894 matches
-
Zürich, îi explic. Cred că avionul a avut întârziere sau așa ceva. Mă uit la Janice și, spre mirarea mea, o văd roșind. — De la Zürich, spune, dând aprobator din cap puțin prea vehement. Înțeleg. De la Zürich. Și îmi aruncă o privire jenată, aproape compătimitoare. Ce a apucat‑o? — Vorbim chiar despre Luke Brandon, da? zice Angela, trăgând un puf din țigară. Celebrul om de afaceri. — Păi, da, zic, oarecum surprinsă. Nu știu nici un alt Luke. — Și el e prietenul tău. — Da. Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
A, da, zic vag. Cred că la ăla n‑am fost niciodată. — Dar tipul a zis că trebuie să fie o întâmplare, pentru că vânzările din toate celelalte, din Fulham, Notting Hill și Chelsea, au atins niște cote incredibile. Îmi zâmbește jenată. Se pare că la Gifts and Goodies ăsta din colț sunt un best‑seller! — Nu mă mir deloc! zic. Ramele tale sunt cel mai frumos articol pe care îl au de vânzare acolo. De departe. O înlănțui cu brațele. Suze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mă uit la el, și aproape nu mai am aer de uimire. — Serios? Propria mea emisiune? Despre ce? — Nu contează. O să‑ți găsim un format beton. Ia o gură mare de cafea. Ești comentator politic, nu? — Ăă... nu chiar, zic jenată. Dau sfaturi financiare. Despre ipoteci, chestii de‑astea, știți cum e... — Aha. Greg încuviințează din cap. Sfaturi financiare. Să zicem... asta așa, ce‑mi vine acum, pe loc, în minte... Wall Street. Wall Street combinat cu Ab Fab combinat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întoarce spre mine, confuz. Un singur lucru nu înțeleg. Dacă n‑ai fost la Guggenheim, atunci de unde‑ai luat cartea pe care mi‑ai dat‑o? — De la magazinul muzeului, șoptesc. De pe Broadway. Luke, îmi pare atât de rău... Eu... Tac jenată și rămânem într‑o tăcere cumplită. Inima‑mi bate să‑mi sară afară din piept; îmi simt sângele pulsându‑mi în urechi. Nu știu ce să spun; cum să mă răscumpăr. Luke mă privește alb, apoi dă scurt din cap, se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înlocuit cu tine? ― Nu am încredere în el. ― Se vede de la o poștă. Eu, drept să-ți spun nu am încredere în nimeni. Este timpul, își zise el, să schimbăm subiectul. Până acum, Ash îi păruse competent, deși un pic jenat că făcea parte din acest echipaj. Dar nu putea fi vorba de prea multă intimitate și promiscuitate în călătoriile interplanetare, pe timpul cărora, din motive evidente, echipajele stăteau mai mult în hipersomn, cu excepția manevrelor de plecare și de sosire. Atâta timp cât Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu-și vorbesc între ele. Dar nu de durere, ci de la niște neînțelegeri mai vechi, de când răposatul a dat de înțeles că averea nu avea să se împartă cum se așteptau ele. Liliane se preface că lucrează, dar e vădit jenată de întârzierea nepermis de mare a șefului ei, ceea ce o face să se întrebe dacă nu cumva domnul Rioret și-a schimbat amanta. — Credeți că domnul notar mai vine? întreabă fata cea mare. — Trebuie să apară din clipă-n clipă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fi membri, în proporție de cel mult zece la sută auzitorii care sprijină Asociația.“ Dominic Vancea ridică privirea, funcționarul îl urmărea cu extremă atenție. Se priviră lung în ochi, ca și cum ar fi comunicat un cod. Vizitatorul se foi pe scaun, jenat. Funcționarul din fața sa nu i se mai părea atât de obosit. Nici atât de nepotrivit în rol, de vreme ce rolul îi păru, dintr-odată, neclar, ca și privirea aceea bănuitoare, atentă la mimica lecturii, să ghicească dacă străinul merita sau nu încrederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o târnosești așa, pe biata Vasilica! Nici tov Gică Teodosiu nu se dezlănțuise cu atâta nerușinare. Știau toți și se făceau că nu observă mica afacere, ca atâtea altele, că doar era și Vasilica om, trebuia să se descurce. Lua, jenată, bacșișul sfidător de mare pe care, în văzul tuturor, i-l zvârlea aiuritul. Vasilica își lua porția de cafea, câteva lingurițe zilnic, din punga comună, deși nu era printre băutorii de cafea. Aduna, făcea punga săptămânală pentru Tolea, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dau seama că mi-e groază să-l aud pe prietenul meu vorbind. Nu vreau să-l văd deschizându-și sufletul în fața tuturor acestor oameni. E înspăimântător să-l ascult pe Davey confesându-se în felul acesta. Mă simt foarte jenată și încep să mă foiesc pe scaunul de plastic, încrucișându-mi picioarele la fiecare cinci secunde. Nici măcar acest lucru, care-mi dă prilejul să-mi admir minunatele ghete, nu mă ajută să mă eliberez de tensiunea îngrozitoare pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că nu i se întâmplă pentru prima dată și asta mă face să mă simt puțin mai relaxată. Dacă Davey ar fi emoționat, cred că mi-aș roade unghiile în locul lui. Când am vorbit pentru prima oară, m-am simțit jenat că nu am nimic dramatic să vă povestesc. Aproape că mi-a fost rușine. Dar mi-am dat seama imediat că a fi alcoolic nu înseamnă numai să intri cu mașina într-un stâlp, să cazi în comă sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nou și mă-bucur-că-ne-am-întâlnit-a-fost-distractiv-ce-bine-că-mergem-spre-casă, până când în sfârșit Davey și Jenna au plecat. M-am întors să-l iau de braț pe Patrick, dar nu mai era acolo. Căzuse. Zăpada era foarte groasă și nu se lovise, era conștient și părea oarecum jenat. S-a ridicat și și-a cerut scuze, iar eu mi-am dat seama că era mult mai beat decât îl văzusem vreodată. Am noroc că, de obicei, îmi revin imediat dacă trebuie să ajut pe altcineva mai amețit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
al unui joc de calculator și cercei lungi, de plastic; arată ca un model de pe coperta revistei Cosmo Girl. —Și eu am fost foarte emoționată înainte să vin aici. Roșește și mai tare. —Cum zicea și Debbie, mă simt foarte jenată. —Daisy o cheamă, o corectează Finn. —Scuză-mă, îmi pare tare rău... se precipită ea. Vedeți că am dreptate. Nici n-am apucat să vă învăț numele și trebuie să vă dezvălui niște chestii personale și asta nu prea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ajuta să ne însănătoșim“, citește Ben. Îmi place, șoptește Jennifer. E ca și cum ar fi cineva acolo și are grijă de mine. Poate ar trebui să vii cu mine la biserică duminica. Vicarul e foarte drăguț. — Nu știu, spune Jennifer cam jenată. Nu prea merg la biserică. Însă îmi place ideea că există cineva care veghează asupra noastră. —Jake zice că nu trebuie să interpretăm noțiunea de putere la modul literal, consider eu potrivit să precizez. Poate fi orice vreți. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ai o preferință? mă întreabă Ben. Nu, dar ar trebui să găsim un bar prin preajmă, poate pe lângă metrou. Mă uit cu neîncredere de-a lungul străzii liniștite. —Eu și Finn intenționăm să mergem undeva, ne informează Daisy, un pic jenată. Trebuie să scriu un articol și Finn mă însoțește, pentru că astfel de petreceri sunt foarte plictisitoare dacă nu ai companie. Pentru o clipă, mi se pare straniu că ne dă atâtea explicații. Asta e! Finn își face datoria de iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lui nu-mi cade prea bine, însă bănuiesc că n-are nici un chef să meargă la o bere fără prietenul lui, Finn. Ne luăm la revedere, dar ne dăm seama că mergem toți în aceeași direcție și mă simt destul de jenată. Totdeauna mi s-a părut ciudat să-ți continui drumul alături de cineva după ce ți-ai luat rămas-bun în mod oficial. Am observat că toți ne grăbim să rămânem singuri imediat după ce întâlnirile s-au încheiat și mă gândesc că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fetiță de doisprezece ani. —Să-ți spun drept, uneori îmi place să mi se facă morală, mă confesez. Presupun că e un fel de dovadă că oamenii țin la mine. Așa cum face Davey în legătură cu... fotografiile. Șoptesc aceste ultime cuvinte, foarte jenată că-mi știe secretul. — Apropo de asta, le-am dat jos acum două zile... —Foarte bine, înseamnă că ai fost pregătită s-o faci. — Cred că da... Important e că am reușit... Davey m-a luat destul de tare în legătură cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa ceva. Zâmbește, însă ochii îi sunt triști. Numai că n-am reușit să o vindec și ea mi-a frânt și mie una înainte să ne despărțim. Ți-am spus că n-am fost fericit! Mă simt un pic cam jenată că Jake mi-a împărtășit atâtea. E ca și cum psihologul ar avea încredere în tine și ți-ar spune despre problemele pe care le are în căsnicie. Nu e rău, dar nu prea știi ce să faci cu informația pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cumpăram lui Patrick pulovere, ca cele ale lui Jake, împletite fin și scumpe, care să-i scoată în evidență trupul armonios și să contrasteze cu culoarea ochilor. Patrick le îmbrăca doar de probă, arăta beton pentru câteva secunde, apoi, profund jenat, le scotea cât ai zice pește. La serviciu purta costum, iar în rest nu ieșea din blugi și din tricouri superlargi. Așa că e clar că nu prea arătam ca un cuplu. Nu aveam același stil, așa cum au acei îndrăgostiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să te scap cu capul de podea. Chicoteala mea se întețește... Și nu vreau să fiu o distracție de moment care doar te ajută să-l uiți pe Patrick. Poate că trebuia să mai aștept puțin... Îl iau de mână, jenată, pentru că stau în continuare pe burtă. Mă întorc puțin pe-o parte și stăm așa câtva timp, atingându-ne reciproc degetele. Mi-am avut distracția de moment, zic eu, nu trebuie să te mai îngrijorezi din pricina asta. Finn își drege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
leșine. S-ar putea să fim nevoiți să îl urmărim la sol, pentru o vreme. — Ai mai făcut asta? Gorevici aprobă din cap. — Cu urangutani? — Cimpanzei. — Cimpanzeii sunt diferiți. — Serios? replică Gorevici, sarcastic. Cei doi bărbați căzură într-o tăcere jenată. Gorevici scoase o cameră video și un trepied și le instală. Apoi, un microfon cu rază mare și cu o antenă de treizeci de centimetri diametru, pe care o prinse deasupra camerei video, pe un suport. Hagar își spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
el se uită numai la fața ei, nici un rid, Dumnezeule!, ce copil!, crede că povestea lor e la început și-i propune repede: tu o știi pe nevastă-mea?... puțin... și, nu ți-ar plăcea o pizdă?, Maestrul e puțin jenat, dar vorbele i-au ieșit, i-a propus un ménage à trois, că vroia să-i facă și Loredanei o bucurie, în virtutea obișnuinței dintre cei doi soți, că mai aduseseră la ei fetițe, întâmplările astea mai atenuau din trista lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zic, cuprinsă de o ușoară nervozitate. — E doar așa, o idee. S-ar putea să nu-ți placă. Vreau să spun că... tu hotărăști dacă da sau nu. Îl fixez nedumerită. S-a colorat vizibil la față și pare realmente jenat. O, Doamne. Să nu-mi spui că i s-a făcut de niște perversiuni. Oare ce vrea, să mă pună să mă Îmbrac În tot felul de costumașe și chestii dintr-astea ? Sinceră să fiu, nu m-ar deranja deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că iubitul tău s-a purtat ca la carte și a fost super romantic. Pariu că te-a scos În oraș sau ceva de genul ăsta. — Adevărul e că m-a Întrebat dacă vreau să mă mut cu el, spun jenată. — Pe bune ? Katie mă privește visătoare. Doamne, Emma, sunteți un cuplu absolut perfect. Când mă uit la voi, parcă mai-mai Îmi revine speranța că asemenea lucruri chiar se Întâmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la televizor și câteva clipe ne uităm În tăcere la niște modele care dansează, Îmbrăcate În blugi Gap. Când se termină reclama ridic privirea și o văd pe Lissy fixându-mă curioasă. — Ce ? zic. Ce e ? — Emma... Își drege glasul jenată. Sper că n-ai secrete și față de mine, nu ? Față de tine ? spun, ușor luată prin suprindere. Prin minte mi se derulează pe repede Înainte o serie de imagini. Visul ăla ciudat pe care l-am avut, cu mine și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se mai așeze. — Știu asta ! spun. Suntem două persoane mature și raționale și avem o relație stabilă, plină de iubire. Iar asta e, așa cum știi prea bine, exact ceea ce-mi doresc de la viață. Doar că... Îmi dreg glasul ușor jenată. Nu mai facem sex chiar așa de des ca Înainte... — E un lucru cât se poate de normal Într-o relație pe termen lung, spune Lissy atotștiutoare. Trebuie să ai mereu grijă să reînvii scânteia. — Cum ? Cu cătușe ai Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]