1,683 matches
-
se știe ce" de obicei amănunt ciudat, uneori revelator, alteori parazitar, totdeauna plin de întrebări. Arătă cu țigara spre scrinul greoi. Pata de pe zid se întunecase, marginile deveniseră cafenii. ― S-a spart țeava de la apa caldă, explică Melania Lupu, strîngîndu-și jacheta. De aceea e așa de frig. ― Mă întrebam, chiar, tăcu absent maiorul. E neplăcut iarna... ― Trebuie să telefonăm la I. A. L. Nenorocirea ne-a făcut să uităm de toate. ― Da, sigur... Evident! Doamna Panaitescu a fost anunțată? Valerica Scurtu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Comisese de fapt două. CAPITOLUL VIII INEGALABILA MELANIA LUPU COMITE ERORI ― Luați loc, vă rog. Melania Lupu îi indică amabilă un scaun, apoi scotoci în poșeta lăsată pe marginea scrinului și scoase o batistă. Avea o fustă cenușie și o jachetă neagră, lucruri simple, ieftine, dar care cădeau admirabil. Cristescu o examină câteva clipe. " Trebuie să fi avut un trup perfect." ― Sînteți singură? ― Da... Adică, nu. Domnul Popa s-a întins un pic, iar domnul Matei cred că lucrează. ― La cimitir
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ni-cio-da-tă, nu m-ai dezamăgit. Hai, fetițo! Curaj! Trecu în dormitor și scoase din șifonier o poșetă încăpătoare, aproape un sac de voiaj. ― În primul rând să nu atragi atenția. Vei lua doar câteva lucruri, strictul necesar. O bluză, o jachetă, cămașa de noapte și firește, peria de dinți. Le băgă în geantă și trecu în fața toaletei din lemn de lămâi. Mângâie dinții pieptenului de cristal. ― Ai să-l iei și pe el, nu te speria... Un cadou drăguț din primul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o negresă etiopiancă, chipurile lor fiind scăldate în lumina lumânării pe care o ținea femeia. La câteva rânduri în spatele lor, neobservat de cameră, se afla un bărbat mai în vârstă: grav, cu o figură încordată de atâta hotărâre. Verifică interiorul jachetei: încă mai era acolo. Pe platforma construită temporar în acest scop se afla un șir de reporteri care descriau scena telespectatorilor din întreaga lume. Un corespondent american era mai zgomotos decât ceilalți. Însoțiți-ne la Tel Aviv pentru ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
împreună cu cel care se apropia din spate. Erau gata să se năpustească asupra lui, după cum fuseseră antrenați, când un al șaselea agent, aflat în dreapta scenei, surprinse o mișcare bruscă. Guttman, încă holbându-se maniacal la prim-ministru, căuta ceva în jachetă. Primul foc de armă fu tras direct în cap, așa cum exersaseră de sute de ori. Trebuia tras în cap pentru a asigura paralizia instantanee. Fără reflexe musculare care să declanșeze vreo bombă sinucigașă, fără secundele finale de viață în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așa aici. Acum, înconjurată de aceste ființe splendide, nici una peste douăzeci și cinci de ani, cu pielea lor lucioasă și cu maiourile lor scurte, își dădu seama că probabil e persoana cea mai în vârstă de acolo. Se uită la pantalonii negri, jacheta Ann Taylor și cămașa Agnes B care îi alcătuiau îmbrăcămintea: erau bune pentru serviciu, dându-i eleganța necesară întâlnirii cu diplomați și miniștri. Dar aici păreau monotone. Și ridurile acelea din jurul ochilor sau cutele acelea care apăreau când zâmbea... —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
condusă nu de răcoare, ci de zumzăitul electric. Acolo, în spate, după cum îi spusese Uri, era o ușă mare, cu balamale, căreia trebui să-i dea un brânci puternic pentru a o deschide. Simți imediat suflul aerului rece al nopții. Jacheta ei - sau mai degrabă cea împrumutată de la fosta iubită a lui Uri, Orli - rămăsese sus, în cameră. Stătea acolo, pe o platformă de beton, uitându-se în jos la suprafața pătrată, construită ca să poată întoarce camioanele de livrare. Pe când bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plină de căldură și bună dispoziție. Maggie nu avea idee ce spunea, dar era sigură că vorbea cu o femeie. Într-adevăr, câteva minute mai târziu, o tânără atrăgătoare, cu o stație de emisie-recepție și cu un ecuson prins de jacheta albastru-închis își făcu apariția la poartă. Pe când se apropia, Uri se întoarse către Maggie și Mustafa și șopti: Suntem o echipă de televiziune de la BBC, OK? Maggie, tu ești reporterița. Femeia avea o expresie ironică, dar nu era ostilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
roșie, iar pălărioara, tot roșie, îi cădea mereu peste un ochi făcând-o să semene cu o mică refugiată din filmul serial Golddiggers. Ignatius constată dezamăgit că își adăugase o pată de culoare prinzându-și o panseluță ofilită pe reverul jachetei. Pantofii ei maro fără tocuri, cumpărați la solduri, scârțâiau provocator așa cum mergea, roșie și trandafirie, pe trotuarul de cărămidă spartă. Deși o vedea de ani de zile îmbrăcată astfel, apariția mamei sale în ținută de gală avea întotdeauna un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stai puțin! Dă-mi unu’ d-ăia. Ignatius privi aspru la tânărul care se postase în calea căruciorului. Valva lui protestă împotriva coșurilor, a chipului posac care părea că atârnă din părul lung și unsuros, a țigării de după ureche, a jachetei de culoare acvamarină, a cizmelor fine, a pantalonilor foarte strâmți care se bombau indecent între picioare, violând toate regulile teologiei și geometriei. Îmi pare rău, mârâi Ignatius, mi-au mai rămas numai câțiva crenvurști și trebuie să-i păstrez. Pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Ignatius, dacă vrei să nu ne sară-n cap. Doamna Reilly puse degetul pe buze ca să indice că pierderea cărții trebuia să rămână secretă. — Bine, dă-mi haina ta, dragă, spuse Santa nerăbdătoare, smulgând aproape de pe doamna Reilly vechea jachetă de lână violetă. Era hotărâtă să nu lase fantoma lui Ignatius J. Reilly să-i bântuie sindrofia, așa cum se întâmplase în multe seri la popicărie. — Ai casă frumoasă, Santa, spuse cu respect doamna Reilly. E curată. — Mda, da vrau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i ușor! Viața-i grea, Ignatius! Ai să afli și tu. — Mulțumesc foarte mult, spuse Ignatius preocupat. — O cunoști pe negresa aia bătrână care vinde bomboane-n fața cimitirului? Mi-e tare milă de ea. Alaltăieri am văzut-o-mbrăcată cu o jachetă strâmtă, toată numa’ găuri. Și afară era frig. I-am spus: „Hei, dragă, ai să răcești de moarte dacă porți numa’ jacheta aia strâmtă, plină de găuri.“ Și ea a zis... — Te rog, strigă Ignatius furios. N-am nici un chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bătrână care vinde bomboane-n fața cimitirului? Mi-e tare milă de ea. Alaltăieri am văzut-o-mbrăcată cu o jachetă strâmtă, toată numa’ găuri. Și afară era frig. I-am spus: „Hei, dragă, ai să răcești de moarte dacă porți numa’ jacheta aia strâmtă, plină de găuri.“ Și ea a zis... — Te rog, strigă Ignatius furios. N-am nici un chef să ascult istorioare în dialect. — Ascultă, Ignatius. Femeia aia-mi rupe inima. A zis: „Nu-mi pasă mie de frig, drăguță. S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de oaspeți eleganți, un cowboy cu un bici de călărie îl lovea ușor pe unul dintre admiratorii săi, care răspundea printr-o cascadă de țipete exagerate și chicote de plăcere. În mijlocul unui alt grup, un tip sportiv, îmbrăcat într-o jachetă din piele neagră, făcea demonstrații de judo, spre enorma desfătare a discipolilor săi hermafrodiți. — O, învață-mă și pe mine mișcarea aceasta, țipă cineva de lângă sportiv, după ce un musafir elegant fusese răsucit într-o poziție obscenă și apoi aruncat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
silit să plec dacă șarada asta scabroasă continuă.“ „De prost-gust!“ „Cineva să pună din nou discul.“ „Scumpa, scumpa noastră Lena.“ „Unde mi-e paltonul?“ „Să mergem la un bar elegant.“ „Vai, ce-am făcut! Am vărsat paharul cu Martini pe jacheta mea preferată.“ „Hai la un bar elegant.“ — În ziua de astăzi lumea e într-o stare de mare neliniște, țipa Ignatius, ca să acopere smiorcăielile și sâsâitul. Se opri un moment ca să privească niște note pe care le mâzgălise pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aminteau și ei, probabil. Zâmbi mulțumit de sine și se uită din nou la ziar. Cele trei fotografii erau irezistibil de amuzante. Oamenii simpli și vulgari îl amuzaseră - de la distanță - întotdeauna. Citi articolul și se înecă cu băutura, stropindu-și jacheta de interior. Cum de căzuse Reilly atât de jos? Fusese excentric pe vremea când era student, dar acum... Cât de tare se vor înrăutăți zvonurile dacă se va descoperi că au fost scrise de un vânzător ambulant de crenvurști? Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îi părea rău că-l concediase. Nebunul fusese mândru de slujba lui la întreprindere. Lasă-l, te rog, în pace, doamnă Reilly. O să ne lămurim noi doi ce-i cu chestia asta. — Ajutați-mă, domnule, bolborosea Ignatius, apucând dramatic reverele jachetei sport a lui Levy. Numai Fortuna știe ce are de gând să-mi facă! Cunosc prea multe dintre activitățile ei sordide. Vrea să mă elimine. V-ați gândit să vă adresați femeii aceleia, Trixie? Știe mult mai multe decât bănuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Timp de mai mult de cincizeci de ani, Mason Mills a realizat textile speciale pentru companiile multinaționale la nivel global, în cea mai mare parte din Statele Unite și Europa. Acestea realizau materialele care mergeau în producția bunurilor de consum, de la jachete până la încălțămintea sportivă și haine. De asemenea, se produceau și țesături textile. O companie integrată vertical, deținând departamente de cercetare, vânzări și producție, realiza orice, începând de la design și producție până la vânzări. Avea în proprietate clădiri de birouri și uzine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
28 Cauțiunea fusese fixată la jumătate de milion de dolari. Avocatul lui Brad Gordon o plăti. Brad știa că erau banii unchiului lui, dar măcar era liber să plece. În timp ce ieșea din sala de judecată, puștiul cu aspect ciudat, în jachetă Dodgers, se apropie de el și îi spuse: — Trebuie să stăm de vorbă — Despre ce? — Ți s-a înscenat totul. Știu exact cum s-a întâmplat. — Da? — Da. Trebuie să stăm de vorbă. Puștiul rezervase o sală de interogatoriu, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
atunci când maimuța avea să fie redescoperită, în fine, atenția presei avea să fie și mai mare. Mai ales pentru că Gorevici avea intenția să facă mai mult decât să înregistreze maimuța vorbitoare. Voia să o prindă, vie. Își încheie strâns gulerul jachetei, ca să se apere de ploaie, și așteptă. Era după-amiază târziu și începuse să se întunece. Gorevici moțăia, când auzi o voce joasă și gravă, care spuse: — Alors. Merde. Deschise ochii. Se uită la Hagar, care stătea alături. Acesta negă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
îl făceau să semene cu un diavol. Un diavol dat dracului. Intenția lui era să aibă un aspect intimidant și reușea asta. Se întoarse spre valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de motociclist pe spatele căreia scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dracului. Intenția lui era să aibă un aspect intimidant și reușea asta. Se întoarse spre valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de motociclist pe spatele căreia scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45. Pentru acea zi, se îmbrăcase într-un sacou sport de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Domnule Burnet. — Și îl cunoști pe geniul nostru în tehnică, Jimmy Maxwell. Watson făcu semn cu capul spre un tânăr de vreo douăzeci de ani, care stătea în fundul camerei. Puștiul avea ochelari groși cu rame din baga și purta o jachetă Dodgers. Ridică privirea de la laptopul lui și îi făcu semn cu mâna lui Burnet. — Ce mai faceți? — Bună, zise Burnet. — Te-am rugat să vii pentru că aproape am terminat toată afacerea, spuse Watson, foindu-se pe scaunul lui. Doamna Maurer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu atât mai paranoică și mai bănuitoare devenea. — Să-i fie teamă că cineva a otrăvit tortul? Sigur că nu, nebună inofensivă ce ești! Toate capetele din Încăpere s-au Întors spre ușa În cadrul căreia stătea mătușa Zeliha cu o jachetă de catifea reiată aruncată pe umeri, pantofi cu tocuri Înalte și o expresie Întrebătoare pe chip care o făcea să pară sfâșietor de frumoasă. Probabil se strecurase În cameră și rămăsese tăcută, ascultând discuția dintre ele, dacă nu cumva Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sora unui librar din Ottawa, iar acel frate - Domnul să-l binecuvînteze! Domnul s-o binecuvînteze pe maică-sa! - avusese fericita idee de a veni la cocktelul de deschidere a acelui Festival of Authors Însoțit de sora lui. Purta o jachetă veche de piele peste o rochie neagră, strîmtă, cu bretele. Chiar În seara respectivă Îl sunase pe François la hotel. Băuseră vin alb de Niagara Într-un bar. Viitoarea eroină a primului capitol din Povești de alcov Își sfîrșise noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]