1,007 matches
-
depărtare pe șosea. I-am răspuns că eu. Se vede că erau niște țigani borfași, adaose el, care te-au luat drept un jidan bun de jumulit. Așa se vede, dar s-au înșalat de trei ori: întăi, nu eram jidan, al doilea, nu aveam bani, și al treilea, aveam armă. Bine că ai avut armă, că altfel te-ar fi flocăit ei pe datorie. Aceste cuvinte mărturisesc că me-au străbătut adânc în urechi, căci de multe ori nu-ți dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de „a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau, poate, „Luptătorul lui Dumnezeu”. Variantele etnonime românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov)și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) (יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică). Variantele din urmă
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) (יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică). Variantele din urmă jidov, și mai ales jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română. Nume asemănătoare, dar fără conotație peiorativă, s-au păstrat în numeroase limbi - polonă (Żyd), maghiară (zsidó), germană (Jude), engleză (Jew), franceză (Juif sau juif), spaniolă
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
cu caftan, straimel, barbă și perciuni, după portul evreilor galițieni - în Moldova). Stabilirea evreilor în Moldova a fost primită cu ostilitate de populația autohtonă, iar Mihail Sturdza, unul dintre domnitorii care au încurajat imigrarea lor, și-a atras porecla de „Jidan Roș”. Dacă „evreul imaginar” avea o percepție negativă, evreica, în schimb, era frumoasă, elegantă, rafinată, exercitând o permanentă atracție asupra creștinilor. Această percepție antagonică poate deriva și din interdicțiile drastice privind legăturile sentimentale și familiale între creștini și evrei. Astfel
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
a fost dus la muncă obligatorie și datorită regimului de muncă și foame s-a îmbolnăvit și după un an și jumătate de chinuri a murit la Iași”. „Mi-au dat un bocanc în burtă zicând ca să nu mai fac jidani...” Miriam Solomon, născută în 1905, strada Lozonschi, casnică, măritată cu rabinul Iancu Solomon, mort în al doilea tren al morții. În ziua de 29 iunie dimineața la ora 7, au intrat la noi doi sergenți de poliție și un plutonier
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
trecem în convoiu pe bărbatul meu, cu copiii. Și când m-a izbit și pe mine eu m-am rugat la ei că într-adevăr am fost gravidă. Mi-au dat un bocanc în burtă zicând ca să nu mai fac jidani, am căzut leșinată și cei patru copii au căzut pe mine și au fost bătuți. Împreună cu ceilalți am fost duși la Chestură unde am călcat pe mii de morți, și pe bărbatul meu l-am pierdut. Tot drumul spre Chestură
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
ani și pe lângă asta eram gravida cu al cincilea copil. Și când stăteam la rând și-mi ajungea rândul să-mi ieu pâinea veneau româncele și mă scoteau cu bătaie din rând, «ieși că ești jidancă și nu e ora jidanilor», și m-am rugat de ei că sunt gravidă și am copii mici acasă, mai rău au început să mă ghiontească și să țipe «te trimete la Bug și nu mai faci jidani», și așa am suferit mai multe suferinți
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
că ești jidancă și nu e ora jidanilor», și m-am rugat de ei că sunt gravidă și am copii mici acasă, mai rău au început să mă ghiontească și să țipe «te trimete la Bug și nu mai faci jidani», și așa am suferit mai multe suferinți pe timpul legionarilor”. „Oamenii mureau ca muștele” Isac Rotman, născut în 1918, strada Ștefan cel Mare, lucrător. „În ziua pogromului, am fost ridicat de acasă în drum spre adăpost de către soldați înarmați. Soldații văzându
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
zi treceam pe trotuarul din fața Hotelului Imperial, ca să vadă Costache din mansarda lui că eram încă liberă. În ziua de Crăciun (stil nou), mă oprisem un moment pe loc. A înaintat santinela și mi-a spus să circul. „Ce, ești jidan?“ „De ce mă întrebi? Sunt creștin“, și îmi arată cartea de rugăciuni. „Nu se poate. Un creștin m-ar lăsa azi să mă uit de aici la bărbatul meu, închis acolo sus.“ „Porunca e poruncă.“ „Dar te puteai preface că nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rândaș, scutura hârtia între două degete și striga că „toți românii înșală, dar că dânsul va căuta lemnele chiar în pod“. Colonelul declară că nu-l urmează și se urcă în trăsura [de] la poartă. Eu l-am luat pe jidan repede, l-am dus la pod, l-am băgat cu zorul în toate colțurile, căci se domolise și nu știa cum să plece mai repede. Fără însă a-i da pas, l-am coborât la subsol, unde tot așteptau săracii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
flori sau o scrisoare. Lucru care mă mâhni din parte-i, căci din a starițului nu m-a mirat. evreul călugărit și ras În drum spre casă, ne-am oprit la o grădină mare de pomi, fragi și vie. Un jidan care reușise să se călugărească, apoi fugise din mănăstire pentru a lua o țărancă din sat, proprietară a patru pogoane de loc, le plantase și le exploata. Fragi și mure vindea la București, din ce rămânea de la germani, cu care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Galaction, pe care îl cunoșteam de la șezătorile organizate în casă la mine de G. Diamandi, venise cu un ofițer german ca să-l încartirueze la noi. „Doamnă, să nu vă supărați“, dar fără voie i-am zis: „Cum, domnule, faci pe jidanul la nemți și vii să-i bagi în casa unde ai fost așa de bine primit și de atâtea ori ospătat? E rușine!“ - „A plecat?“ - „Da, n-a mai zis nimic și au plecat!“ - „Bine ai făcut.“ Dacă în urmă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Îi spînzura pe capete. Da pe prizonieri pe urmé Îi duceu la dînșii În Ghermania și-acolo le dédea foc. Și pe femei și pe copii pe toți. Nu se uitau. Îi duceu acolo În lagér. Asta la conțlagér, pe jidani mai ales. Da dacé nimereu de-aiștia că Malciș Plohiș, vînzétori, asta la soldați mé refer, apu cu dînșii tare repede se termină. Și, iaca, de-o vorbé, de-aiștia fricoși, care nu vor sé meargé În atacé. Apu pi dînșii numa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al artelor dramatice? ă Sunt un admirator al lui Gogol. ă Douăzeci de ruble, mârâi cămătarul, făcând chitara să rezoneze în timp ce o punea jos. ă Douăzeci! Hoțule! Băutor de sânge! Jidanule! M-a costa de zece ori pe atâta. I-a aparținut lui Sarenko. ă Douăzeci de ruble. ă Numai monolgul singur face douăzeci de ruble. ă Dar nu pot vinde monolgul. Dacă poți dovedi că i-a aparținut lui Sarenko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
era pernicioasă. Și că spionii de mai târziu, recrutați În Anglia de către GPU și NKVD, fuseseră crescuți la sânul Bloomsbury. - Dar ai reprodus‑o bine, Chick, porcăria aia de parodie youpin a lui Lloyd George. Youpin e termenul francez pentru „jidan”. - Mulțumesc, i‑am răspuns. - Nici prin cap nu mi‑ar trece să mă bag În viața ta, a continuat Ravelstein, dar ești de acord, cred, că Încerc să‑ți fac un bine. Bineînțeles, Îi Înțelegeam motivele. Voia să‑i scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
putea fi dat la o parte. A obiecta la felul de a mânca al lui Abe ar fi fost o dovadă de meschinărie. Pe Ravelstein Îl amuza să observe În legătură cu doamna Glyph: - N‑avea ea de gând să lase un jidan să se poarte nepoliticos la masa ei. Profesorul Glyph, soțul doamnei, nu avea asemenea prejudecăți. Era un bărbat Înalt, grav. Afișa o atitudine cuviincioasă, dar expresia lui Îți sugera că atenția i se Îndreaptă spre cu totul altceva, spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
devreme sau mai târziu. Mă îngrozesc și la gândul că eu și urmașii mei aparținem unei națiuni urgisite căreia trei națiuni crescute precum șerpii la pieptul său i-au adus o faimă sinistră. Și această treime sinistră numește în ordine, jidanii, țiganii și ungurii. Evreii (nație care a fost numită la noi jidani până după al dolilea război mondial), mai ales la finele secolului XIX și începutul secolului XX ne- au făcut un rău renume în toată lumea folosind mijloacele mas media
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
urmașii mei aparținem unei națiuni urgisite căreia trei națiuni crescute precum șerpii la pieptul său i-au adus o faimă sinistră. Și această treime sinistră numește în ordine, jidanii, țiganii și ungurii. Evreii (nație care a fost numită la noi jidani până după al dolilea război mondial), mai ales la finele secolului XIX și începutul secolului XX ne- au făcut un rău renume în toată lumea folosind mijloacele mas media, ungurii tot la fel, dar cu prelungire până în zilele noastre, iar țiganii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în istoriografia română (1946-1989) Literații din București socoteau „Junimea” în secolul al XIX-lea o societate de bețivi, cu sediul într-o crâșmă ieșeană, iar pe membrii ei îi acuzau că voiau să germanizeze „țările române” și să vândă „țara jidanilor”. Pe plan politic, G. Vernescu, un adversar, compara viclenia junimiștilor, care se aliau și cu liberalii când interesul le-o cerea, cu aceea a șoarecilor, care voiau să fie tolerați de morar, însă, o dată pătrunși în locul de măcinat, rămâneau acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
13,6). Dar Ioan? În iubire nu este frică, ci iubirea adevărată alungă frica. (Epist. I. 4,18)"34. Și, într-adevăr, Steinhardt a făcut dovada curajului său încă înainte de a fi botezat. S-a dovedit a nu fi un "jidan fricos". Și dacă el consideră creștinismul o "religie a curajului", cum altfel decât ca o expresie a forței și l-ar fi putut închipui pe Hristos. "1965" Cu Al. Pal.: Hristos a venit în primul rând ca să ne scandalizeze; să
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
avem în vedere biografia lui Steinhardt este dedicarea totală a acestui intelectual creștinismului, având în vedere faptul că el era evreu. Acesta este însă Steinhardt, în cazul lui paradoxul părând a fi doar o altă denumire a normalului. El, evreul, "jidanul", a hotărât a-și dedica viața lui Hristos și creștinismului. Și lucrul cel mai important, convertirea sa venită în urma unei cunoașteri depline a creștinismului și nu numai, ci și a buddhismului, brahmanismului, iudaismului, islamului, taoismului, confucianismului nu a fost una
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
să publice, imediat după răspunsul primit de la Steinhardt, câteva rânduri care fac trimitere spre o epigramă a lui Theodor Speranța: "Un ovrei se botezase/și din Ițic și-a spus Stan,/ Se schimbase doar pe nume.../ Dar în colo tot jidan". În Istoria evreilor din România, Teșu Solomovici publică întrebarea provocatoare a publicistului V. Rusu, adresată la începutul anului 1989, monahului Nicolae. Întrebarea sună astfel: Ce gânduri îți trec prin minte, călugăre Nicolae, la 2 noaptea?", provocarea venind instantaneu: "țara noastră
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
aminte (și nouă!) că Neagu Djuvara a împlinit 95 de ani. Din același număr al aceleiași reviste, de citit și articolul lui Radu Ioanid, despre unele carențe ale DEX. Are dreptate Radu Ioanid să remarce faptul că unele cuvinte, precum jidan și țigan nu pot fi definte fără a se lua în considerare și nuanță lor peiorativa. Remarcam la rândul nostru faptul că în amândouă cazurile nuanță peiorativa are caracter istoric și nu apare de la început. E bine că autorul articolului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5311_a_6636]
-
îngrijorați că nu mai știau ce să facă cu prizonierii. Se predau rușii cu sutele de mii. Mai erau și civilii care nu puteau fi luați prizonieri, dar nici nu puteau fi lăsați în spatele frontului de capul lor, mai ales jidanii. Nu-i lasă în spate. Și ce fac cu ei dacă nu-i iau prizonieri?" întreba primarul. Fănică ar fi vrut să știe și el. Dar la cît erau de bine educați nemții care-i intrau în restaurant, presupunea că
Orient Express by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7633_a_8958]
-
ții pumnul închis, peste liniile vieții. O ticăloasă epigramă din triste vremuri, într-o țară care a practicat holocaustul doar pe jumătate, lovea într-un excelent scriitor și om de caracter: "După nume, Sergiu Dan/ N-ai zice că e jidan./ După chip și-obrăznicie/ Nu se poate să nu fie." Mi-amintește de o veche și semnificativă întâmplare pe când trudeam ca stilizator într-un punct editorial al Ministerului Energiei Electrice. Arthur Dumbravă, directorul acestei înjghebări circumstanțiale de tălmăcit în românește
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]