10,258 matches
-
cu tatăl său, își pune piedică pe mochetă cu alt băiat. Dar Apolodoro, vino aici! Aici ți-am spus. Mereu își bat joc de mine: "Apolo! bolo, bolo, boliche...! Polodoro... boloro... boloriche!" mereu își bat joc de numele meu și izbucnește în plâns. "Of, nu, nu, asta este antiștiințific, trebuie să mă impun... e vremea să-mi aplic principiile!" Se decide să-l învețe să vorbească și să scrie cum trebuie. Și pentru ca să-l învețe să vorbească prin legi și nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-i faci să se hotărească, pentru că așa nu putem sta. Rezolvă-te odată și joacă curat. Așa e... Asta e fapta ta și tu ești cea care decide. Problema e că îți spun și lăsând-o aici expusă, iese. Fata izbucnește în plâns, invadată de o imensă rușine. O crede o fetișcană, o cocotă? Intră mama și atunci Clarita se așează, înecându-o suspinele. Hai, nătângo, nu fi așa, toate astea nu aduc pedeapsă. Decide-te odată. Toți ceilalți, de asemenea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
stranie seninătate a filosofului! Salut, Apolodoro, ce te aduce? Pe unde ai umblat? Pari preocupat! Cum îți merge? Ce să îmi meargă, don Fulgencio! Îmi pare că dumneata și tatăl meu m-ați nenorocit, foarte nenorocit; vreau să mor! și izbucnește în plâns, ca un copil. Dar, fiul meu, dar Apolodoro... calmează-te, omule, calmează-te... Vreo fetișcană. Hai, omule, nu fi așa... Să nu fiu așa... să nu fiu așa... Și cum să fiu altfel decât cum m-ai făcut
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
interesează. Dragostea! Moștenire fatală! Este un caz de nutriție, peste toate, și nimic mai mult. Acest obstacol te va ajuta. Și eu, la fel, am trecut prin asta... Tu? și deschide ochii ca dorind să-l înghită. Tu? Tu? și izbucnește în râs ca un nebun. Eu, da, eu, eu; ce față faci, copile? Doar tu ești în stare să te îndrăgostești? Și eu, da, de asemenea eu m-am îndrăgostit de mama ta, la fel ea, și așa ai ieșit
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pînă ieri... Rîsul și gluma nu ne vor mai însoți de-acum înainte... Urmașii noștri poate vor avea dreptul să plîngă... noi am rîs destul!". Ies tăcuți și triști. O pauză destul de lungă ca publicul să se foiască puțin. 2. Izbucnesc hohote de rîs și Grupul reintră ca o trupă de circ, cu tumbe, salturi, pași de dans etc. Muzică de Moși sau Circ. Încep să strige, interpelîndu-se între ei și cu publicul. Spun un singur cuvînt: "Mitică". Dar pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nemulțumit se întrerupe) Am zis că a trecut iar în incarnațiune! (se apropie de Efimița, cu pași rari, se apleacă și îi urlă în ureche) Scoală Mițule că-i revuluție, luptă mare afară. EFIMIȚA (sare ca arsă): Ce-i ?!? LEONIDA (izbucnind în rîs): E repausul duminical, domnule! (rîd amîndoi) Strașnic tachinez! (Efimița îl pupă pe frunte) EFIMIȚA: Aferim! (ridicîndu-se) Ei? Ce e nou? LEONIDA: Bravos! Eu te-ntreb pe dumneata, nu dumneata pe mine! EFIMIȚA (fără transă, simplu): Șeful era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
are mare chef de glumă): Ei? RICĂ (banuitor): Jupîne?! EFIMIȚA: Ei aș! (rîde) R ICĂ: Jupîne! Eu sînt! EFIMIȚA: Parol? (chicotește) Spui drept? R ICĂ: Jupîneeee! EFIMIȚA: Ce'ești copil? (închide pufnind de rîs) LEONIDA: Cine să fi fost? EFIMIȚA (izbucnind în rîs): Galibardi, soro! Rică formează iar numărul nervos. Telefonul sună pe cu totul alt ton. EFIMIȚA (ridică, enervată): O să te căiești! Mitocane! R ICĂ: Jupîne, eu sînt. EFIMIȚA: Aoleu! Ai puțintică răbdare. (face semn lui Leonida) LEONIDA: Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mandat pentru ca să-l iau mîine dimineață. LEONIDA: Mandatul? RICĂ: Nu mandatul. Pe dumnealui. LEONIDA: Să-i dăm... să-l iei... (cu intensă compătimire) E de-al ciocoilor... Îl știu eu... RICĂ: Lasă-l pe mine jupîne, îl pocăiesc eu! LEONIDA (izbucnește în plîns și închide telefonul): Om fără... RICĂ (închide și pune la loc telefonul milităros): Om fără ambiț! (iese) 10. Leonida cade pe scaun și zace. Efimița îngrijorată îi aplică diverse tratamente medicale: frecție, prișniță, masaj, ventuze poate, băi calde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
gît și o țin fiecare cu o mînă cîntînd, ca și cum ar fi scrisă pe ea vreo partitură. Se leagănă veseli în ritmul muzicii. Deodată se aude din culise, pe bandă, melodia "Portretului" cîntată bine, de o voce profesionistă. Cei doi izbucnesc în rîs. 19. Cîntecul pe bandă se oprește și intră grupul de agitație în uniforme de tot felul: roșiori, vardiști, marineli (poate fi un mic Goe), gardă civică etc, cu instrumente, închipuind o fanfară. Pe bandă se cîntă o muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mămico? GETA: Tatăl vostru... Mă înșeală! BUNICA: De unde știi? GETA: Auziți ce scrie: "Floriana mă fascina cu picioarele ei lungi, cu sînii ei mari. Cînd o priveam în ochii albaștri după ce făceam dragoste, o uitam pe scorpia de nevastă-mea." (izbucnește mai tare în plîns, Bunica o consolează, Bunicul vine și el spre ele) BUNICUL (se uită și el pe revistă): Nu plînge, dragă, nu-i vorba de el. Astea nu le spune autorul, le spune personajul lui, doctorul. GETA (plîngînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
șevalet, îl contemplă cu dispreț și își face cruce). Poftim! Zice că asta-i pictură. Ptiu! EDUARD (intră repede): Săru-mîna! S-a întîmplat ceva? L-am văzut pe tata plecînd supărat. (dă cu ochii de tabloul pus pe șevalet și izbucnește într-un mare hohot de rîs) GETA: Rîzi că ai de ce! (interpretînd că el rîde de aberația din tablou, rîde și ea) Uite de ce se ține taică-tu. BUNICA: Rîzi, rîzi! Că ai de ce! EDUARD (continuă să rîdă cu poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Bunicii): Despre ce vorbești, bunico? Eu și facultate! BUNICA: Asta cam așa e. EDUARD (cam stingherit, Soniei): Iartă-mă. Eu le-am spus. SONIA: Ce le-ai spus? EDUARD: Știi...chestia aia...cu finanțele... cu condiția... Fiica e gata să izbucnească în plîns iar Mama și Bunica se reped în jurul ei ca s-o consoleze. GETA: Lasă, dragă, că te duci la o facultate mai ușoară. La jurnalistică SONIA: Da' nu prea știu să scriu. GETA: Nu-i nimic. O să lucrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să zic că am și doctoratul. Dacă nu mă pricep eu, nu se pricepe nimeni! Cel puțin la Ilie văd ca la radiografie ce-are în cap. Oricînd mă fac ginecolog de suflete. Diploma-mi lipsește, că-n rest.... EDUARD (izbucnind în rîs): Așa e, bunico! Și-a doua facultate a matale? BUNICA (și mai mîndră): Arta! GETA (uluită): Arta? BUNICA: Arta culinară. (ironică) Aia la care tu și fiică-ta sînteți abia prin clasa a treia. Eu sînt șefă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ce demnitate mai ai când te plimbi prin căcat? i-a Întors-o Vasile. Vrei să seduci pe cineva de te Îmbraci frumos și te bărbierești și pozezi, mergând prin căcat? — Lasă-mă dracului cu filozofia asta a ta! a izbucnit Alexandru. Uite-te la tine! Arăți ca un țigan, ca un boschetar! Du-te de-aicea! Mergi pe trotuarul celălalt! Hai, pleacă de lângă mine! — De ce? l-a Întrebat candid Vasile. — Ieși afară! „Afară, unde?“ s-a Întrebat odată ajuns pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o epigramă: — Pe terenul Colentina / A venit atletul Lae. Ca să sară cu prăjina / La bătaie. Ha! Ha! — Ha! Ha! a făcut și Vasile, care și-a dat seama că mai citise undeva epigrama asta, În Almanahul Urzica. — Ha! Ha! a izbucnit și Puiu Nistea. „Ha! Ha!“ a râs și Dumnezeu din ceruri. Apoi au intrat pe rând inginerul Spiridon, prozator, inginerul Ionel Manea, și el prozator, prietenul Cristian Siboiu, care a holbat ochii la Vasile, contrariat (poate pentru că, fiind el singurul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mai comis el În ultima vreme, a deschis ședința Puiu Nistea. Remarc o ameliorare, Însă multe versuri sunt o batere de câmpi. Stai, stai, domnu’ Ionescu, nu asta am vrut să spun. Unele sunt ca o țață peste gard! a izbucnit el În râs, dirijând cu bărbia corul de hăhăituri care i-a urmat. — Domnu’ Nistea, dacă o luăm așa, eu mă las de scris, a protestat poetul Ionescu. — Nu, dom’ne, cum o să faci așa ceva? — Văd că nu Înțelegeți, domnu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mai tare momentul de groază. A râs și Ionela, din alt motiv Însă, fără să-i pese de stridența gestului: — Cum adică, Vasile, Îmi zici mie doamnă? Ce, eu sunt doamnă, frumosule? Vasile s-a Înroșit și atunci cu toții au izbucnit Într-un râs sălbatic, până când Puiu Nistea, prefăcându-se că Își șterge lacrimile, a Încheiat ședința. — Data viitoare citește Vasile! Hai, la culcare toată lumea! Să nu vă duceți la cârciumă! — Ce cârciumă, dom’ Puiu, că sunt Închise toate, au băut
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să mă f...? — Dar eu nu știu să fac asta, Vasile, i-a răspuns cu tris tețe În glas. De unde ai auzit tu că eu aș ști să mă...? — Așa se aude. — Așa, prin aer? — Știe toată lumea de la cenaclu! a izbucnit el. Mi-a spus Spiridon. M-am Întâlnit cu el la un coniac și l-a luat gura pe dinainte. Că te f... pe bani. Dar nu-i adevărat, dragul meu, nu-i nimic adevărat. Nu am avut nici un iubit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
zilele noastre, face orice să Își răs cum pere greșeala, dar cu discreție. Scrie-i o scrisoare, trimite-i o carte frumos dedicată... În general, un prim contact bolovănos e propice prieteniei, fiindcă Înlătură din start neînțelegerile care, de obicei, izbucnesc pe parcurs, tocmai pentru că dintru Început au fost evitate prin compromisuri. Spune-i că ai fost izbit de sinceritatea ei... că nu ești obișnuit... De unde știți că e vorba de o fată? — Am bănuit, Vasile, am trecut și eu prin
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a o Întâlni pe Ionela, dacă sărmana fată va mai fi În stare să dea ochii cu el, să zdrăngăne din chitară În timp ce el Își va citi producția mediocră? Va ști să Întâm pine ironia gregară a celorlalți fără să izbucnească, fără să fugă, să se Întoarcă la singurătatea lui obsedată de neatinsele delicii ale iubirii la care Încă visa? Maică-sa l-a pieptănat Îndelung, taică-său s-a uitat la el chiorâș. Îl exaspera ritualul acesta drăgăstos, prin care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o fosilă, e abjectă. Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă mă retrăsei scârbit. O condamnam, o alungam cu privirea din lumea asta, din viața asta, și ea simțea lucrul acesta. Văzui disperarea cuprinzând-o, o văzui izbucnind În plâns și izbind masa cu palmele, urlând și smulgându și părul din cap. Tăcurăm minute În șir. Tristețea ne copleșea, o tristețe murdară, vinovată. — Să mergem, i-am spus. Am ieșit ținându-ne de mână. Și În clipa În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pământ. — Știe tot, nu mai are rost să mă ascund. Am greșit față de el, am greșit, dar față de cine nu am greșit? Iar Vasile a realizat În clipa aceea că o asemenea doleanță intimă, aceea de a nu fi mințit, izbucnește mai cu seamă Între complici, Între Îndrăgostiți, Între doi oameni care au decis să-și asume Împreună un drum, o fărâmă de drum... Și l-a privit pe Siboiu tulbure, cu priviri albe, din care discernământul fusese șters și Înlocuit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
amenințător, „iarăși amenințător“, și-a zis Vasile. Nu ești curios? l-a Întrebat cu naivitate Cristian - sau poate că doar i-a scăpat această nuanță, Însă Vasile a luat-o ca atare. — Dacă sunt curios?... Curios ai zis? Și a izbucnit În râs, Într-un râs curat, sincer, lipsit de orice urmă de sarcasm, un râs complice, care l-a prins și pe Cristian, și au râs minute În șir arătându se cu degetul, ca doi puști care Își savurează pozna
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să beau și eu o bere? Cum adică, nenorocitule, ceri bani de la elevi? Vrei să te spun lui...? Ai grijă ce faci, Vasile e prietenul meu, ai Înțeles? Vânăt de furie și de neputință, Căreală Își mușca buza ca să nu izbucnească, așa că mai bine să-și aprindă un Carpați. — Vasile, mă Întorc imediat, așteaptă-mă aici, a mai zis Cristian și a dispărut În clădirea oficială În care partidul credea că Își concepe veșnicia. Căreală l-a măsurat pe Vasile cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
imediat, așteaptă-mă aici, a mai zis Cristian și a dispărut În clădirea oficială În care partidul credea că Își concepe veșnicia. Căreală l-a măsurat pe Vasile cu o căutătură asasină, se pregătea să Îl atace, când Vasile a izbucnit brusc, lăsându-l cu gura căscată: — Cine se crede ăsta de Îmi dă mie ordine? Să-l aștept eu pe el... „aici“? Ați auzit, tovarășul maistru? Și dumneavoastră cum de i-ați Îngăduit? Să-i dea ordine maică-sii, nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]