1,917 matches
-
cu încredere, spre viitor. Omologii lor germani țin încă să-și reformeze iudaismul pentru a-l face acceptabil de către societatea ne-evreiască și a obține în sfârșit mult dorita cetățenie. În Franța, ei sunt deja acceptați, cel puțin juridic, iar iudaismul lor și republica formează un ansamblu viabil. Optimism de circumstanță? Sau strategie de supraviețuire a diasporei? Memoria unei istorii frământate de suferință continuă, desigur, să-i preocupe. Traducător al Văii plângerii de Iosif Ha-Cohen în 1881, Julien Sée scrie în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
doliu și asuprire, de suferințe fără număr". Și se lasă purtat de această notă încrezătoare: "În epocile cele mai dezastruoase au fost evreii persecutați cel mai mult; iar în epocile cele mai fericite au trăit liniștiți"81. Noua definire a iudaismului secular era în plină formulare pentru vremuri bune sau rele. Tot seculare, în alte zone se ridicau voci care nu mai așteptau salvare și sprijin de la schema clasică distrugere/izbăvire sau de la o intervenție divină. În poemul său despre pogromurile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
despre literatura ebraică produsă de imigranți în America sau de poeții care trăiau în Rusia, aceasta, atunci când evocă pogromul, se plasează în registrul lamentațiilor tradiționale. Astfel, pentru mult timp, diverse răspunsuri la dezastru vor coabita și se vor întrepătrunde în interiorul iudaismului mondial, inclusiv în Palestina, țară confruntată atât cu noi provocări, cât și cu noi tribulații 82. Dar speranța aproape mesianică pe care părea s-o poarte o Europă care sfârșea, de voie, de nevoie, prin a-i absorbi de evrei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
întorseseră au trebuit să-și pună altfel întrebările și să încerce să răspundă în mod diferit la ele pentru a-și depăși durerea sau a trăi în continuare cu ea. Unii supraviețuitori, necredincioși la origine, îmbrățișează credința, alții, dimpotrivă, părăsesc iudaismul. Între aceste două extreme, mulți navighează între diverse atitudini intermediare. Majoritatea supraviețuitorilor credea în existența lui Dumnezeu înainte de genocid, dar după acesta proporția scade la 38%. Credința în statutul de popor ales al evreilor rezistă, căci, dacă 41% o împărtășeau
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
popor ales al evreilor rezistă, căci, dacă 41% o împărtășeau înainte de război, ei sunt cu o treime mai mulți după. Iar 6% dintre supraviețuitori declară că fondarea statului Israel merita sacrificiul a șase milioane de evrei 1. În orice caz, iudaismul și supraviețuitorii, inclusiv cei mai secularizați, ies dezorientați din încercările războiului. Elie Wiesel citează un hasid care ar fi spus: "Pentru credincios nu există întrebări, iar pentru necredincios nu există răspunsuri"2. Se putea totuși prelua, înainte și după genocid
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prețul progresului. Sfinții sunt cei care suferă, Dumnezeu îi iubește pe nefericiți", adăuga Cohen 3. Într-adevăr, dacă problema binelui și răului nu a încetat să preocupe lumea evreiască pe tot parcursul istoriei ei, cea a teodiceei, la fel de veche ca iudaismul însuși, devine crucială pentru ortodoxie, care trebuia să ia poziție în fața celor care căutau explicații pentru suferințele lor rămânând totodată credincioși poruncilor. Astfel, Joseph Klausner avea să definească problema teodiceei genocidului ca "problema tuturor problemelor"4. A muri la Auschwitz
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
național-socialismului? De fapt, în mediile reprezentate de acești doi maeștri, reproșau Iluminismului evreiesc că îi deturnase pe evrei, mulți de la tradițiile lor și condusese la acest deznodământ fatal. Și modernitatea era acuzată de toate relele. Sacrificiul personal ar apropia totuși iudaismul de Izbăvire. Desigur, aceasta încă nu a venit, dar acest tip de răspuns teologic la dezastru s-a păstrat până în zilele noastre 5. Conducătorul dinastiei hasidice din Belz, Ahron Rokeah, al cărui fiu mai mare fusese ars de viu într-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și pentru evrei în particular. În situații de suferință extremă, era posibilă unirea cu suferința lui Dumnezeu, iar din această comuniune mistică avea să se nască o nouă angajare în acțiune, precum studiul Torei și respectarea poruncilor. Pentru Shapiro, distrugerea iudaismului european ținea de un război împotriva lui Dumnezeu, ai cărui soldați erau evreii. Oricât de grea ar fi fost această suferință, ea intra într-un raport ancilar cu cea a lui Dumnezeu. Nu din cauza păcatelor sale suferea poporul lui Israel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se consideră în general că nu există sfințire a Numelui lui Dumnezeu decât în cazul în care evreul are cu adevărat de ales. Astfel, în martirologiul evreiesc vechi, evreul avea de obicei posibilitatea de a alege viața, adesea renunțând la iudaism. Dar martirul Soluției Finale, chiar dacă nu avea nicio opțiune și era sigur de moarte, era totuși pus în fața unei alegeri în ceea ce privește modul în care își accepta și pregătea moartea. Avea de ales acum între moartea în degradare și moartea în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ci omul care, grație acestei "ascunderi", era complet liber să acționeze, atât în bine cât și în rău. În cartea sa din 1979, With God in Hell. Judaism in the Ghettos and Deathcamps, Berkovits încearcă să demonstreze că sentimentul morții iudaismului în lagăre este o idee falsă. Dimpotrivă, lagărele pot fi considerate o Massadă spirituală, înainte de actul final al sinuciderii, care a consolidat iudaismul în cel mai cumplit dintre infernuri. Acest lucru servește drept lecție iudaismului angajat de astăzi și de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
With God in Hell. Judaism in the Ghettos and Deathcamps, Berkovits încearcă să demonstreze că sentimentul morții iudaismului în lagăre este o idee falsă. Dimpotrivă, lagărele pot fi considerate o Massadă spirituală, înainte de actul final al sinuciderii, care a consolidat iudaismul în cel mai cumplit dintre infernuri. Acest lucru servește drept lecție iudaismului angajat de astăzi și de mâine. "Absența" lui Dumnezeu nu este nouă, întrucât fiecare generație a avut propria problemă Auschwitz. Suferința, pentru Berkovits, este o consecință a liberului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să demonstreze că sentimentul morții iudaismului în lagăre este o idee falsă. Dimpotrivă, lagărele pot fi considerate o Massadă spirituală, înainte de actul final al sinuciderii, care a consolidat iudaismul în cel mai cumplit dintre infernuri. Acest lucru servește drept lecție iudaismului angajat de astăzi și de mâine. "Absența" lui Dumnezeu nu este nouă, întrucât fiecare generație a avut propria problemă Auschwitz. Suferința, pentru Berkovits, este o consecință a liberului arbitru uman. Dumnezeu garantează posibilitatea răului pentru a garanta posibilitatea opusului său
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
divine. Al treilea dezastru, care este exterminarea, marchează sfârșitul erei medievale, dominată de o concepție îngustă despre religie și comunitate, și apariția unei lumi noi, întemeiate pe rațiune și modernitate. În distrugere ar sta astfel fermentul progresului. O treime din iudaism fusese distrusă, dar celelalte două treimi îi supraviețuiseră lui Hitler. Supraviețuitorilor le revenea acum să realizeze că sunt obligați să persiste în efortul lor de transformare treptată a societății. Hitler fusese instrumentul lui Dumnezeu ca odinioară Nabucodonosor, iar cele șase
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în special în Statele Unite, își câștigă teologia Holocaustului scrisorile de noblețe. Chiar dacă sunt acceptate lucrările unui Emil Fackenheim, aceste reflecții nu beneficiază de o veritabilă mișcare de traducere în limba franceză. Pe de altă parte, în Franța, în sânul acestui iudaism pe care genocidul îl lovise totuși din plin, nici nu se observă un efort teologic asemănător. Acest lucru nu este, fără îndoială, străin de faptul că Franța, înainte de război, nu produsese gânditori evrei comparabili cu marile figuri apărute în Germania
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
apărute în Germania, de exemplu, ca Hermann Cohen, Franz Rosenzweig, Walter Benjamin, Martin Buber și alții. Devenită din 1905 valoare supremă a Republicii, laicitatea à la française nu a încurajat nici dezvoltarea unui interes pentru gândirea evreiască sau pentru teologie, iudaismul ca religie rămânând limitat la domeniul privat. Doar scrierile istoriografice evreiești cunoscuseră aici un oarecare succes, iar asta, cum am văzut, în secolul al XIX-lea. Filosofia evreiască dezvoltată după război, chiar dacă abordează problema Holocaustului, nu o înfruntă ca în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și binevoitor și evocă moartea lui Dumnezeu, trimițând la Zarathustra lui Nietzsche. Această temă circula deja în rândul unor teologi creștini ca Thomas Altizer, Harvey Cox și William Hamilton. Pentru Rubinstein, Auschwitz distrusese fundamentele credinței în Dumnezeul istoric tradițional al iudaismului și făcuse imposibil de susținut intelectual orice teologie care îmbrățișa această credință. Cum să crezi, după Auschwitz, într-un Dumnezeu providențial, care acționează în istorie și veghează asupra poporului său? Rubinstein susține înlocuirea teologiei tradiționale cu o afirmare pozitivă a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Pentru el, singurul răspuns la lagărele morții este respingerea lui Dumnezeu. Cât despre poporul evreu, îl consideră un popor a cărui religie a fost influențată succesiv de evenimente culturale și istorice variate. Și admite că propriul conținut etic îi asigură iudaismului o perenitate chiar în absența unei convingeri religioase, de vreme ce nu se reduce la un simplu sistem de credințe 14. Numeroși gânditori evrei își revizuiseră, în secolul XX, concepția despre un Dumnezeu suprem, actor atotputernic al istoriei, și evitaseră să stabilească
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
singură valoare supremă: existența". Face din supraviețuire o poruncă, a 614-a, instituită de Dumnezeu după genocidwwww. Evreii sunt obligați la o supraviețuire ca evrei, pentru a triumfa postum asupra lui Hitler, care plănuia să-i distrugă, pe ei și iudaismul. Pentru Fackenheim, statul Israel este o replică la Auschwitz, un răspuns de viață nou și construcție în fața morții și distrugerii 16. Nașterea Israelului devine o "reparație"xxxx pentru toate suferințele îndurate. Acest concept, preluat din Cabala luriană, desemnează în mod
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în ciuda caracterului ei anistoric, deschidea totodată calea, incontestabil, spre viitor. Dacă această catastrofă nu era unică, ea îndemna la interpretări și nu se închidea în sine, în disperarea provocată de izolare. Dar, pentru a accepta continuitatea, trebuia să ai credință. Iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii" Cei care căutau răspunsuri în afara religiei rămâneau cu întrebările lor. Și totuși mediile ne-ortodoxe și chiar secularizate contribuie și ele, dar în alt mod, la o "teologizare" a genocidului. Cu trecerea anilor, pe baza milenarei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de Șase Zile din 1967, un război de care mulți s-au temut să nu ducă la un al doilea genocid, se instaurează treptat noul cult. Până când Auschwitz-ul se transformă într-un nou Sinai. Loc de revelație a unui nou iudaism, mai puțin constrângător, fără obligația unei practici sau a unei culturi evreiești, un iudaism personalizat. Astfel, a fi evreu nu mai era o categorie propriu-zis religioasă, ci mai degrabă o etică în conformitate cu exigențele unei societăți moderne în care identitățile metisate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu ducă la un al doilea genocid, se instaurează treptat noul cult. Până când Auschwitz-ul se transformă într-un nou Sinai. Loc de revelație a unui nou iudaism, mai puțin constrângător, fără obligația unei practici sau a unei culturi evreiești, un iudaism personalizat. Astfel, a fi evreu nu mai era o categorie propriu-zis religioasă, ci mai degrabă o etică în conformitate cu exigențele unei societăți moderne în care identitățile metisate coabitează fără a se incomoda și în care diferența se transformă în valoare adăugată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
degrabă o etică în conformitate cu exigențele unei societăți moderne în care identitățile metisate coabitează fără a se incomoda și în care diferența se transformă în valoare adăugată atâta timp cât este acceptată de societatea majoritară. Se intra astfel pe deplin în acest nou iudaism pe care Jacob Neusner l-a numit iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii", pentru care distrugerea evreilor din Europa se ridica la nivelul unui eveniment cu intensă semnificație transcendentă, de acum Shoah, și care atribuia creării statului Israel o dimensiune de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în care identitățile metisate coabitează fără a se incomoda și în care diferența se transformă în valoare adăugată atâta timp cât este acceptată de societatea majoritară. Se intra astfel pe deplin în acest nou iudaism pe care Jacob Neusner l-a numit iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii", pentru care distrugerea evreilor din Europa se ridica la nivelul unui eveniment cu intensă semnificație transcendentă, de acum Shoah, și care atribuia creării statului Israel o dimensiune de aceeași natură, izbăvitoare de astă dată19. Astfel, exterminarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
susceptibil să facă imposibilă, pe de altă parte, repetarea acestui eveniment fondator. Desigur, genocidul nu are același sens pentru cei care l-au trăit și pentru cei care nu l-au trăit, dar prin el se reconstituie lanțul genealogic al iudaismului, iar de la suferință se așteaptă să țină toate acestea împreună. Pentru supraviețuitori, suferința avea realitatea unei experiențe tragice; pentru ceilalți, ea producea o identitate evreiască, atunci când iudaismul se debarasase de practica și substanța lui. Pentru a fi evreu fără iudaism
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care nu l-au trăit, dar prin el se reconstituie lanțul genealogic al iudaismului, iar de la suferință se așteaptă să țină toate acestea împreună. Pentru supraviețuitori, suferința avea realitatea unei experiențe tragice; pentru ceilalți, ea producea o identitate evreiască, atunci când iudaismul se debarasase de practica și substanța lui. Pentru a fi evreu fără iudaism, era imperios să se elaboreze o memorie comună între supraviețuitori și cei care voiau să rămână evrei asumând istoria victimelor Holocaustului. Ca și cum teama de a nu-și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]