5,860 matches
-
îți zâmbea jucăuș ca apoi să-ți întoarcă spatele, lăsându-te năucit. Conștientă de farmecul ei, nu ezita nici o clipă să și-l folosească. Era opusul meu - tonică, vioaie, cu rotunjimi, uneori se mișca atât de languros, încât nu mai izbuteam să ne luăm ochii de la ea, vorbea fie tărăgănat, de parcă își dezmierda fiecare cuvânt, fie, atunci când avea accese de euforie, rostogolind necontenit printre noi cuvinte parcă rotunde. Cu toții ne pregăteam pentru festivalul de muzică ce bătea din ce în ce mai tare la ușă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
gâfâie. Doamne-dumnezeule, dar mult mai durează! De unde să găsească un cârlig lung, o sârmă? Ceva cu care, aplecându-se, să poată nimeri ciocul de metal și să-l salte? Tâmpit că nu s-a gândit de la început. Altfel nu va izbuti. Degeaba toată încercarea. Să desprindă o șină de tablă din acoperiș! Cu ce dracu s-o desprindă? Cel puțin să se convingă. Și dacă. Dacă ce? Liniștea nu-i spunea nimic. Foșnetul se apropia, creștea, se-ndepărta, dar cât dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cinstit, onest, meticulos, modest, sârguincios, riguros, ca un călugăr benedictin modern, pe care munca l-a fortificat și păstrat, în ciuda timpului, care a galopat și a vicisitudinilor cu care El s-a confruntat, încă viguros, neînchipuit de viguros- el a izbutit să finalizeze o istorie amplă, reprezentativă, cvasiexhaustivă, întocmită și șlefuită, cu răbdare și cu competență, după toate canoanele unei lucrări științifice. Cartea lui e un imn de laudă- închinat înaintașilor, celor mulți și anonimi de dinaintea sa, ca și semenilor, colegilor
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
a metafizicii lui Schopenhauer. Într-o scrisoare trimisă cu un an mai devreme, Nae Ionescu mărturisea că îl iubește pe filozoful german nu numai pentru „perfecta lui probitate intelectuală“, ci pentru „profunzimea cu care pune el problema morală, chiar dacă nu izbutește să o rezolve mulțumitor“. Ceea ce îl interesa îndeosebi în gândirea lui era chestiunea personalității. Proaspătul student la Göttingen făcuse deja loc în propriul său system unei „teorii a personalității care promovează pesimismul“. El îi recomanda logodnicei sale, ce trebuia să
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
fi deja gândite de autori pe care îi ignori. Cu toate acestea, aserțiunea își păstrează validitatea și în cazul ideilor primite. „Important nu e dacă eu sunt mai deștept și mai ingenios decât Descartes sau Schelling. Ci dacă, în adevăr, izbutesc să mă echilibrez spiritual, câștigându-mi liniștea de care am nevoie; liniște care nu e posibilă fără o acordare între mine și existență.“ E una dintre primele formulări clare ale primatului autenticității asupra originalității. Astfel, după ce va vorbi prin 1921-1922
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
peste un an studenților săi: „Să nu credeți că filozofii inventă ceva. Sunt unii care inventă și mor. Sunt alții cari nu fac decât să întindă urechea la ritmul spiritual al vremii și să prindă formele acestui ritm spiritual. Cine izbutește să formuleze preocupările spirituale ale unei epoci, acela este într adevăr filozof și metafizician.“ Am văzut deja cum și-a formulat poziția față de creativitate și originalitate în cursul de metafizică din anul universitar 1928-1929. Peste puțin timp, în conferința Creațiune
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
unii mă vor aproba și vor fi de acord cu mine, iar alții mă vor critica, considerându-mă o persoană care încearcă să-și impună părerea. Poate chiar și sunt așa, dar cunosc bine ceea ce am de făcut. Mereu am izbutit în ceea ce m-am apucat. Avem persoane care vorbesc frumos, mult, dar care nu ridică niciun deget și, la urmă, tare le mai cresc urechile pentru munca altora. Ei, mă rog, principalul e să fie bine. Și să ne înțelegem
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
al cuplului aparent antinomic, viață-moarte, în una din poeziile din volumul Grădinarul dragostei, Tagore vorbește despre aspirația neînfrânată spre un Dincolo depășind diada amintită, unde se simte străin, așa cum s-au simțit și Heraclit, Leonardo da Vinci, Rimbaud, Eminescu. Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire. Sufletul meu năzuiește spre neștiutele depărtări. O, Mare Dincolo, ... Sunt un străin în țară străină ! Tu murmuri la urechea mea o nădejde peste putință. Inima mea cunoaște glasul tău ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dulcelui joc, să moară apoi. Sufletul care în viață divinul său drept Nu l-a primit, hodină nu află nici în bezna din Orcus. Și totuși, dacă-ntr-o zi lucrul sfânt ce-n inimă-mi Sălășluiește Poemul mi-a izbutit, Atunci binevenită fii, pace a umbrelor! Mulțumit sunt, chiar dacă al strunelor viers Nu mă va însoți-n adâncuri; odată, o singură dată Voi fi trăit ca zeii, și n-am râvnit mai mult. Este exprimată paradigmatic bucuria puterii demiurgice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
toate adâncurile, deși cu întreaga creatură și-a ridicat rănile în vânt. "nici o minune nu se împlinește". Și totuși, "cu cuvinte simple ca ale noastre s-au făcut lumea, stihiile, apa și focul". Atunci de ce rugile noastre, cuvintele poetului nu izbutesc să împlinească nici un miracol ? În poezia Din adânc, răzbate strigătul spaimei de moarte: poetul își întreabă mama, cea care a fost la început mormântul său, de ce acum îi este atât de frică să treacă din lumină în alt mormânt ? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se joace frumos și să nu-i deranjeze pe ceilalți. Cu timpul, văzîndu-i responsabili, adulții au început să le încredințeze mici sarcini de îndeplinit și n-a mirat pe nimeni că tinerii se descurcau. Poate că dura mai mult pînă izbuteau, sau poate că erau nevoiți să încerce mai multe metode pînă o găseau pe cea potrivită dar rezultatul era, de fiecare dată, cel așteptat. Și cum altfel decît așa, încercînd iar și iar, greșind, de multe ori, dar corectînd de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
facă altă alegere. Atîta vreme cît nu au deranjat pe nimeni și nu au făcut rău nimănui, vreodată, nu știu cine ar avea dreptul să-i judece... Fapt e că, la vremea la care lupoaica aștepta un copil, cei doi n-au izbutit să se mai așeze. Animalele pădurilor deveneau agitate și suspicioase la vederea oricărui intrus. Lucru de neconceput generații la rîndul, cînd nu i-a trebuit nimănui mai mult decît a avut, animalele ajunseseră acum, dintr-un motiv pe care nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino bănui că trebuie să fie șeful, făcea eforturi disperate să-și zărească interlocutorul. Da, nu merită să vă apropiați! Plecați, domnule, salvați-vă pielea! ... Sau blana! Sau ce veți fi avînd... neînglodat... Spre ușurarea lui, în cele din urmă izbuti. Era rîndul mistrețului să-l studieze pe Lupino. Un lup? Hm... neplăcut. Periculos? ... N-ar fi putut infirma. Puternic? ... De bună seamă, privește ce de mușchi! De ignorat? În nici un caz! Nu-și amintea dacă lupii mănîncă ghinde, sau alune
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și urechile, vocea, distanța. Nu-i folosise la nimic. Toate viețuitoarele dăduseră bir cu fugiții. Nu se poate. Trebuie să reușesc să intru în contact cu ele, altfel tot efortul meu este zadarnic. Azi e noapte deja. Mîine. Mîine voi izbuti!" Și se făcu mîine, și apoi mîine din nou, fără ca situația să se îmbunătățească. De vreo două ori s-a apropiat de o turmă de ciute și cerbi, dar, auzindu-l de departe, grațioasele mamifere s-au făcut nevăzute printre
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
auzea cu claritatea propriilor gînduri. Era un plînset fără lacrimi, un semnal, o chemare. Lupino se-nvîrti o dată împrejur, curios să-l localizeze. Aerul mirosea a mic și a fraged, sunetul tînguitor se repeta iar și iar, dar de văzut nu izbuti să vadă nimic. Hei, care ești? Și unde? întrebă nedumerit puiandrul. Chemarea încetă. O mișcare scurtă, ca o fluturare de aripi îi atrase atenția. Vietatea se găsea în dosul unui trunchi plăpînd de copac. Se îndreptă într-acolo. Ce surpriză
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se retrăsese Karina, dar nu opri. Doar încetini puțin apoi porni cu viteză mai departe. „- De ce nu oprești? De ce nu vrei să știu cine ești?” strigă Karina în urma mașinii care continua să ruleze nepăsătoare la întrebările ei disperate. „- Lașule!!! mai izbuti să spună și izbucni în plâns. Ai vrut să vezi dacă n-am murit? Uite că sunt cât se poate de vie, dar ce folos? Mi-ai ucis sufletul când ai plecat. Ce vrei să demonstrezi acum? Că-ți pasă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Va fi vai și-amar de neamul ai cărui fii nu vor vrea să mai știe unul de altul. Să ne bucurăm, să ne zâmbim, să ne vorbim, să lăcrimăm în graiul nostru cât vom trăi pe pământ! Nu vei izbuti în strădaniile tale dacă vei jindui la ceea ce alții au izbutit. Invidia creatoare și dorința de autodepășire sunt cu totul altceva decât zavistia, gelozia prostească ori pizma. Latinii acei antecesori ai noștri din vechime aveau o vorbă a lor: „grăbește
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
vor vrea să mai știe unul de altul. Să ne bucurăm, să ne zâmbim, să ne vorbim, să lăcrimăm în graiul nostru cât vom trăi pe pământ! Nu vei izbuti în strădaniile tale dacă vei jindui la ceea ce alții au izbutit. Invidia creatoare și dorința de autodepășire sunt cu totul altceva decât zavistia, gelozia prostească ori pizma. Latinii acei antecesori ai noștri din vechime aveau o vorbă a lor: „grăbește te încet”! Noi, astăzi, am zice mai curând: „grăbește-te cât
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
noastre pentru anii ce vor veni?” Răspunsul e simplu: pentru că cei de mâine vor fi urmașii noștri.... Peregrini prin viață, pe pământ, sub soare, prin... cosmos, credem că rămânem mereu aceeași! Ne amăgim doar, pentru că totul e trecător... Dacă am izbuti să încremenim această viață a noastră într-o pururea speranță, ar fi poate mai bine pentru toți... Copilăria - tezaur de veșnică neuitare, izvor nesecat de încântare. Sinceritatea este un sentiment, o valoare morală destul de rară, la fel de rară precum pasărea Aușel
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
mare dragoste, copilului tot ce-și dorește la un moment dat! Învață-l să mai aștepte, să înțeleagă că în viață nu totul ți se îndeplinește cât ai bate din palme! Dacă soția își va cicăli prea mult perechea, va izbuti de la un timp ca „dânsul” să aibă probleme cu auzul... Uneori ni-e greu să recunoaștem, vorba latinului, că atâta vreme cât respirăm, sperăm... Și bătrânii se bucură de fericire, oricât ar crede ei, tinerii, că fericirea e doar „prada” tinereții lor
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
sunt contributori , guvernul ia la caiet de la FMI, zic că îți dai peste 2 ani, ca investesc și fac locuri de muncă. FMI întreabă de unde, răspunsul de la UE, fonduri structurale, se numesc ele într-un fel. În 2 ani nu izbutim să decontam decât 25%, iar din ăștia am furat și ni se cer banii înapoi. Locuri de muncă nema, ba au mai plecat tineri. Din ce iți plătește pensia, dragă, ca toți spun: „cară-te, nu ești bun, altul, pe
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
prin casă s-a târât de-a bușilea, a mers, a spart farfurii, l-am dus la scoala, la liceu (a făcut școală 22, Negruzzi, Racoviță), am avut momente fericite și după divorț, la partaj m-am luptat și am izbutit să câștig casă. Eu sunt un luptător, să nu crezi că nu mi-e frică, dar am să îmi înfrâng frică, să fiu, vorba lui Henric IV, „primul sub zidul cetății asediate”. În momentul când adversarul te vede că sări
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
acceptat să îl plătească, pentru că îl făcea SCLAV. Așa și eu. Nu mă fut ăștia când vor, ca timp de 50 de ani, m-au tot așa. AVOCAT: Și acum vrei să le-o tragi. Vezi că nici Băsescu nu izbutește. EU: Dar încearcă. Așa și eu. Încerc. Foamea e cel mai bun bucătar, așa că ăștia cu procurele vor mânca rece, pâine și apa, și atunci se vor repezi să le ia gâtul. AVOCAT: Să iți fie gură aurita! Deocamdată, să
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
că sunt condamnați politic. Statul e în disoluție, nu funcționează, dovadă că nu suntem în stare să salvăm pe cei care au supraviețuit miraculos, un copil moare sfâșiat de maidanezi și ca să dezăpezim blocăm drumurile cu imense pierderi economice. Am izbutit datorită unei clase politice emanate din PCR, vânduți, hoți, incapabili să distrugem tot ce am construit cu imense eforturi și jertfe. Co ntinuăm să fim conduși de foste activiste de partid, membri ai securității, turnători, care dacă s-ar da
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
cu îngăduință și de o parte, și de cealaltă. Când umbrele înserării se lărgiră ca petele de pe sugativă, Celebi se îndreptă spre „tauleta“ din fundul grădinii. De coarnele lunii atârna o pâclă deasă, pe care Celebi o despică, șovăielnic, până ce izbuti să se strecoare în strâmta cabină odorantă. Se ghemui pe scaunul de lemn, pierit, chircindu-se de frig. Era mulțumit că pregătise totul și că avea să plece „pe teren“, așa încât nu-și mai aminti cum în copilărie se temea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]