57,455 matches
-
se îngînă unul cu altul, ca ziua cu noaptea. Iar ce curge din ei, atunci cînd fac dragoste, sînt zorii. Și ei se iubesc, da, se iubesc ca nebunii. Trec ceasurile, trec lunele, se trec cîte unii. Și ei se iubesc, maică-măiculiță, ce se mai iubesc! Se înlănțuie și, așa înlănțuiți, se rostogolesc prin timp. Moartea mea mă soarbe din ochi, ca un zeu din Olimp. Ca pe un zeu din Olimp. Mă lipăie. Mă pleoscăie. Mă mursecă. Mă topește în
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
ca ziua cu noaptea. Iar ce curge din ei, atunci cînd fac dragoste, sînt zorii. Și ei se iubesc, da, se iubesc ca nebunii. Trec ceasurile, trec lunele, se trec cîte unii. Și ei se iubesc, maică-măiculiță, ce se mai iubesc! Se înlănțuie și, așa înlănțuiți, se rostogolesc prin timp. Moartea mea mă soarbe din ochi, ca un zeu din Olimp. Ca pe un zeu din Olimp. Mă lipăie. Mă pleoscăie. Mă mursecă. Mă topește în dinți. Și mă crănțăne. Mă
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
ea tot om. Femeie, ce-i drept, nu om. Și nici măcar tu femeie, ci fecioară. Moartea mea e pîn' la moarte fată. Vino, tu, fă, moarte, să te mai sărut o dată! Și vino, tu, fă, moarte, prințeso, vino să ne iubim. Să ne drăgostim cît cuprinde. Să ne sărutăm cu dor de buze de om. Cine te-a iubit așa mult? Cine-a mai vorbit așa de mult cu tine? Cine te-a mai slăvit și în fața ta a îngenuncheat și
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
pîn' la moarte fată. Vino, tu, fă, moarte, să te mai sărut o dată! Și vino, tu, fă, moarte, prințeso, vino să ne iubim. Să ne drăgostim cît cuprinde. Să ne sărutăm cu dor de buze de om. Cine te-a iubit așa mult? Cine-a mai vorbit așa de mult cu tine? Cine te-a mai slăvit și în fața ta a îngenuncheat și ți-a cerut mîna? Și vino, tu, moarte, să ne iubim. Nici morți n-o să ne înghețe sîngele-n
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
de buze de om. Cine te-a iubit așa mult? Cine-a mai vorbit așa de mult cu tine? Cine te-a mai slăvit și în fața ta a îngenuncheat și ți-a cerut mîna? Și vino, tu, moarte, să ne iubim. Nici morți n-o să ne înghețe sîngele-n vine, dac-o să ne sărutăm. Dac-o să ne giugiulim. Nici morți n-o să murim, dac-o să ne iubim. Vino, tu, moarte, să vezi ce e dragostea. Dragostea ceea adevărată. O să spui, pînă la
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
în fața ta a îngenuncheat și ți-a cerut mîna? Și vino, tu, moarte, să ne iubim. Nici morți n-o să ne înghețe sîngele-n vine, dac-o să ne sărutăm. Dac-o să ne giugiulim. Nici morți n-o să murim, dac-o să ne iubim. Vino, tu, moarte, să vezi ce e dragostea. Dragostea ceea adevărată. O să spui, pînă la urmă: un român m-a învățat și pe mine, moartea, dragostea cea mai curată. Nu dragoste din vîrful buzelor. Nu dragoste doar așa, de dorul
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
pînă la urmă: un român m-a învățat și pe mine, moartea, dragostea cea mai curată. Nu dragoste din vîrful buzelor. Nu dragoste doar așa, de dorul dragostei. Nu sex. Dragoste deplină și înamorată. Și vino, tu, Moarte, să ne iubim Sînt thanatic de erotic ce sînt Sînt thanatic de erotic ce sînt. Moartea mea-i lascivă și năbădăioasă. Mă sărută și mă giugiulește. Mă mușcă de ceafă, ca o pisică pe puii ei. Apoi se joacă și ea cu mine
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
rînd. Părul meu a fost o vietate separată de mine însumi, A avut viața lui glorioasă și particulară. Am mirosit fiecare femeie pe care am avut-o, cu el, nară cu nară.) Am învelit pe fiecare femeie pe care am iubit-o cu părul meu Am spălat-o cu el, Am îmbrăcat-o cu el, Am înmormîntat-o în el. Părul meu a fost primul nostru pat de dragoste, Crivat, cum se spune în Moldova. Ca să se adeverească ce scrie la carte
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
ca de-atâtea ori când era plecat -, era supravegheată, pândită, când se ducea la baia de aburi copiii arabi îi miroseau lenjeria pe care o dezbrăca în fața ușii, dar se obișnuise. Trăia în altă lume acum, era refugiul ei, îl iubea, iubea Africa prin Mehria, pe care îl aștepta sprijinită de geam, cu pupilele mărite și dorindu-i pielea de zahăr ars, ea ar fi vrut să facă amor imediat ce îi auzea pașii pe dalele de ardezie, dar el se spăla
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
de-atâtea ori când era plecat -, era supravegheată, pândită, când se ducea la baia de aburi copiii arabi îi miroseau lenjeria pe care o dezbrăca în fața ușii, dar se obișnuise. Trăia în altă lume acum, era refugiul ei, îl iubea, iubea Africa prin Mehria, pe care îl aștepta sprijinită de geam, cu pupilele mărite și dorindu-i pielea de zahăr ars, ea ar fi vrut să facă amor imediat ce îi auzea pașii pe dalele de ardezie, dar el se spăla îndelung
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
care el a visat să le scrie și plutoane întregi de actori pozează pentru coperta unei reviste de succes. în același ritm amețitor, femei cu buze sclipitoare și bărbați zâmbitori intră în retinele omenirii pentru fapte demne de reținut: au iubit, au ucis, au furat, au urinat pe Statuia Soldatului, au violat câțiva minori, au mâncat 36 de hotdogi, au făcut un tort cât Biserica Sfântul Petru, s-au sărutat 48 de ore, au dormit într-un borcan expus pe Turnul
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
prea tare să nu treacă puțin peste margini. Rămânea acolo de rușine, mai ales când a doua zi ningea, și o țigară de sus, stinsă la jumătate, își lega de ruj câte un fulg greu, aruncându-se în zăpadă. * * * }ipătul iubea moartea, ca orice tânăr, chiar dacă ea nu se prea uita la el. Umbla, dar nu pentru foarte multă vreme, cu câte un sunet, țintuit într-un cer cu gheare, de fire de telefon. Uneori, de acolo, arunca o privire harnică
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
să mănânc, promițându-mi că o să-mi placă și că e spre binele meu. Îmi dădea cu lingurița în gură, iar eu îmi țineam buzele încleștate și refuzam să înghit. Până la urmă, impresionat de lacrimile ei (o, de atunci o iubeam pe mama amețitor și sentimentul acesta în timp nu s-a tocit ci a sporit...), cedam și înghițeam cu noduri acele triste-mbucături pe care le uram și de care eram sigur că nu-mi folosesc la nimic. Dar oamenii
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
vinetu dinamo, telefon pricopsit cu care acesta fusese îngropat (că i-l lăsase nevasta-sa în buzunar, cum îi lăsase și ceasul de aur la mână, și lanțul bariu de aur la gât și celelalte; se vede treaba că-l iubise, nu glumă, săraca, cu toate păcatele lui...). Și a sunat, și a sunat telefonul. Prăpăditul ăla s-a trezit năuc și a fost sigur că la telefon e însuși dracul. De frică, l-a lăsat inima și brusc a dat
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
câteodată, la baschet Nepofii mei, botezafi Tom și Jery, la fel ca eroii lui Disney, împrumutaseră părea -mă asigurase el - ceva din iuțeala și istefimea celebrelor personaje. La două-trei săptămâni, se-ntâlneau cu verișorii Ștefan Dimitriu Porumbelul vestitor sau de ce iubim America lor, Pompilian și Maura, fie acasă la ei, fie „în deplasare“, într-o localitate din împrejurimi unde se stabilise Danusia. Îmi adusese fotografii de la to(i. Privindu-le, mi se aburiseră puțin ochii, dar n-am lăsat să se
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
criticul și cel criticat vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața enormei zădărnicii a vieții sînt microscopice zădărnicii. Aceasta e obsesia în tot ce a scris Eugen Ionescu. De ce îmbătrînim, de ce murim, de ce mor cei pe care îi iubim, de ce e posibil răul? Întrebări pe care omul le descoperă în genere, altfel decît retoric, abia în a doua parte a vieții. În tinerețe semnul de întrebare e o cochetărie, mai tîrziu el devine o traumă și uneori, o exclamare
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
floarea de cristal a ghețarilor ce ating cerul... aceasta voia și din această cauză, precum Nastasia Filipovna care aruncase în foc pachetul de o sută de mii de ruble, arunca și ea un an, doi, trei, se căsătorise fără să iubească, autosugestionîndu-se că iubește, și pleca din țară, prefăcîndu-se că admiră Occidentul, cînd ea nu visa decît Putna, Agapia și Tismana, visa România contemplației și a sihăstriilor, în nici un caz România concretă, murdară, a gunoaielor și molozului, a funcționarilor de la de la
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
a ghețarilor ce ating cerul... aceasta voia și din această cauză, precum Nastasia Filipovna care aruncase în foc pachetul de o sută de mii de ruble, arunca și ea un an, doi, trei, se căsătorise fără să iubească, autosugestionîndu-se că iubește, și pleca din țară, prefăcîndu-se că admiră Occidentul, cînd ea nu visa decît Putna, Agapia și Tismana, visa România contemplației și a sihăstriilor, în nici un caz România concretă, murdară, a gunoaielor și molozului, a funcționarilor de la de la ICRAL, a securiștilor
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
de a înțelege lumea: ,,Căci bisericile gotice, scrie el, sunt ca niște prăpăstii inverse, suspendate, și tu stai pe fundul lor ca o aluviune adusă de curent. Iar ochii îmi fugeau întotdeauna la vitralii. Dar aici îmi dau seama că iubesc mai mult vitraliile sparte ale mozaicurilor bizantine. În catedralele gotice vitraliile sunt reci, cu toată luminozitatea lor. Aici, mozaicurile cîntă. Un cor de o armonie desăvîrșită.” Și pentru a rămîne tot în Italia, și tot sub imperiul luminii, iată-l
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
nepoțica (în vârstă de 2 ani, n.m. DH) Crăciunul?”; unei telespectatoare de peste 80 de ani i se cere imperativ: „Să ne dați un SMS...”; și: „Ce faci să-ți treacă gâtul?”; o telespectatoare, la telefon: „Vă admir, vă ador, vă iubesc - aveți o emisiune extraordinară...” (emoționant, într-adevăr!): o invitată la emisiune are acasă „o ofticanie” (o fi vorba despre vreo Cro Magnoană? S-ar putea...) etc. Și râde toată lumea, și-i o veselie cu adevărat molipsitoare... „The rest is silence
Ne-trezirea (bruscă) la... „realitatea TV” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13177_a_14502]
-
roagă, pare să practice în secret un fel de „magie albă” care o spiritualizează, pe când Ștefan trece printr-o criză metafizică, nu poate crede în nimic și, ceea ce e mai rău, se îndoiește de capacitatea sa de a mai putea iubi. Minunea se produce și exaltarea Ioanei are drept rezultat însănătoșirea inexplicabilă a bolnavului ce părea incurabil. Ioana e adulată, idolatrizată de disperații din cartierul turcesc, până la a fi considerată o aleasă, chiar o sfântă. În acest fel, devine din ce în ce mai puțin
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
Ioanei are drept rezultat însănătoșirea inexplicabilă a bolnavului ce părea incurabil. Ioana e adulată, idolatrizată de disperații din cartierul turcesc, până la a fi considerată o aleasă, chiar o sfântă. În acest fel, devine din ce în ce mai puțin accesibilă pentru dezechilibratul ei fost iubit, pe care, după o a doua minune de vindecare, îl anunță că va renunța la toate preocupările lumești. Numai sacrificiul dragostei pentru Ștefan îi va consacra vocația supranaturală. „Seducătorul din el era contrariat” - comentează prozatorul. Deznădejdea lui e iremediabilă. Ioana
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
sau chiar și a celor absenți, beau un pahar de vin fiert afară. Mă încălzesc. Privirea îmi cade pe Mircea Dinescu. Înțeleg încă o dată ce înseamnă prietenia. Și dimensiunea ei, și frumusețea ei, și nebunia ei. Înțeleg încă o dată cît îl iubește pe Andrei Pleșu. Și că orice greutate poate fi spulberată de chestia asta. Îi zăresc și emoția pe sub borurile largi ale pălăriei texane. Vreau să plec și o simt pe Tita lîngă mine, aplecată cumva, pregătită pentru un mic dialog
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
amar pe care îl simt uneori în cerul gurii după cîte o confruntare interioară, după cîte o răsculare a iraționalului și a provocărilor lui. Pe cine vreau eu să înfrunt, deci? Iov îndură toate cumplitele încercări. Nu se îndoiește și iubește pînă la capăt. Asta e iubirea, nu? Amîndouă textele sună și ca o lecție utilă oamenilor aroganți, vanitoși, fără de credință. Cum ni se întîmplă să fim. Două spectacole susținute de artiști de calibru. Sînt obsedante aproape scenele dintre cei doi
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
și îndrăgostește de verișoara Uca, fata dăruită cu fervoare lecturilor filozofice, o preocupare despre care nu se știe sigur dacă e autentică sau simulată din snobism. Un lucru la urma urmei lipsit de importanță pentru Tin pentru că el oricum o iubește. Este cutreierat de elanuri dar și le poate și stăpâni, rezistând „asemenea lui Ulise, care se lega de catarg” tentației de a se alătura odraslelor de ștabi în „escapadele” acestora, porniți în trombă din curtea vilei cu mașinile lor decapotabile
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]