992 matches
-
nu avea totuși încărcătura emoțională a vizitelor echivalente din Belfast, de acum mulți ani. Nu se afla acolo ca să jelească doi tineri, un evreu și un arab, care fuseseră împușcați în timp ce beau împreună. În realitate, nu era deloc acolo ca să jelească. Venise să afle ce naiba se întâmpla. Casa era plină, după cum se aștepta. Era zgomotoasă, un murmur pătrunzător se înălța dinăuntru ca un val. Își dădu seama în curând care era sursa acestuia, un grup de femei înghesuite în jurul alteia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
da. Ești. — Ignatius, nu-s nenorocită. Dac-aș fi, ț-aș spune. Dacă eu, beat fiind, aș fi demolat o proprietate particulară și prin aceasta mi-aș fi aruncat copilul în gura lupilor, m-aș bate în piept și aș jeli. Aș sta îngenuncheat, drept penitență, până mi-ar sângera genunchii. Apropo, ce pedeapsă ți-a dat preotul ca să-ți ispășești păcatele? Să spun de trei ori „Sfântă Mărie născătoare de Dumnezeu“ și un „Tatăl nostru“. Numai atât? strigă Ignatius. I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la altu’. Ignatius îmi spune că are s-o aranjeze el bine pe fata aia. Nu-i groaznic? Biata Myrna! Domnul Robichaux, incapabil să găsească ceva de spus, întrebă: — De ce nu rogi un preot să vorbească cu băiatu’? — Un preot? se jeli doamna Reilly. N-ascultă Ignatius de nici un preot. Zice de preotu’ din parohia noastră că-i un eretic. S-au certat teribil când a murit câinele lui Ignatius. Domnul Robichaux nu găsi nici o replică la această enigmatică referință. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rele. Mi-o și imaginam la înmormântare, o ceremonie ieftină și de prost-gust organizată la subsolul unui salon dubios de pompe funebre. Înnebunită de durere, cu lacrimile curgându-i șuvoi din ochii înroșiți, mi-ar smulge probabil cadavrul din coșciug, jelindu-se beată: „Nu-l luați de la mine! De ce trebuie ca cele mai frumoase flori să se ofilească și să cadă de pe ram?“ Funeraliile ar degenera probabil într-un adevărat circ, cu mama care și-ar băga tot timpul degetele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
imaginez că procedura implică multe elemente de spectacol. Totuși, regizată de mama mea, tragedia inerentă ar putea oricând să devină o melodramă. Smulgând crinul alb din mâna mea neînsuflețită, îl va rupe în jumătate bocindu-se spre cei care mă jelesc, îmi vor binele, sărbătoresc sau au venit din întâmplare: „Asemenea acestui crin a fost și Ignatius! Acum și unul și altul sunt smulși din viață și distruși!“ Vrând să-l arunce înapoi în sicriu, incapabilă cum este să țintească, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mormăia ceva ininteligibil. Orice-ar fi spus, a repetat de multe ori. Tot ce cerem noi armenii este recunoașterea pierderii și suferinței noastre, fapt care constituie condiția esențială pentru dezvoltarea unor relații umane sincere. Asta le spunem noi turcilor: Vedeți, jelim, jelim de aproape un secol pentru că i-am pierdut pe cei dragi, pentru că am fost alungați din casele noastre, izgoniți din țara noastră; am fost tratați ca niște animale și măcelăriți ca niște oi. Ni s-a refuzat până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceva ininteligibil. Orice-ar fi spus, a repetat de multe ori. Tot ce cerem noi armenii este recunoașterea pierderii și suferinței noastre, fapt care constituie condiția esențială pentru dezvoltarea unor relații umane sincere. Asta le spunem noi turcilor: Vedeți, jelim, jelim de aproape un secol pentru că i-am pierdut pe cei dragi, pentru că am fost alungați din casele noastre, izgoniți din țara noastră; am fost tratați ca niște animale și măcelăriți ca niște oi. Ni s-a refuzat până și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mamă care pierduse deja un copil ar fi reacționat cu o frică atât de profundă În fața pericolului de-a pierde Încă unul. Poate că Shushan avusese la un moment dat un alt fiu care fusese despărțit de ea. Acum, când jelea moartea mamei sale, nu reușea să-și adune curajul să-i spună asta fiicei lui. — Tată, spune ceva, a insistat Armanoush. Întocmai ca și mama lui, tatăl lui se trăgea dintr-o familie deportată de turci În 1915. Sarkis Tchakhmakhchian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și a Început să tremure din tot trupul. Starea ei era atât de jalnică, durerea ei atât de palpabilă, Încât ceilalți au privit-o cu uimire. Femeia era o bocitoare, plătită dinainte să vină și să plângă În casa mortului, jelind oameni pe care nu-i văzuse niciodată. Bocetul ei era atât tulburător, Încât celelalte femei nu s-au putut abține să nu izbucnească și ele În plâns. Trezindu-se astfel Înconjurată de un furnicar de străini cerniți (până și maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
reacții și ritmuri, fiecare poveste Împletindu-se cu cele ale altora, chiar dacă proprietarii lor recunoșteau sau nu lucrul ăsta. La fiecare jelanie exista un moment de acalmie sau poate că la fiecare jelanie În grup exista cineva care nu putea jeli Împreună cu ceilalți. — Tată... a murmurat Asya. La Început a fost cuvântul, spune Islamul, Înainte de orice altă existență. Oricum o fi fost, cu tatăl ei s-a Întâmplat exact invers. La Început a fost absența cuvântului, Înainte de existență. A fost odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ani, la înmormântarea bunicului meu dinspre mamă, pe care nu-l țin minte decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie și caldă care mă uimea și mă făcea fericit. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
evident stocată În mari cantități de Poporul atît de drag comuniștilor. Credința că duhoarea tribului tău este superioară duhorii familiale a tribului vecin, că limba ta e mai isteață și mai profundă; că muzica pe care o faci atunci cînd jelești rîpa mîloasă În care ai fost zămislit este cu mult, mult mai melodioasă decît jelania vecinilor tăi; că icoanele Înnegrite de fum care atîrnă pe pereții tăi sînt reprezentări ale singurilor dumnezei la care merită să te rogi și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vagabond. A reușit să-și atragă ura lui Endō, pe care a vrut să-l ajute. Nu-i era de nici un folos nimănui. Constată cu mâhnire că dacă i se întâmpla să moară pe munte, nimeni n-avea să-l jelească. E adevărat că vestea i-ar fi surprins pe Takamori și Tomoe, dar l-ar fi uitat și ei în vreo lună. „Toată viața n-am făcut altceva decât să mă cramponez de oameni.“ La fel și cu Endō acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
i-am tot repetat lui Tim că, În cazul În care ar avea vreo aventură, m-ar pierde, de parcă asta ar fi cea mai rea situație imaginabilă. Și, cu toate astea, cînd s-a Întîmplat, am izbucnit În plîns, am jelit pînă mi s-au Înroșit ochii, făcută grămadă pe podea, și l-am implorat să nu plece. Am privit-o, neștiind ce să spun. Imaginea lui Fran, cea atît de calmă, cea plină de succes și supertrendy, implorînd pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o uzi, S-o-ngrijești și să îi cânți. Și atunci când crește mare Să nu uiți să ai răbdare, S-o iubești cum o iubeai, S-o-ngrijești cum o îngrijeai Și atunci când va pieri Să nu uiți a o jeli, Că o floare ai avut Și-ai crescut-o cum ai putut! Iarna Când fulgi albi cad din cer, Și-n jurul tău pământu-i alb Ție-ți stă gândul doar la joacă Și la oameni de zăpadă Să ieșim la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
săturat, spuse aragazul. Rafturile mele sunt pline de vase cu mâncare alterată, care emană un miros neplăcut. Din când în când mai vine și câte un gândac, musafir nepoftit. Nu mai suport, se plângea frigiderul. În dulapuri, cănile și paharele jelesc, pentru că sunt îmbâcsite de aburul gras al mâncării. Gresia este casa firimiturilor și a petelor de murdărie. Hota este supărată că nu mai funcționează și este folosită la depozitarea celor nefolositoare: pâine uscată, ziare și reviste. Dormitorul este și el
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui Andrei și-l sfâșie fără ca prințul nostru să aibă vreme a striga vai! Vai! Singur și fără tovarăș - calul, lui Andrei i se făcu frică. Dar lupul, ori sătul ori milos l-a lăsat pe Andrei o vreme să jelească după care i-a făcut semn să-l încalece, continuându-și calea. Merseră ei cale de-o zi, apoi de două până când au găsit pasărea. Numai că aceasta era la Verde... Scuze, Carol II. Andrei a încercat să fure pasărea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-ți aducă în dar luna și stelele și să aibă grijă de tine la bătrânețe. Dar bucuria n-a fost lungă în cortul roșu, pentru că Zilpa a urlat din nou. Durerea se întorsese. - Mor, sunt pe moarte, a suspinat ea, jelindu-și deja fiul care n-avea să-și cunoască mama. O să trăiască așa cum am trăit și eu, orfanul unei concubine, bântuit de coșmarul unei mame reci și moarte. Nefericitul de el, plângea ea, fiu nefericit dintr-o mamă nefericită. Inna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Iacob. Noi înșine o să devenim prinți. Am fi nebuni să nu acceptăm darurile pe care ni le trimit zeii. Ce fel de idiot face dintr-o binecuvântare un blestem? Dar Levi și-a sfâșiat hainele de parcă mi-ar fi jelit moartea, iar Simon i-a avertizat: - Aceasta este o capcană pentru fiii lui Iacob. Dacă lăsăm să se întâmple această căsătorie, putreziciunea orașului îi va cuprinde pe fiii mei și pe fiii fraților mei. Această căsătorie nu e pe placul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
părea să intervină În numele meu. - Lui Glyph Îi plăcea „Pont Royal” - era hotelul lui favorit. E foarte aproape, a continuat Ravelstein. Și am să‑ți mai spun ceva - când doamna Glyph a murit, el a venit la Paris ca să‑și jelească soția. A adus cu el toate Însemnările ei. Avea de gând să publice o culegere din eseurile ei. Și l‑a chemat pe Rakhmiel Kogon ca să‑l ajute. - Rakhmiel se afla pe atunci la Oxford. - Și de ce a acceptat Rakhmiel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
știu. A reprezentat, bănuiesc, o separare între cele câteva euri ale mele mai mare decât suport să-mi imaginez. În acel moment culminant al vieții mele, când a trebuit să presupun că Helga mea era moartă, aș fi vrut să jelesc ca un suflet chinuit, indivizibil. Dar nu. O parte din mine anunța lumii tragedia codificat. Restul ființei mele nici măcar nu știa că se făcea anunțul. — Era o informație militară vitală? Trebuia să iasă din Germania cu riscul de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aici?! De aicea ce m-alungă?... Doar de rușine-mi fug De-ar tăcea o clipă vântul, ca glasul să-mi răsune în pădure... Bătut de furtună, vorbiți duhuri ale nopții, Dulce ți-i amurgul, si-i rosit ochiul lăcrimând. Jelești ca o bătaie de vânt în pădure... ” - Ce frumos... Ce frumos! Își zise el cu tristete, si mintea îi repetă rar ultimul vers; ”Jelești ca o bătaie de vânt în pădure” De-a lungul acestei îndelungate nopți a sufletului, neluminată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Bătut de furtună, vorbiți duhuri ale nopții, Dulce ți-i amurgul, si-i rosit ochiul lăcrimând. Jelești ca o bătaie de vânt în pădure... ” - Ce frumos... Ce frumos! Își zise el cu tristete, si mintea îi repetă rar ultimul vers; ”Jelești ca o bătaie de vânt în pădure” De-a lungul acestei îndelungate nopți a sufletului, neluminată decât de tăișul unei necurmate interogări lăuntrice, se simtea ca un proscris; un proscris altfel decât ceilalți... trecând dintr-o temnită în alta. Era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Geneză, în Sfatul Sfintei Treimi. Clopotele de la Biserică începură să bată, rar cadențat, risipindu-i gândurile, și, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o bucată de piatră în oglinda unei ape liniștite... Parcă asculți clopotele deniilor... parcă ogoarele, pădurile și izvoarele jelesc... Era în ziua de Sf. Mucenic Dumitru izvorâtorul de Mir... -Mi-ar face bine să pot plânge... să pot plânge, măcar un pic. Iorgu, de mic copil luase obiceiul să traăiască zăvorât în el însuși, izolat, și, cu timpul tot mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pat. - Haide, maică, scoală-te și du-te la treabă, ai de cărat porumbul în porumbar, Frusina nu mai vrea să se întoarcă la tine. Până la urmă, o să găsești și tu o femeie că doar nu o să stai să o jelești, sunt destule femei în sat și în satele învecinate! Nu mi-ai spus că ai înșelat-o! Petre tăcu și nu suflă o vorbă. Plecă spre casă, cu gândul să se apuce de treabă. Se simți în putere și cără
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]