1,452 matches
-
toate impresiile și constatările făcute, descriind cu lux de amănunte impactul pe care-l avusese asupra lui, întâlnirea cu noul personaj. Insistă mai mult asupra limitelor neplăcute pe care le impune necunoașterea limbii și care îi vor pune în situații jenante, pe toți. Lea urma să aibă multă bătaie de cap. Referință Bibliografică: Dileme ( fragment 33) / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2278, Anul VII, 27 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]
-
convingă de imposibilitatea unei relații între ei doi! Fără să știe, fiecare se pregătea de marea confruntare, însă scopurile lor erau total opuse, din păcate! Începură să se urmărească foarte subtil, unul pe celălalt, surprinzându-se adesea reciproc, în situații jenante, pe care nu ar fi putut să le explice într-o înfruntare deschisă. Dar nu exista asemenea risc! Clara nu știa cum să-l abordeze iar Hamid nu îndrăznea să-și pună în practică intențiile și nici nu avea încredere
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
primar Videanu, să nu sughită adânc. De la un timp, multe circulă fără a mai avea în funcțiune instalația electrică de semnalizare a traseului. O hârtie, prinsă în parbiz, poartă numărul de traseu al autobuzului! Nici instalațiile video-audio nu prea funcționează. Jenant pentru o capitală europeană! Deși ușile au butoane de semnalizare pentru coborâre, ele se deschid la fiecare stație, chit că nu urcă/coboară cineva. Toate astea duc la o uzură rapidă a mecanismelor. Întâmplător or fi făcut nemții acele butoane
TABLETA DE WEEKEND (160): BUCUREŞTI – CAPITALĂ EUROPEANĂ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374187_a_375516]
-
recitând versuri in memoriam cuiva drag și atunci vedeam un fitil aprins de lumânare. Îmi mai povesteai așa: “Aveam un foarte mare complex de a-mi auzi vocea pe înregistrări, îmi era penibil și-mi crea stări din cele mai jenante... Dar, încet-încet, încurajat fiind, am ajuns la acest stadiu unde am curajul necesar să promovez poezia”. Și mai uimitor este că oricine, oricând are acces gratuit pe canalul tău YouTube. Cum reușim să atragem cât mai mulți vizitatori, cum îi
INTERVIU CU POETUL LUCIAN DUMBRAVA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378639_a_379968]
-
viitoare... Am ajutat-o pe Miruna să se ridice de pe scaun și am intrat pe ringul de dans. Ca de obicei, mâinile au început să-mi transpire de emoție. Era ceva specific pentru mine, această reacție de transpirație rece, oarecum jenantă și norocul meu a fost că n-a ținut mult, doar cât m-am obișnuit cu situația în care mă aflam. Miruna se mișca elegant. După câteva ezitări, pașii ni s-au acordat la aceeași rezonanță și nimic nu a
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
care artele, pictura între ele, erau ținute în rang, venea cu o zestre enormă de cunoștințe și îndemînări care-i asiguraseră deja notorietatea. Cînd armatele ocupante au intrat în București, pictorul s-a hărnicit imediat și a compus o scenă, jenantă prin nesinceritatea ei, golită de bunul simț românesc: tancul invadator, împresurat de mulțimea care exulta toropindu-l cu florile recunoștinței... Ce tristă replică la Bătaia cu flori la Șosea, pînza lui Luchian, pe care oportunistul pictor o cunoștea, desigur, atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să știe, în tot ceasul, de ce mai suferă Baris, e neliniștitor. Ca să nu spun că totu-i de prost gust (ca deontologie radiofonică). Țarul bulgarilor, trăind în străinătate, e pe locul unu în topul populației de la sudul Dunării. Ar fi jenant, pentru orgoliul nostru, să ne-o ia înainte. Monarhic vorbind. Tinerii mei colegi de breaslă! Cîțiva, excepționali. Dar... Dar... Nu fac îndeajuns ce ar trebui să facă pentru ca numele lor să strălucească. Un fel de abulie nobilă îi poartă în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de bolșevizare a țării. Cum să judecăm însă opere, indubitabil sclipitoare, care, produse chiar azi, sînt roase de morbul unui comunism rezidual, insinuîndu-se perfid în perceperea noastră corectă? Trecînd peste Dimineața pierdută a Gabrielei Adameșteanu, nu neapărat ofensatoare, dar oricum jenantă la adresa României aristocrate, care se sufoca sub ocupantul extern și intern, să luăm aminte că două din capodoperele lui Lucian Pintilie De ce trag clopotele, Mitică și O vară de neuitat ne plasează într-o Românie jalnică, promiscuă și abjectă, singura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încotro, să compar: ce mai! românul e incomparabil mai cult, mai... și dă-i, și dă-i cu românismul. Stupoare. Mascată (la mese, mă rog, figuri subțiri), dar stupoare. Pe la patru, în pisoar, cu protagonistul serii, rupînd el tăcerea actului, jenantă: mă, aici... la noi, totul pute. Zbaang! Năzdrăvan post t.v., preluat, prin releu (echidistant) și de eterul bahluian. Emisiuni trăsnet, ca-n 7 Păcate. E-acolo o adunătură pe sprînceană, făcînd eforturi transpirate să mimeze oarecari orientări de lume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e cel care a compromis fibra acestui neam atît de urît indistinct acum în manifestările sale. Să mă opresc, o clipă, doar la două momente consumate recent. Și cu reverberații ample în... masa largă. Unul, cu încărcătură tragică, celălalt doar jenant. Incidentul tenebros în care și-a pierdut viața liderul sindical de la Iași a tulburat amarnic opinia publică și-așa tulbure în durata ei postcomunistă. Dincolo însă de omenescul reacțiilor în fața morții, un inimaginabil arsenal de manipulări oculte sau pur și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu rudimentarul ștab la putere, pentru a-i prezenta "probleme" ale muncii literare în ansamblu și în particularul ce-l privea. Dincolo de inducerea, de la politruc la învățat, a noii limbi de lemn, stenograma discuției arată pînă în ce hal de jenantă disponibilitate ajunsese timoratul scriitor, cîntîndu-i în strună celuilalt în privina relației (false) autor militant - cititor (nu mai puțin militant). Două drăguțe mostre. Agramatul Ghiță Dej: Există însăși în interesul lor". Agramatul (!) Călinescu: "Intelectualitatea trebuie să ia parte la construirea socialismului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe dinăuntru". Ion Negoițescu nu-și ascundea înclinația pederastă. Dar nici nu și-o divulga oricui. O va face tîrziu, în Straja dragonilor, cu franchețea probului intelectual. Aceeași franchețe bine cunoscută comilitonilor sibieni, niciodată puși însă de Negoițescu în poziții jenante. Dramei asumate nu-i este egală, poate, decît cea a mamei sale, marcată profund la aflarea, tîrzie, a naturii fiului ei. Scenă relatată, grav, de... normalul prieten Nicolae Balotă. Pe Lăpușneanu, două frumoase. Tinere, elegante. Ținîndu-se de mînă. Una, trăgînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a servi demonstrației, dimpotrivă, denotînd cordiala înțelegere a faimoasei triade juvenile, regăsită într-un Paris al senectuții celebre. Ce fascinanți au rămas anii bucureșteni ai primei lor inițieri întru spirit benefic-provocator! Ce rezistentă a rămas prietenia celor trei, peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice! Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare a "eremitului" Noica, discipolii și-au pigmentat diferit, după 1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pauze, omul abilitat cu rezolvarea detaliilor scenice uitase să ridice capacul impunătorului Steinway: pianistul își iese din fire, gesticulează, oferindu-ne un rictus în care ne e greu să-l regăsim pe seniorul senin. Din momentul acela, totul se consumă jenant: abia dacă îl mai putem recunoaște pe nobilul Weber, aplauzele noastre, reținute, se sting fără să-l mai vrea pe solistul venerat în obișnuitul bis. Și cînd te gîndești că sala nici n-ar fi observat... neridicarea capacului. Extrapolînd în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la postul de yankeu suprem, de un farmec, acesta, ce umezește mai ales prim-planul mitingurilor electorale. Un Arnold, Tarzan de junglă hollywoodiană, cu înmărmuritoare armătură musculară, coborît chiar atunci de pe scena lucioaselor culturisme. Ne-am plasa dintr-o dată în jenantă naivitate, dacă ne-am imagina că statul cel mai inteligent-puternic din lume n-ar putea, la o adică, admite în vîrful său și un exemplar pentru care putere înseamnă, de ce nu, doar postura hipercabrată a bicepșilor și zîmbetul trigemen al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
domului Dieter să fim casant lucizi și să vedem în gestul său, al sanitarului său guvern, intenția de a respinge, elegant, corpul străin întrupat de conaționalii noștri (din același fost univers sălbăticit), avizi de drumeție occidentală. Dar și de matrapazlîcuri. Jenant, dar adevărat. Nu știm la ce alt celebru arhitect Otto Wagner va apela domnul Dieter pentru poiectata închisoare plasată la noi, nu știm la care din stilurile ce au impus grandoare Vienei se va recurge: Schönbrunn, Rathaus, Hofburgtheater, la care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de data asta bucureștean multiplu acaparator (printre altele, parlamentar..., evident, pesedist) nu va putea accede nicicînd la statutul colegilor săi de generație, unul de prim rang și, se-nțelege, mult mai puțin spectaculos în regim tranzacțional. Corolarul? Aș cădea în jenantă platitudine, dacă aș reitera bătuta butadă cu un Van Gogh (genial oricum), nereușind însă, într-o viață, să-și vîndă măcar o pînză... Cum, tot așa, dacă aș trage concluzia (iliescian populistă) că mai bine sărac, dar cinstit, decît bogat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu va fi niciodată al dvs., și invers; el va fi mai bogat în mașini, dvs. în cărți și renume. Pictura nefiind un act colectiv, pictorilor chiar le rămîne soluția individuală care, în timp, le conferă valoarea. "Am cădea în jenantă platitudine", vorba dvs., "dacă am reitera" istoria curentelor în artă și literatură care au declanșat aprige controverse, chiar și adevărate bătălii, dar ceea ce citesc eu în articolul dvs. despre tinerii "înfășurați în pixeli" îmi amintește de damnarea, în numele realismului socialist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să spere. Dacă un Blaga prin amploarea multiformului său demers ar fi meritat cu adevărat încununarea suedeză, juxtapunerea unui caraghios Sorescu pigmentează și mai mult tenta de bagatelă a chestiunii. (În altă ordine de idei nu însă diferit supărătoare aceeași jenantă juxtapunere Blaga-Sorescu o întîlnim în mai toate incintele cu postere ale vîrfurilor literaturii noastre.) Decurgînd din același freudian complex se arată a fi și insistența cu care e raportată literatura ce se scrie acum, aici, la celelalte literaturi neapărat vesteuropene
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu numai diferite ca stil și metodă, ci contradictorii în esență. Totuși, relevațiile lor sunt indispensabile istoricului și se înculcă în demonstrația istoriografică în măsura în care cercetătorul științific a detectat mobilurile și interesele care îi diferențiază. Recunoaștem că insistența noastră ar fi jenantă pentru cititorul avizat, dacă am nesocoti șocul pe care ni-l provoacă adeseori selecția aparent arbitrară, dar, în realitate, premeditată, a istoricului partizan, fie și nedeclarat, dar ușor detectabil, al unei „teze”. Lăsând la o parte presa europeană prounionistă și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
era dispus să-l satisfacă pe Verdi, Merelli, ca impresar, nu era dispus să comită o eraore: montarea a patru noi opere întro singură stagiune reprezenta într-adevăr un risc!... Pe scurt, după o serie de da și nu, momente jenante și jumătăți de promisiuni, repertoriul pentru La Scală a fost publicat, iar Nabucco nu figură în el. Verdi era un tânăr cu un temperament vulcanic, așa că i-a scris lui Merelli și și-a vărsat toate resentimentele acumulate în timp
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de a reușit, el a spus (fiind fabricant de mezeluri) că are următoarea rețetă: "un pui un cal, un pui un cal"; a fost pe loc o explozie de râsete și descrețire a frunților, când de fapt remarca făcută era jenantă sau ridicolă. Dar, a doua zi, ziarele din R.F.G. aveau, pe prima pagină, o caricatură, în care se aflau un cal și un pui, fiecare cu un comentariu al său. Având umor, dar și spontaneitate, ministrul român i-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a atașat o umbră discretă, care ieșea, din când în când, la lumină și-l mai întreba dacă-i putea fi de folos. N-a rezistat prea mult și a acceptat ospitalitatea guvernului român. Așa au fost evitate multe momente jenante sau chiar neplăcute. * În 1984 am ajuns din nou la Haga, în calitate de Însărcinat cu afaceri a.i., pentru a asigura conducerea ambasadei după plecarea vechiului ambasador, până la sosirea celui nou. Am regăsit multe dintre vechile mele cunoștințe. Încă din primele zile
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
personal este răspunsul Cele șase „reguli” ale revistei Fortune 18. Recunoaștere, recompensă, întărire și relaționare Există moduri mai ieftine de a face oamenii nefericiți Recompense, recunoaștere și stimulenți ineficienți Angajatul lunii Crearea unui cerc mai mare de câștigători Întreceri Premii jenante Sisteme de sugestii Cum să vă găsiți veselia și bucuria la serviciu Stimulenți de grup Planurile anuale pentru acordarea bonusurilor Împărțirea câștigurilor Prea mic, prea puțin, prea târziu Cum să faceți eficiente recompensele și recunoașterea Relațiile fac ca speranțele să
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
multor oameni. Ea a realizat însă îmbunătățirea activității fără nici una din aceste două schimbări organizaționale - schimbări despre care șeful său credea că îi vor aduce întăriri și recompense. Privind retrospectiv, reacția șefului său este de înțeles, ținând cont de poziția jenantă în care a fost pus de succesul ei. I-a fost și mai ușor să înțeleagă comportamentul acestuia când a aflat că salariul său creștea în funcție de numărul de persoane din departament și de mărimea bugetului alocat. Acesta este un exemplu
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]