1,650 matches
-
complimente, cu flori din visuri, ce nu se găsesc nici în grădină, nici în serele noastre“. Alături de aceste rochii superbe, cu corsaje brodate din moda primăverii 1907 mai făceau parte și „costumele de taffetas“, între care „un model deosebit e jacheta tailleur scurtă la spate, în modelul Empire, cu mânceca scurtă, în formă japoneză, adică puțin largă jos, cu ale sale garnituri fine de taffetas plisat“. Iar dacă astăzi frumusețea ideală are dimensiunile 90-60-90, iată cum descrie un ziarist francez „dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
ora la care ea se pregătea să se ducă la masă. Sheba și-l amintește pe Connolly îmbrăcat cu totul nepotrivit pentru acea vreme. Era o zi de octombrie vântoasă și el avea doar un tricou pe el și o jachetă subțire de bumbac. Când și-a ridicat tricoul ca să se scarpine absent pe burtă, Sheba a văzut cum osul pelvian îi ieșea în afară, creînd o gaură largă și puțin adâncă chiar deasupra pântecului. Uitase că așa arată corpurile bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să protesteze din nou, Connolly s-a oprit și i-a dat drumul din strânsoare. Erau într-un mic luminiș. El a făcut o grimasă: — Aici avem intimitate, a zis el. S-a așezat pe jos și și-a scos jacheta. — Aici, a zis el, întinzând-o lângă el, poți să stai aici. — O să îngheți, a zis Sheba. Dar el n-a răspuns, doar stătea și se uita la ea. — E ridicol, a zis ea. Nu am de gând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în alb-negru care se derulase în mintea mea toată săptămâna - nu făcuse decât și mai copleșitoare realitatea dinaintea mea. M-am trezit năucită și ușor consternată de prezența corporală a lui Bangs. Purta puloverul lui roșu în V și o jachetă cam ca acelea pe care e poartă jucătorii americani de baseball. Fața și spatele erau făcute dintr-un material gros, care semăna cu fetrul, iar mânecile erau din lână albă. Era o costumație de weekend, îmi imaginez, pentru că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a zis că trebuie să ne uităm în ele imediat, pentru că era mort de foame. Câteva momente, ne-am studiat fiecare textele lucioase. Apoi, de frică să nu se instaleze o pauză de liniște de netrecut, am zis: — Ai o jachetă pe cinste, Bangs. Bangs a părut tușat de comentariul meu și în minutele următoare a fost foarte incitat de subiectul care privea vestimentația lui. S-a dovedit că jacheta era una din cele zece similare pe care le avea. Făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
instaleze o pauză de liniște de netrecut, am zis: — Ai o jachetă pe cinste, Bangs. Bangs a părut tușat de comentariul meu și în minutele următoare a fost foarte incitat de subiectul care privea vestimentația lui. S-a dovedit că jacheta era una din cele zece similare pe care le avea. Făcea colecție. — Nu pentru că mi-ar plăcea baseballul, a zis el. Ci pentru că sunt așa de cool, nu? Am dat din cap: Da, foarte. Acum când mă uit înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
plăcea baseballul, a zis el. Ci pentru că sunt așa de cool, nu? Am dat din cap: Da, foarte. Acum când mă uit înapoi la întâlnirea mea cu Bangs, mă simt de fiecare dată torturată de acest schimb de replici cu privire la jacheta lui. Aveau să vină alte momente de umilință și mai mare. Dar nu știu de ce, acesta e momentul la care mă tot întorc, momentul care mă face să-mi încleștez pumnii și să urlu. Oare faptul că i-am lăudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vină alte momente de umilință și mai mare. Dar nu știu de ce, acesta e momentul la care mă tot întorc, momentul care mă face să-mi încleștez pumnii și să urlu. Oare faptul că i-am lăudat cu prefăcătorie acea jachetă oribilă mă face să mă simt așa prost? Ori că a consimțit voios la jargonul lui șmecheresc-adolescentin? Probabil amândouă. Dar mai mult decât atât, motivația din spatele lor - dorința de a-l face pe Bangs să mă placă. Am ținut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
voios la jargonul lui șmecheresc-adolescentin? Probabil amândouă. Dar mai mult decât atât, motivația din spatele lor - dorința de a-l face pe Bangs să mă placă. Am ținut-o tot așa. Bangs mi-a povestit despre locurile de unde luase unele dintre jachetele lui, air apoi am avut un schimb franc de păreri cu privire la murala cu „luptătorul pentru libertate“ pe care Pabblem o propusese pentru terenul de sport al școlii. (Bangs fiind de părere că era controvesată, dar putea fi haioasă.) Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în mijlocul camerei în fața unui televizor și a unui raft plin cu casete video. Aceste patru obiecte - fotoliu, scaun, televizor și raft - constituiau suma totală a mobilelor din cameră. Nu e cine știe ce, dar e acasă, a zis Bangs vesel, scoțându-și jacheta și așezând-o cu mare grijă pe spătarul scaunului. — Pot să mă duc la baie? am întrebat eu. Ca să ajung la baia lui Bangs, trebuia să trec prin dormitor. Aici mirosul de prăjeală lăsa loc unui alt miros, la fel de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
specială.) Am plâns pentru că dădusem ceea ce eu îmi închipuiam a fi o lovitură fatală prieteniei mele cu Sheba. Am plâns pentru că eram atât de disperată încât să-mi pun problema unei legături cu un om ridicol care face colecție de jachete de baseball și chiar și acela mă respinsese. Am plâns pentru că eram genul de femeie de care râd fetele de la coafor. Am plâns, la sfârșit, de rușine că plângeam; pura stupiditate de a fi o fată bătrână care stă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
enormă de sport cu o arhitectură specială, cupola enormă și luminată pare un OZN; undeva jos, pe gheața terenului de hochei, se văd niște purici care se distrează ciomăgindu-se prietenește, În timp ce un grup de băieți blonzi, tunși perie, cu jachete de piele și cămăși albe și pantofi negri, cu boturi cu plăcuțe metalice, privesc tăcuți și serioși de undeva din sală. Îți vine să le strigi: Hei, Bros boys, sîntem popoare prietene, nu vreți să schimbăm adrese și să Începem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu avem că zilele Întîiului CÎrmaci sînt pe ducă, că mai are de trăit mai puțin de trei luni - două și jumătate, mai precis. După zece minute, toată lumea face altceva. Noi sîntem În spate, cineva Își aduce aminte de o jachetă de blugi, Vlad, de prietenul care are o casetă cu ultimul album Depeche Mode, Bogdan, de blugii Levi’s promiși de unchiu-său din America, iar eu simt nevoia să completez cu amintirea berii negre băute În Cehoslovacia. În timpul ăsta, undeva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scrie altceva. Ceva de genul: Iubite prinț, ai căcat-o. [Intrați În Teatrul Liric pe intrarea actorilor, maică-ta e balerină, are spectacol și nu are cu cine să te lase acasă, ai În jur de 9 ani. Îți amintești jacheta ei dintr-o imitație de leopard pe care și-a luat-o cînd au fost În turneu În Germania? O jachetă scurtă, cu fermoare de plastic late, maro? Ți-a marcat copilăria, Îți pierdeai mințile gîndindu-te că există o țară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
are spectacol și nu are cu cine să te lase acasă, ai În jur de 9 ani. Îți amintești jacheta ei dintr-o imitație de leopard pe care și-a luat-o cînd au fost În turneu În Germania? O jachetă scurtă, cu fermoare de plastic late, maro? Ți-a marcat copilăria, Îți pierdeai mințile gîndindu-te că există o țară În care oamenii se pot Îmbrăca În astfel de haine, cu astfel de fermoare. Ei bine, În seara asta o poartă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fermoare de plastic late, maro? Ți-a marcat copilăria, Îți pierdeai mințile gîndindu-te că există o țară În care oamenii se pot Îmbrăca În astfel de haine, cu astfel de fermoare. Ei bine, În seara asta o poartă pe ea... jacheta asta, o fustă de stofă maro și niște cizme tot maro, Înalte, cu toc... intrați Împreună În teatru. N-a vrut să te lase singur acasă, din motive care nu se mai rețin, familia Ciorogaru, vecinii și prietenii noștri, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
i-a furat geanta, mai precis, i-a tăiat baierele traistei hippy, de piele Întoarsă, și acum, la 10 jumate seara, nu mai are nici acte, nici portofel, nici chei. Ce facem? Cum intrăm În casă? Sigur că-ți amintești jacheta ei din imitație de leopard. De fapt, era o chestie ieftină, sintetică, e adevărat, de mare efect. Dar să ne mai oprim un pic asupra unor istorii discrete care stau ascunse după lucruri fără Însemnătate. Pistolul amintit era o piesă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îi bagă În niște beciuri unde Îi anchetează. De undeva de după un colț se vede flacăra unui pistol-mitralieră și el se ghemuiește sub bordul Daciei-ambulanță și Își vede adidașii Lotto, cu emblemă roșie. Are sînge pe mîini și pe mînecile jachetei, dar adidașii sînt curați. Își dă seama că nu poate să ajungă la adresa respectivă, pentru că maică-sa l-a rugat să vină acasă. Probabil că peste tot e plin de miliție, așa că e mai bine să nu fie văzut cărînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vechi din National Geographic i-au căzut ochii pe niște poze cu niște copii de țăran din Guatemala, deși nu copiii În sine i-au captat atenția - chiar dacă erau extrem de frumoși. Hainele pe care le purtau au atras-o: minunatele jachete, fuste și rochii multicolore. Nuanțele puternice de roz, portocaliu și verde nu se potriveau, dar În același timp se Îmbinau În mod spectaculos. Două zile mai târziu era În avion. O săptămână mai târziu găsi o mică cooperativă unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
impresia că invitații erau doar rudele evreiești vârstinice ale lui Saul. Doamne micuțe, văduve ușor aduse de spate, cu părul de culoarea vatei de zahăr și machiate un picuț cam aiurea, alături de bărbați vârstnici, care purtau pălării de fetru și jachete bej. A ascultat câteva frânturi de conversație despre belșugul bufetului și despre cât trebuiai să aștepți până primeai o cană cu ceai. Părinții lui Saul se aflau În capătul opus al sufrageriei și Încercau, reușind doar parțial, să Îl țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
exprima, de fapt, rușinea ei. Se aplecă spre ea. — Am o idee. Ce-ar fi să ne prefacem că treaba asta penibilă cu timbrul nu s-a Întâmplat și s-o luăm de la capăt? Ea Îl privi neîncrezătoare, observându-i jacheta albastru Închis și cămașa rozalie În carouri cu guler deschis: — Nu sunt sigură... —E ușor. Uite. Se Îndreptă și, cu un zâmbet larg, zise: —Bună, mă cheamă Sam Epstein. Sunt vărul lui Saul. Ea Îi luă mâna Întinsă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-se la ea. Și voiam să-ți spun că albastrul de la bluză te prinde foarte bine. Ți se potrivește cu culoarea părului. —Mulțumesc, zise Ruby roșind de plăcere. Abia când ajunseră la Brighton, Sam Își dădu seama că Își lăsase jacheta acasă la Ruby. Dar cum soarele ardea, se gândiră că n-o să aibă nevoie de ea În nici un caz. Meteorologic vorbind, ziua de septembrie părea să fie perfectă. Fără Îndoială, frigul și burnița aveau să revină, dar deocamdată Începutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
bătută crezând că e guacamole. Când opriră În fața blocului ei, se sărutară din nou. Sărutări profunde și grăbite, care nu se mai terminau. La un moment dat, când se desprinseră din Îmbrățișare, Ruby Își aminti că Sam și-a lăsat jacheta la ea. Nu vrei să intri să ți-o dau? Îl Întrebă ea. —Dar tu vrei să intru? răspunse el. Tonul serios al Întrebării o făcu să-și dea seama că Întrebarea ei sunase anapoda. —Ce? O, Doamne. Nu. Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ți-o dau? Îl Întrebă ea. —Dar tu vrei să intru? răspunse el. Tonul serios al Întrebării o făcu să-și dea seama că Întrebarea ei sunase anapoda. —Ce? O, Doamne. Nu. Iartă-mă. Voiam să zic să-ți dau jacheta. Aia pe care ai lăsat-o la mine. N-am vrut să-ți spun că să-ți dau... Ăă... Știi... Să-ți dau. Pe de altă parte, poate În subconștient (nu degeaba era ea fiica lui Ronnie), voise să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Întâlnire obișnuită, de o seară. Dacă lua În calcul numărul de ore pe care le petrecuseră Împreună, avea un argument solid să considere că fusese a treia sau chiar a patra lor Întâlnire. Cred că poți să urci pentru... Ăă... Jachetă, Încheie ea cu o privire sfioasă și zâmbitoare. Ești sigură că vrei să urc pentru jachetă? intră el În joc. Adică n-am nevoie de ea. Mă descurc perfect fără. Nu sunt un om atât de obsedat de recuperarea jachetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]