1,214 matches
-
strigau ivindu-se din Întuneric, oare scăpaseră cu viață?.... uite că Volvo era Întreg... ce stabilitate formidabilă! Zburase, fusese gata să se răstoarne de cîteva ori pe nisip și pînă la urmă rămăsese Împotmolit complet. Fetele plîngeau și scoteau țipete isterice. Cei din Chevrolet le auzeau În timp ce se apropiau, dar cînd În sfîrșit au ajuns bărbații Începuseră să rîdă din nou și Vlăjganul Întreba dacă sînt cu toții teferi și pe urmă dacă nimeni dintre ei nu era Sfîntul Petru. A urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Eu nu sunt fericită decât lângă tine și cu tine în pat. Nu-mi place decât să fac dragoste cu tine, să-ți simt ochii, urechile și pielea ta fină și catifelată. - Chiar așa? o întrebai eu. - Da, sunt cam isterică, recunosc. A urmat apoi o tăcere îndelungată, timp în care amândoi se gândeau în cu totul alte locuri. Izbucni apoi în plâns. Îmi mărturisi că mă iubește mult de tot, că nu vrea nicidecum să se despartă de mine. A
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pe scări zbierând Sărbători fericite pe dracu’ și spărsese cu pumnul panourile din lemn de arțar ale ușii dormitorului, ajungând până la urmă la urgență, cu trei oase rupte la mână. Și mai fusese și ziua aceea când o Joan Schluter isterică încercase să-i reteze buclele fiului ei, după ce Mark și Cappy se certaseră din cauza bretonului lui. Băiatul de șaptesprezece ani explodase, dând cu piciorul în aragaz și amenințându-și ambii părinți că-i va da în judecată pentru că-l maltratau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din prerie imaginea tipică a unei pustietăți uitate de Dumnezeu o elibera pe Karin. Rețeaua verticală, ca dintr-un joc de Lego, din Chicago o apăsase. Munții Stâncoși o neliniștiseră. Vălul sclipicios al Los Angelesului îi dăduse senzația de orbire isterică. Măcar locul ăsta îi era cunoscut. Doar locul ăsta era suficient de deschis și de gol ca să te pierzi în el. Farmer’s Daughter se afla pe locul unei vechi prăvălii din anii 1880, cu lambriuri din lemn de cireș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tomberoanele oamenilor din North Platte și apoi peste tot, din Ogallala în Litchfield, și care s-a dovedit a fi ursul malaez al unui electrician, scăpat de sub supraveghere: un animal foarte dezorientat, alergat până la epuizare de câteva sute de oameni isterici, cu halucinații. Dar „Mistere descifrate“ e ultima lui șansă. Trece printr-un interviu telefonic cu „căutătorul de subiecte“, zis și student care face practică neplătită. Sunt interesați și o trimit pe celebra Tracey Barr în persoană, însoțită de un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o vijelie albă. Rupp tremura, ceea ce nu făcu decât să-l convingă pe Mark că era o capacană. Pe Rupp nu-l îngheța nimic, niciodată. Avem de lămurit niște treburi, moșule. Lasă-mă să intru și discutăm. Câinele era deja isteric, arătându-și colții ca un lup și sărind peste un metru în aer, gata să se repeadă afară pe fereastră și să atace orice, ca să-și protejeze stăpânul. Mark nu-și auzea propriile gânduri. Ce treburi? Cum ar fi chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
meu roman și postez pe Facebook exclusiv poze cu mine, cu familia, cu viața în general, când mai solare, când întunecat-nostalgice ; 3) în 2016 public volumul de poezie cu numărul 3, îmi propun să postez foarte rar, câte-o piesă isterică, câte-o propoziție scurtă, violentă, cu conținut politic ; 4) în 2017 traduc ceva cu adevărat important, ceva ce știu deja, dar tot mai mult ca un exercițiu ; 5) în 2018 ies de pe Facebook, poate mai public din când în când
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
a vorbit pe șoptite cu o femeie, cutremurat de hohote de rîs Înăbușite, se Întoarce zîmbitor să-i spună ceva prietenului care pleacă, dar este oprit de femeia cu obraji Îmbujorați, care-l prinde de braț sufocată de un rîs isteric. Nu! Nu! Dar bărbatul continuă să zîmbească și-și face palmele pîlnie În jurul gurii și strigă: — Spune-i unchiului Walter că trebuie să-și pună... — Ce spui? N-aud! mîna pîlnie la ureche, capul Întors Într-o parte ca, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și, chiar în momentul în care strâng mâini și salut obștea, îmi zumzăie prin cap nedumerirea: "cu cine votează ăștia la toamnă, domnule", mă întreb, în vreme ce cocoșelul hanți, săltat pe stâlpul gardului de la grădină, sloboade un cântat subțirel și cam isteric, după cum îi este firea dobândită prin îndelungi potriviri genetice. V-aaliniați! Bune lucruri spuneau cei de demult. Iacătă unul singur: Intuiția fundamentală a lui Avicenna, exprimată încă din Logica (al-Shifa'), este că predicatul "om" nu poate fi atribuit unei pluralități de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
spune ce știu, ai înnebuni. — Aluziile sinistre nu mă mai sperie acum. Nu-mi mai pasă de trecut și viitor, nu vreau s-aud decît niște cuvinte banale și prietenești. — O, te cunosc, Thaw, știu totul despre tine, despre copilul isteric, adolescentul sîrguincios, violatorul crud, despre tăticul bătrîn și înțelept, vai, ți-am suportat toate trucurile și știu cît de găunoase sînt, așa că nu plînge! Să nu cutezi să plîngi. Jalea e cel mai blestemat dintre toate trucurile. Lanark era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
soția, cu 3,13 cm lungime, aflați lungimea tubului, exprimînd-o și în zecimale de ordinul miilor, dacă pasta durează de la 3 ianuarie pînă la 8 martie, inclusiv, și soțul este primul care a folosit-o. Fu cuprins de o furie isterică. Lăsînd să-i cadă manualul din mînă, își cuprinse capul în mîini și-l frecă, zgîrie și ciufului pînă cînd maică-sa îi zise: — Termină! — Dar e absurd! E absolut incredibil! Este in-in-ins - se sufoca - insuportabil! Nu înțeleg, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îndeamnă spre ele? — E simplu. Nu-mi trebuie un psihiatru care să-mi spună asta. Frustrarea. Dacă un bărbat este onest și inteligent dar n-are sex appeal, atunci e ca alămurile dintr-o fanfară sau un talger țuitor. — Vorbești isteric. — Da. E un ghinion, nu-i așa? — Du-te la culcare, Duncan, și-o să-ți aduc un grog cald. Se așeză în pat proptit în perne ca să facă somnul mai anevoios. Inventă un vierme, Puripăduchele. Era alb și fără vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în direcția în care se afla murmurînd: — Pe Sfîntul Dumnezeu, o să-ți vin de hac pentru asta, draga mea. Ea se retrase în foișorul ferestrei. în decursul altor bătăi, ea era, de obicei, agresorul, iar el se apăra rece și isteric. Acum, ea se chirci pe podea, apărîndu-și capul cu mîinile, iar el se aplecă și-i dădu doi pumni zdraveni în burtă, apoi se întoarse și-și privi fioros tabloul. îl năpădi un nou val de furie și se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și înghiți rapid apă dintr-un pahar. Ce spui pare destul de comunist, zise pastorul, dar eu cred că-n Rusia... — Rusia, strigă Thaw, are clase conducătoare mai rigide decît ale noastre, și dacă artei occidentale i se permite să fie isterică, artei estice i se permite să fie doar posacă. Nu-i de mirare! Arta puternică, frumoasă, armonioasă a apărut numai în micile republici, republici în care oamenii și șefii lor făceau parte din aceleași adunări și aceleași... Avu un acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O blondă înaltă, cu o haină neagră și un rucsac, stătea ghemuită pe drum, cu mîinile peste față. — Eu sînt aia? șopti Rima. Lanark dădu aprobator din cap, se duse la fată și îngenunche lîngă ea. Rima scoase un chicot isteric: — Ai uitat? Ai făcut asta deja. Dar tristețea celei din fața lui îl făcu să n-o bage în seamă pe cea din spate. El o prinse de umeri și zise insistent: Sînt aici, Rima! E-n regulă. Aici sînt! Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fără un doctor nenorocit, la lumina asta nenorocită. — O să ajungem la Unthank înainte de asta. — De unde știi? — Și dacă nu, o să am eu grijă de tine. De obicei, nașterile sînt chestii naturale. Ea îngenunche pe iarbă, își acoperi fața și plînse isteric, în vreme ce Lanark o privea neajutorat și rîdea, pentru că simți că i se luase o povară pe care o purtase toată viața fără să observe. Apoi i se făcu rușine, îngenunche și o îmbrățișă, iar ea îl lăsă. Rămaseră multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
E pictor - artist. — Nu sînt pictor! strigă Lanark. — Artist, deci? Pictează nuduri? — Nu sînt artist! Rima rîse și zise: — O, da. E-nnebunit după nuduri. — Cred că știu care-i modelul lui preferat. Lanark se uita nefericit pe fereastră. Disperarea isterică a Rimei se transformase într-o veselie pe care o considera și mai deranjantă, pentru că n-o putea înțelege. Dar îi plăcea sentimentul că se apropiau de Unthank cu fiecare clipă. Viteza autocisternei îi schimbă perspectiva asupra lunii; semiluna subițiratică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
regatul selenit sublunar din Primii oameni pe lună. în lumina acestui fapt, remarca „iluzionistului“ despre H.G. Wells din Epilog pare o avalanșă murdară de cerneală menită a adumbri viziunea critică. Vezi nota 5. WOLFE, TOM Cap. 41, par. 6. Jocurile isterice în stil argotic sînt un Plagin din introducerea la o antologie, The New Journalism. XENOFON Cap. 45, 46, 47, 48. Excursul... fals-militar din acestea este un Plagdif extins al operei Anabasis. YOUNGHUSBAND, COL. STUKELEY Cap. 49, par. 49. „Să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sau a fost mințit de alții. Urmă un moment de tăcere. Lanark îl văzu pe Monboddo privindu-l înlemnit. Weems se ridică și spuse încet: — în calitate de gazdă a acestei reuniuni, îmi cer scuze lordului Monboddo și celorlalți delegați pentru... ieșirea isterică a Provostului Lanark. Domnia sa e faimos pentru lipsa de control într-o companie civilizată. îi cer Provostului să-și retragă cele spuse. — îmi cer scuze, spue Lanark, dar lordul Monboddo ne-a spus deliberat sau în necunoștință de cauză o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rezista. Îi venea să țipe la toți bărbații aceia zgomotoși să tacă dracului odată. Ar fi vrut să sară și să alerge și el ca nebunul dintr-o parte într-alta, dar cei care procedau astfel erau asaltați de țipetele isterice ale celorlalți. Sălbăticia oarbă a acestui spectacol îl înspăimântă pe Fara. Se gândi, nesigur: "N-am de gând să mă fac de râs. Eu unul... " "Clark Fara..." - clipi ecranul. "Clark Fara..." Sări în picioare strigând: - Ăsta-s eu!... Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de-a face cu persoane bine crescute". Peste câteva zile o căutase din nou la telefon. De ce? Raul Ionescu ridică din umeri. Îl enerva îngrozitor, atât de îngrozitor, încît la un moment dat îi plăcea. Încerca voluptăți perverse, vecine râsului isteric. Continua să o însoțească la tot felul de vizite și spectacole neinteresante, peste tot unde ea își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate, rochiile fără haz, cârlionții răsuciți cu drotul. Se despărțeau în fața casei, solemni, pândiți din spatele obloanelor de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Hai dragul meu, domnul acela nervos a plecat. Știi că nu te mint niciodată. Cotoiul își arătă capul mare. Privi circumspect în jur și-i sări în poală. Dragu o contempla năuc. Pe neașteptate, doamna Miga izbucni într-un râs isteric. Canalul căsca o gură neagră. Inginerul se aplecă încercînd să străpungă întunericul cu lanterna. Mirosea greu, muced, un iz compact din care aveai impresia că ai putea rupe bucăți. Măsură din ochi diametrul. ― Cam 60 de centimetri, aprecie și îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că există o cameră secretă? Ani de zile a stat închisă, nici măcar funcționarii nu auziseră de ea. Logic... ― Nu-mi vorbi de logică, dragul meu! Tot ce face femeia asta se enfișează și se contraenfișează de logică. Caută un raționament isteric, absurd, sfidând orice bun-simț și atunci poate o să înțelegem câte ceva. De unde știa? A visat, i-a ghicit cineva în cafea sau poate că ea a inventat camera. Pe măgădăii ăia i-a dresat formidabil, nu-i ies din cuvânt, de vreme ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
duse mâinile la gât, gemu fără aer și se prăbuși. CAPITOLUL III O SINUCIDERE MĂSLUITĂ Li se tăiase răsuflarea, aproape nu îndrăzneau să se miște. ― A murit? întrebă înspăimîntată Melania Lupu. Valericăi Scurtu îi clănțăneau dinții. ― E o glumă! Țipă isteric: Imposibil! Abia acum câteva minute era zdravăn, sănătos. Nu cred!! Matei se ridică de lângă trupul lui Panaitescu. Rosti sec: ― Mai mort decât atât nu poate fi. Își mușcă buzele până la sânge încercînd să se stăpânească. Grigore Popa își puse ochelarii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote isterice care-i alterau trăsăturile. ― Domnule Matei, șopti bătrâna înspăimîntată, domnule Matei! Tânărul părea incapabil să se stăpânească. ― E caraghios! articulă printre sughițuri. Mă uit la voi și nu-mi vine să cred. N-aveți mutre, asta e! ― Ce mutre? Matei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]