6,016 matches
-
zi. Ca de obicei, maică-mea Își Întinsese stofele pe masă. Foarfeca mare crănțănea autoritar de-a lungul unei linii trase cu cretă. M-am Întins pe burtă și, destul de jenat, am continuat să citesc un articol despre un tânăr italian numit Alfredo Binda, care avea toate șansele să devină cândva „un adevărat fenomen“ al ciclismului. Mi-a luat o săptămână, după mai multe după-amiezi petrecute În baie, să simt dintr-odată un tremur bolnăvicios și incotrolabil; un fel de crampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu ducem lipsă de candidați. Cu toate acestea, n-am fost niciodată atât de aproape de o asemenea realizare! Optimizarea la care tocmai ați asistat demonstrează că testiculele sunt oul lui Columb. Cum bine știți, am urmat Întotdeauna principiile acestui priceput italian: să fii ambițios și cutezător, dar și răbdător și viclean. Scrotul este Sfântul Graal pentru noi, sămânța ideală, scopul nostru suprem! Imediat ce domnul Stegemann va pune ultima bobină În proiector, veți vedea, frații mei, veți vedea că am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și le punea În conuri subțiri de hârtie. După ce clientul a fost servit, o doamnă mai vârstnică cu o pălărie se holbă cu ochi mari la sticlele vânzătorului, sporovăind cu proprietarul lor. Când În sfârșit a decis ce gust preferă, Italianul scutură containerul ceremonios, de parcă ar fi fost parte dintr-un ritual religios complicat, și turnă amestecul prețios - care se scufundă cu o grație tardivă În muntele de gheață mărunțită. În curând, mixtura avea să devină foarte galbenă și foarte acră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
noastră. În a cui gaură, în ce fel de gaură mi-am depus ultima șarjă, rămâne o chestiune imposibil de stabilit. N-ar fi exclus ca, în final, să mă fi trezit futând vreo combinație jilavă, mirositoare, de păr pubian italian năclăit, o bucă americană unsuroasă și un cearșaf absolut împuțit. Pe urmă m-am dat jos din pat, m-am dus la baie și, o să te bucuri să auzi chestia asta, mi-am regurgitat cina. Kișkes, mamă - mi le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acum, adăugă ea, scoțându-și telefonul mobil și formând numărul. Apartamentul Pucci de la St. Regis Hotel de pe East 55th Street nu este decorul ideal, din punct de vedere cromatic, pentru o tipă străvezie din cauta durerii. Locul ăla este destinat italienilor bogați, fericiți și bronzați care au până În douăzeci și cinci de ani, cum sunt și surorile alea Brandolini care apar peste tot. Pereții salonului de primire, care dădea În Fifth Avenue, erau Împodobiți cu faimoasa mătase Venus de culoare roz aprins. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
unui vas frumos nemaipomenit, numit, foarte potrivit, mi-am zis eu - „Fericire“. Era ancorat În Portul Gustavia din St. Bart’s, un golfuleț drăguț Înconjurat de dealuri verzi, presărate cu case roz și galbene. Ne-a Întâmpinat Antonino, căpitanul, un italian ars de vânt. Era Îmbrăcat În pantaloni scurți cafenii, un tricou alb, imaculat și purta ochelari de soare cu rame din carapace de țestoasă. Se asorta perfect cu barca, așa cum se asortau și cei șase membri ai echipajului. Fiecare scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mi-am tăiat-o. Oricum, tipilor de pe aici le place să și-o vâre pe toată în fund. În fundul meu, mai precis. — A, da? Bull se simțea ca un expert în materie. — A, da. Normal că-s aproape toți papistași. Italieni și din ăștia. Trebe că are de-a face cu credințele lor religioase și restu’. Prin urmare, a fost cam degeaba. Pseudo-femeia uriașă își privi furioasă vaginul, ca și cum ar fi fost un soi de legumă de mari dimensiuni. Bull simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu plămâni rezistenți, cu garda ținută sus și cu croșee sâcâitoare, în al doilea, auto-botezat Paolo Rossi, ca o nouă frunză așezată într-un arbore genealogic strâmb, prin care încerca să ne convingă că se trage dintr-un neam de italieni. Cele mai aprige partide îi aduceau în ring (în extremitatea sudică a lui D 13, sub bara unde se băteau covoarele) pe Gigi Maimuță, înalt de doi metri zero trei, slab, inter stânga la handbal, la juniorii de la Steaua, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În Italia de după 1918 și în România de după 1989 au fost încălcate brutal regulile care stau la baza comportamentului politic și, la niveluri diferite, condițiile s-au dovedit favorabile pentru gangsterismul politic. Violența este doar o metaforă aplicată atât fascismului italian, cât și PRM. Mussolini chiar a pus în practică ceea ce Vadim doar amenință constant că le va face oponenților săi. C.V. Tudor nu a avut nevoie „să deschidă calea unui discurs nou și radical naționalist, deoarece regimul de dinainte de 1989
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
că eu vreau să șochez. Și dacă aș vrea să șochez publicul englez, francez sau german, nu mi-ar fi deloc greu... - Așa e... - Pentru că fiecare nație are un punct slab, știi? - Da... - Și cred că, de exemplu, polonezii și italienii, care sunt destul de religioși, s-ar supăra destul de rău pe mine dacă aș rupe Biblia pe o scenă în Roma sau Varșovia... - Corect. - Și nemții sau francezii m-ar urî dacă aș declara că sunt de acord cu războiul contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt melci verzui și maronii. Sorin se distrează strivindu-i sub tălpi. Își șterge călcâiele de iarbă, mațele melcilor mai mișcă. - Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica că unii mănâncă melci, îi fierb și-i scot din cochilii, le taie numai piciorul, fără coarne și căcăraie. Și-s scumpi! Mănâncă numa’ ăia cu bani și mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai mulți ani, are și-un apartament închiriat, îi place aici, că e cald, îs din ăștia cu Iehova și care cântă la chitară la slujbe, cică acolo în Irlanda lui plouă tot timpul... Îi place și mâncarea noastră... A italienilor nu-i place, că ăia mănâncă numai spaghete... Prietenul ăsta al meu mi-a zis că omul are în Anglia un soi de firmă de pază, vrea să ia și români, vreo patru, dar vrea cunoscuți, să nu se încurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu un colț de iad în care pluteau norișori de sulf și trăsnea de-ți muta nasul. Iar Hariton a descoperit că pînza nu era pînză într-o mare parte a ei, ci celofibră, o invenție italiană bună de îmbrăcat italieni, într-o țară în care nu prea plouă. Dacă ploua peste celofibra cu pricina totul se destrăma ca o hîrtie udă. Așa că povestea cu chimicalele, cu udatul și uscatul rămăsese o poveste. Iacobovici și Strudel nu știuseră ce cumpără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu era aviator și nici măcar nu se poate spune că era un admirator al acestui "mod futurist de a te sinucide", după cum obișnuia să graseieze, împușcînd mai multe păsări cu același glonte, arăta că e la curent cu toate panglicăriile italienilor ălora, Marinetti și D'Anunzio, care "voiau să răstoarne Europa cu curu-n sus, pardon de expresie, dar nu găsesc alt strai pentru un adevăr atît de evident" și în același timp nu se arăta indiferent la o idee atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceea nu doar iubea neprevăzutul, ci chiar îl și căuta, dar celebritatea sa era restrînsă la anumite cercuri, cunoștințe, prieteni, admiratori, nu se putea spune că el, Șerban Pangratty, era o persoană celebră așa cum liniștit spunea el despre Balbo. Asemenea italianului erau numai cîțiva temerari, să zicem Nansen și Munthe. La care trebuia adăugat, neapărat, Sven Hedin. Adică nu adăugat, ci pus în fruntea listei, dacă era îngăduit să se întocmească o listă cu astfel de oameni. În secret prințul Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în toată Europa, iar despre Pangratty nu prea. Iar la o dreaptă cumpănire a faptelor ceea ce făcea el, Șerban Pangratty, nu era mai prejos, ba s-ar putea spune era chiar mai senzațional decît isprăvile lui Balbo. Era conștient că italianul beneficia de cel puțin două lucruri pe care el nu le avea noroc și context. Era curajos, temerar, nimic de zis, dar tot ce făcea Balbo era cumva în văzul lumii. Acolo unde erau întotdeauna adunați mii, zeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rău. Dar să faci din jucăria asta o politică de stat prioritară, era prea mult. Nu se putea spune că nu există aviație națională, LARES-ul se trambala dintr-un loc în altul făcînd și neguțătorie, își băgaseră coada și italienii cu Ala Littoria și Avio Linee Italiane, puteai crede că o făcuseră ca să nu lase descoperit spațiul pe hărțile lor propagandistice care erau afișate pînă și în băcănii, din Italia se răspîndea, se întrețesea deasupra Europei și pînă în Africa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-ai fi știut cine este și dacă n-ar fi purtat uniforma de o albeață orbitoare n-ai fi putut crede că el era unul din așii aviației mondiale. S-a apropiat cu grijă de zona în care flana italianul și a căutat pe cineva cunoscut care să-l prezinte. Era o lume pestriță, nicidecum dintre aceia care erau obișnuiții casei. În treacăt salută un profesor de filosofie, admirat pentru elocința și mai ales pentru ideile sale, duse la extremitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e vorba de un prinț, iar grasul ar fi molfăit ceva ininteligibil și ar fi tras o rafală de hămăituri, singura cale care-l scotea din orice situație. Reușise să prindă de două ori privirea lui Balbo, a simțit că italianul a reacționat, o scînteie s-a aprins o fracțiune de secundă în ochii lui umezi și întunecați, ai putea crede că e adevărat ce se spune încă din vremea războiului, că doi zburători adevărați se recunosc dintr-o singură privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceară o favoare. Balbo vorbea însoțindu-și cuvintele de gesturi meridionale, din cînd în cînd se oprea cu mîna în aer, de parcă ar fi uitat ceva, atunci îl privea drept în ochi pe prinț, Pangratty reușea să-i susțină căutătura, italianul părea mulțumit și-și continua demonstrația. Prințul se simțea din ce în ce mai jenat, ceilalți invitați observaseră interesul lui Balbo pentru el și la rîndul lor îl priveau de parcă atunci l-ar fi descoperit. Mai toți erau niște necunoscuți pentru el, în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el un pahar, nu prea avea chef, de fapt nici nu se omora după coniac, era băutor de vinuri, șampanii, nu se despărțea cu una cu două de trecut, avea convingerea că vinul conservă organismul, "e chiar atît de nemaipomenit italianul?!" Pangratty a sorbit încetișor, căutînd cu privirea grupul de tineri ofițeri care roiau în jurul lui Balbo. Era foarte greu să răspundă la o întrebare care avea în ea de la început sîmburele îndoielii. După ce a cumpănit pe dinlăuntru, l-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atent la traducerea domnului Corvino, toți înțelegînd chiar cu o clipă mai devreme ideile spumegătoare ale celebrului pilot. Șerban Pangratty îl privea cu atenție pe Balbo, însă se vedea pe chipul său că nu dă doi bani pe ce spunea italianul. Îl interesa altceva, cu totul altceva. Leonard Bîlbîie se afla într-o situație cu totul disperată. Voia să afle dintr-o dată trei lucruri, ce spune Balbo, ce înțeleg ori ce vor ofițerii buluciți în jurul lui și mai voia pe deasupra să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mari, se schimbau ocheade, se înfulecau tartine și chifteluțe de morun, se schimbau pe văzute și pe nevăzute pahare și semne, mirosurile se amestecau din ce în ce mai mult și asta îl dădea cu adevărat gata. Prințul Pangratty se apropiase foarte mult de italian. Avea pe chip o expresie de încîntare copilărească, asta la prima impresie, dar el, Leonard Bîlbîie, vedea ceva mai mult. Nu doar pentru că îl cunoștea pe Șerban Pangratty, ci mai ales pentru că se pricepea la oameni. Dincolo de încîntare, toți în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum îl cuprindea spaima. De ce se poate teme un om care este obișnuit cu apropierea morții, care are curajul să-și țină viața în degetele sale ca pe un fir tors? "Excelență, îndrăzni să-i șoptească, s-ar putea ca Italianul să fie mai mult actor decît aviator, e prea plin de farmec, ce credeți?" Nu era chiar o prostie ce spunea. Tot împărțindu-și atenția de la unul la altul, își dăduse seama că tălmaciul lui Balbo îl imita pe acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ridicaseră din sprîncene, murmurau neauziți cuvintele lui Balbo, mișcîndu-și fără să-și dea seama buzele în același ritm cu marele as al aviației, mușchii feței li se contractau și se destindeau după aceleași reguli care stăpîneau obrazul de cauciuc al italianului. Șerban Pangratty îi făcu semn cu mîna, "lasă asta, domnule, e fermecător, i-auzi ce spune!". Sigur, Pangratty auzea înaintea lui ce spunea Balbo, el era nevoit să aștepte traducerea inginerului Corvino, care, oricît de devotat ar fi fost, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]