora oricând mă ispitește adorm cu ea în gând și nu mă miră când somnu-n crucea nopții-nstrăinează atunci o istovesc cu mintea trează îmi simte pasiunea și-o admiră am pângărit velinele cearceafuri în ritm de madrigaluri sau de ode am depășit situații
INCEST de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371543_a_372872]
-
pier. Tu iartă-mă de fac vreo nedreptate ! (și te silesc acuma să m-asculți !). Dar fără o minciună, din păcate Nu se prea poate ca tu să ajuți ! Mereu sunt conștient de adevăr Dară minciuna asta din păcate. Mă ispitește cu al său decor ! Făcându-mă să cred că am dreptate. Nu vreau acuma să îmi cer iertare ! Faptu-i demult și este consumat. - Îți mulțumesc că ai avut răbdare ! Să vezi atuncea ce s-a întâmplat. Că te-am mințit
MINCIUNI NEVINOVATE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373929_a_375258]
-
și acuarele, Cea mult dorită, veșnică ispită, Abil înzestrată cu toate cele, Luminoasă ca o zi însorită, Sensibilă precum o dinamită, Cum te văd, mă provoci la lupte grele. Totuși, tu-mi aduci ofrande și nectar, C-un tărâm, mă ispitești, de lotuși nins, Aurit și călduros ca un solar, Să-nvățăm al dragostei abecedar. Numai tu știi cum inima mi-ai aprins, Depun armele și mă declar învins. Referință Bibliografică: MIHAI MERTICARU - SONETUL UNEI ISPITE / Mihai Merticaru : Confluențe Literare, ISSN
SONETUL UNEI ISPITE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374075_a_375404]
-
Acasa > Literatura > Copii > IEPURAȘUL LĂUDĂROS Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cine, oare, se fălește Și pe toți îi ispitește, Să-l admire fiecare, Ce urechi superbe are? Ce dinți și botic frumos, Doamne, cât e de fălos! Blana moale și pufoasă, Codiță mică, stufoasă. Mândru e, nevoie mare, Dar frica stă să-l doboare, Fuge și de umbra lui
IEPURAȘUL LĂUDĂROS de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375407_a_376736]
-
fiind pe patul de moarte, era îngrijorat, iar ucenicii l-au întrebat: „Te mai îngrijorezi, părinte, după tot ceea ce ai făcut?” „Am făcut ceea ce am putut, dar știu eu că voi ajunge la Dumnezeu?, se întreba avva Pimen. Diavolii îl ispiteau pe Sfântul Sisoe cel Mare, zicându-i: „Ai scăpat de noi!”. Dar el le spunea: „Încă nu am scăpat, ci abia când voi ajunge în rai”. Să-i ascultăm și pe Sfinții Părinți, care ne încredințează: „Puțină osteneală și veșnică
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375464_a_376793]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > OANA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Vibrează sub boltă povești pământene, Pierdute prin cețuri și neguri demult. Le vom ispiti să se-ntoarcă alene, Din veacuri trecute de aprig tumult. Arama clădită de Marele Ștefan În Piatra, ne spune a Oanei-fecioare Poveste. Cum piere prin gândul viclean, Ce-a rupt din Moldova prea gingașă floare. Răpită din casa părintelui-tată, De
OANA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371938_a_373267]
-
ultimii țurțuri ticăloși. Streșinile somnambule ascultă șoșotelile carosabilului întunecat. O voce canină îmi tulbură epiderma luminii. O ignor printr-un surâs. Privesc cerul. Norii s-au pus în halate nocturne. Banditele steluțe scuipă luciditatea peste Terra. Tastele mele roz mă ispitesc să abordez dantelat tematica lui făurar. De ce ajungem a ne ucide tăblițele cu idei din crăpăturile interioare, rostind când încetăm a fi phoenicșieni , negații suspecte ? Poate prea multe caractere arial de 7: PĂCĂLEȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI ȘI DEVINO NAUFRAGIATUL
DRAGOSTEA, O PISICĂ FĂRĂ PIJAMALE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372385_a_373714]
-
cerți! - presupuse Narcisa. - Este o caleașcă fermecată și ce ascunde Contele nici dracul nu descoperă! - o asigură Prințișor. - Iubitule, am o nedumerire. Contele și vampirii, în general, au vreo legătură cu diavolul? - Nu, dragă! Diavolul este un duh rău care ispitește oamenii pentru a le cumpăra sufletele în schimbul unor promisiuni deșarte. Doar vrăjitoarele sunt de partea lor. Pe ele nu le suportăm nici noi și pe unde le întâlnim, le facem de cap. - Le sugeți sângele? - Da’ de unde! Doar nu vrei
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
Publicat în: Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului În pragul Sfintelor Sărbători de Paste, un gând bun și luminos! Fie că lumina Sfântă a Învierii să vă lumineze pașii și viața mereu...nicicând nu suntem mai ispitiți să aruncăm o privire în oglindă vremelniciei noastre pe acest pământ decât acum, cănd taină morții și a nașterii lui Isus sunt rațiunea acestei sărbători! Printre cozonaci, ouă încondeiate și bucuria acestei mari sărbători, prietena mea Carmen Niculcea a găsit
DESPRE PǍSǍRI ŞI FLUTURI ŞI VIAŢA ÎNTRE DOUǍ FACTURI de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372963_a_374292]
-
Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentruca să fim ajutați la vreme de nevoie. ( Evrei 4;14,15,16. ) Există o promisiune divină
MAI PRESUS DE PUTEREA UMANĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371115_a_372444]
-
fiind pe patul de moarte, era îngrijorat, iar ucenicii l-au întrebat: „Te mai îngrijorezi, părinte, după tot ceea ce ai făcut?”. „Am făcut ceea ce am putut, dar știu eu că voi ajunge la Dumnezeu?, se întreba avva Pimen. Diavolii îl ispiteau pe Sfântul Sisoe cel Mare, zicându-i: „Ai scăpat de noi!”. Dar el le spunea: „Încă nu am scăpat, ci abia când voi ajunge în rai”. Să-i ascultăm și pe Sfinții Părinți, care ne încredințează: „Puțină osteneală și veșnică
INTERVIU CU PĂRINTELE PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371197_a_372526]