2,963 matches
-
uniformă de amiral. Cu tricorn pe cap. Cu tigheluri pe umeri și pieptul acoperit de insigne. Adulmecă aerul curat. Mârâie, latră. Și urinează foarte des. Din pricina stresului. Mirosul de urină se amestecă Încet cu cel de rouă. Razele soarelui transformă jeturile În curcubeu. În fiecare picătură, chipul Mathidei strălucește zâmbind tot mai trist, tot mai Îndepărtat. De unde a apărut această pocitanie? Ia uite cum se Înfoaie fanfaronul? Ce potlăgării se mai coc În mintea lui? Încotro a pornit-o? Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor sunt canale. Labirinturi ce străbat În cercuri mari și mici orașul. Înăuntrul lor sunt fetuși morți.... Trupul de sticlă lunecă peste lichidul ce s-a vărsat din el. Piciorul aflat mereu la câțiva pași În fața sa ridică mereu cracul. Jetul gălbui țâșnește peste burlane. Am mai trecut de un gard. Am mai lăsat o stradă În urmă. „Mathilda, Mathilda! Unde ești, unde-ai plecat?!” Umbra unor mâini uriașe plutește ca o amenințare În aer... Ca o pasăre de pradă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mort! „Mathilda, Mathilda!” Piciorul pășește, amușinând mereu aerul. Noimann calcă pe urmele lui. Încotro, Încotro? S-a făcut zi și apoi noapte. Apoi din nou zi și din nou noapte. Și iarăși zi. „Mathilda, Mathilda!” De pe acoperiș, luna trimite un jet de sânge În ochii unui copil care doarme În leagăn, Înconjurat de păpușile lui... Noimann pășește pe stradă.Verigheta lunecă de pe degetul lui inelar și se rostogolește În canal. Omulțime de oameni-degete hohotesc la fereastră, strigă, aruncă petarde. Bat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ziua era pe sfârșite. Soarele cobora spre apus trăgând după el lumina zilei. Fiecare din cei ai casei avea câte ceva de făcut, pentru a încheia cu bine treburile acelei zile. Bunica mulgea vaca, strângea în doniță cu truda mâinilor sale, jet după jet, laptele proaspăt și aproape aburind. Când termină, lăsă vițelul să se bucure de porția lui și plecă la bucătărie. Unde este Viviana? Pe aici pe undeva trebuie să fie, la joacă. Fetița avea obiceiul ca în fiecare seară
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pe sfârșite. Soarele cobora spre apus trăgând după el lumina zilei. Fiecare din cei ai casei avea câte ceva de făcut, pentru a încheia cu bine treburile acelei zile. Bunica mulgea vaca, strângea în doniță cu truda mâinilor sale, jet după jet, laptele proaspăt și aproape aburind. Când termină, lăsă vițelul să se bucure de porția lui și plecă la bucătărie. Unde este Viviana? Pe aici pe undeva trebuie să fie, la joacă. Fetița avea obiceiul ca în fiecare seară să stea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ajung la masă. Privi În jos și am remarcat Încordarea de pe chipul său Înainte de a schița un zâmbet forțat. Ce coincidență, e omul momentului. Să preiau eu mesajul? Nu-ți face probleme, promit să-i spun că suntem Într-un jet și ne Întoarcem de la Cannes, nu că stăm la un Starbucks din centru. —Dă-mi-l, m-am răstit eu, simțind că-mi vine să-mi dau palme pentru că programasem numărul lui Philip În mobil În timp ce-l smulgeam dintre degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu mă Întorc pe călcâie pentru a-i sugera ca data viitoare să-i spună doctorului să-i dozeze injecția cu Botox, ca să nu mai aibă expresia aia ostentativă de căprioară-surprinsăde-lumina-farurilor. Deci era oficial, m-am gândit, pe când stăteam sub jetul opărit al dușului: Sammy avea o iubită. Sau, mai degrabă, era mai adecvat să o numesc un companion-femeie, din moment ce femeia În cauză nu avea cum să aibă nici măcar cu o zi sub patruzeci de ani. Desigur că nu fusese gelos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acceptat Marlena Bergeron, Emanuel de Silva, Monica Templeton, Oliver Montrachon, Alessandra Uribe Sandoval și Camilla von Alburg. Ne ajută faptul că aici nu e planificat nimic important pentru Anul Nou - toată lumea caută ceva de făcut. O să zburați cu toții cu un jet particular și o să stați la Four Seasons. Clientul va asigura totul: mașini, băutură, cine, tot ce trebuie ca să le arătați - lor și fotografilor - ce Înseamnă adevărata distracție. —Jet particular? am murmurat eu. —Fotografi? Te rog, spune-mi că nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Anul Nou - toată lumea caută ceva de făcut. O să zburați cu toții cu un jet particular și o să stați la Four Seasons. Clientul va asigura totul: mașini, băutură, cine, tot ce trebuie ca să le arătați - lor și fotografilor - ce Înseamnă adevărata distracție. —Jet particular? am murmurat eu. —Fotografi? Te rog, spune-mi că nu ne trimiți acolo cu un avion plin de paparazzi, miorlăi Elisa. —Doar cei obișnuiți; n-o să fie mai mult de trei și toți lucrează pe cont propriu, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am povestit despre noul nostru client la evenimentul BlackBerry și și-a oferit serviciile, a zis că i-ar face plăcere să ducă acolo un grup de prieteni de-ai lui, dacă ne ajută. S-a oferit chiar voluntar cu jetul tatălui lui, dar asociația stabilise deja că-l folosește pe al lor. Trebuie să fii atât de fericită, Bette! Am deschis gura să spun ceva, orice, dar Kelly ajunsese deja la ușa sălii de conferințe. —Bine, copii, avem mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să renunțăm la genți. Perfect conștientă că vom ajunge la cel mai rău caz, m-am gândit să Încerc să fiu cooperantă și să văd dacă cineva era dispus să se despartă de bunurile sale. M-am urcat la bordul jet-ului, am Împrumutat intercom-ul de la copilot și am explicat situația la microfon. Deloc surprinzător, am provocat huiduieli și glume răutăcioase. Deci probabil glumești, spuse Oliver, râzând isteric. E un căcat de avion particular, pentru numele lui Dumnezeu. Spune-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu cristale infime de gheațå iar respirația påmântului era o ceațå sclipitoare zvârcolitå când și când, pe stråzi, de metalice creaturi gråbite, zgomotoase, supuse dorințelor fårå leac ale celor ce se visau ființe atotståpânitoare. Lumini multicolore, jucåușe, se propagau în jeturi difuze peste existența sinteticå a nopții. Falsă sårbåtoare a pragului dintre ani își tråia ultimele amintiri. 2006, 3006, 4006, ... , Cât de importantå poate fi o astfel de enumerare într-o perspectivå fårå capåt? O poartå metalicå, întredeschiså, înconjuratå de ziduri
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
trotuarului și se îndreptă într-acolo pe jos. Un grup de polițiști în impermeabile țineau lanternele îndreptate spre pământ; în lumina trandafirie a unei lămpi se putea vedea o pancartă pe care scria APARTAMENTE ALLEGRO PLANTATION- ÎNCHIRIERI DIN 1951 PRIMĂVARA. Jeturile lanternelor se încrucișau pe lotul vacant, scoțând la iveală sticle goale de băutură, resturi de hârtie și buruieni. Danny își drese glasul; unul dintre agenți se întoarse rapid, cu pistolul în mâna tremurândă. „Ușor, Gibbs. Sunt eu, Upshaw”. Gibbs își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
legist așezau cadavrul pe brancardă, învelindu-l cu o pătură, Gibbs turuind cui voia să asculte pronosticul meciului de Rose Bowl și despre o nouă turnură în cazul Black Dahlia, încă nerezolvat, continuând să fie un subiect de discuție aprins. Jeturile de lumină proiectate de faruri, lanterne și spoturi speciale se încrucișau febril deasupra terenului, scoțând în evidență tot felul de detalii: bălțile de noroi reflectând umbre și lumina lunii, scăpărările neoanelor din Hollywood, în depărtare. Danny se gândi la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fără comportament de vedetă. Nu avea cum să raporteze ceea ce descoperise. Și probabilitatea ca ucigașul să-l aducă aici pe numărul patru era infimă. Danny bău apă de la robinet, se stropi pe față, își lăsă mânecile și mâinile înmănușate sub jetul de apă. Se gândi să cotrobăie prin casă după o sticlă de băutură. Stomacul i se zvârcoli. Ridică telefonul și sună la secție. Îi răspunse Karen Hiltscher: — Departamentul Șerifului, secția West Hollywood. Cu ce vă pot ajuta? Vocea lui Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care nu le va putea arăta nimănui chiar dacă ar fi rezolvat tot cazul. Gândul că îi aparțineau exclusiv lui era liniștitor. Petrecu ore întregi doar zgâindu-se la ele și distingând forme înăuntrul formelor. Scurgerile deveniră stranii apendice corporale, iar jeturile de sânge - cuțite care le retezau. Conexiunile vizuale deveniră atât de ilogice, încât se văzu nevoit să se întoarcă la textele de școală: exemple de însemne făcute cu sânge. Cazurile în speță erau toate din Germania și Europa de Est. Era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Faptul că ți-ai putut trage pelicula de protecție - un miliard de ani. Șansa că ai căzut în apă și nu pe uscat - zece miliarde... - Ai și atins existența unui sistem solar, comentă Zeul Concentrării. - Norocul să fii proiectat de jetul din fundul fluviului - o sută de miliarde... - Cât viața unei galaxii. - Și probabilitatea să ajungi viu până la noi - o mie de miliarde de ani... - Cât suflul universului! murmură ca o încheiere Zeul Neantului. În acest timp, Homer, care, la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
bere și detergent la găleată i-am terminat mamei un strat de flori la care ținea ca la nu-știu-ce. Noaptea Îmi era lene să-mi car hoitul puturos până la haznaua turcească din fundul curții și mă ușuram, răspândind cu dibăcie jetul ca să nu ud numai Într-un loc, peste florile mamei. Într-o săptămână bietele de ele se opăriseră, le căzuseră petalele și frunzele, mai rămăseseră doar bețele tulpinilor, și alea arse de parcă le stropise cineva cu smoală topită. Închei aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ei: se târăște, pășește, zboară sau sare dintr-un loc în altul în fel și chip. Un păianjen însă, care trăiește pe pajiști însorite, toamna, în zilele frumoase, sare dintr-un loc în altul, dar nu oricum, ci cu ajutorul unui jet de lichid care în contact cu aerul se preface într-un fir ușor și mătăsos ce plutește în aer, spre bucuria și deliciul privirii noastre. --Uite cine a folosit pentru prima oară forța de reacție! Un biet păianjen! A existat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a zis ea frământându-mi pielea capului. Au urmat câteva momente fericite de tăcere. —Ai mai fost acolo? m-a întrebat Gráinne. —De multe ori. A mai trecut ceva vreme. Gráinne mi-a opărit pielea capului și mi-a băgat jetul dușului în urechi de atâtea ori încât apa aproape îmi inundase creierii. — Te duci cu prietenii? a continuat ea investigațiile. Nu, am zis eu. N-am nici un prieten. Asta e grozav, a spus ea într-un fel foarte plăcut. în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am fost nevoită să-i suport. Cum a fost tipul ăla cu care m-am întâlnit vara trecută, în Hamptons. Avea un imperiu uriaș de textile, conducea un Hummer mare și roșu, bea gin cu poftă, nu călătorea decât cu Jet East la clasa VIP - părea a fi partida zilei, nu? Asta până într-o noapte când și-a scos cămașa și-am văzut că avea vagine tatuate pe tot corpul! Ce nebun! Îți închipui? Deci, ar fi o carte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
arată oribil dimineața. Păi chiar arată și, în orice caz, nu e nevoie să cureți tot dezinfectantul de toaletă cu care am dat eu pe margini. Și nu-mi spune că nu-i așa. Te-am văzut eu! Țintești cu jetul exact pe el, așa, de jur împrejur, și până la urmă se duce tot. E clar că o faci dinadins. Dacă aș trage apa, oricum s-ar duce tot pe canal și, pe deasupra, te-aș mai și trezi, îi spuse Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se trezește de-a binelea, mâinile tremură, crispate pe volan. Privește înapoi, să revadă fantoma. Da, vedenia persistă: un bărbat gol, pe pragul ușii. Chiar domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în când. Așadar, un biet pescuitor de pradă mică, așadar el, Tolea, nu merita decât această iscoadă oarecare? Se simțea jignit, zău așa! Un gust de vomă îi umplu gura și nările. De la balcon, vedea piața pustie și întunecată. Rareori, jetul luminos al vreunui vehicul. Trecut de miezul nopții, liniște deplină. Barul Levcenco, de la parterul blocului, murise în urmă cu 40 de ani, pierdut în noaptea care tot înghite orașul, deceniu cu deceniu, felie cu felie. Noaptea în care familia Vancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Se opri. „E cineva pe scară?“ întrebă femeia. „Da, tocmai cobor.“ Pauză, beznă magnetică. Vocea. Adâncă, încetinită. „Aveți cumva un chibrit?“ Impenetrabil întunericul zidurilor, a genunchilor. Degetele se încleștaseră de bara rece a scării. Vocea amuțise. Adâncă, tânără, limpede, un jet fierbinte. „Da, am“, răspunse. „Apartamentul din dreapta. Primul de lângă scară. În dreapta.“ O voce adâncă, aburind întunericul. Un pas înapoi. Chibritul nu se aprinse. Următorul. Roti mica flacără în dreptul ochilor, spre prima ușă din dreapta.Apucase să vadă: ovalul alb alb, ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]