727 matches
-
a fi unul din ei. Se lăsă tăcerea care urmează unui șoc. Cel puțin, Joan era vizibil șocată, iar Phoebe era cu certitudine tăcută. Iar eu auzisem mult prea multe perorații de genul ăsta pe vremea studenției ca să mă simt jignit. — Deci cine sunt scriitorii ăștia? am întrebat. — Uite, de exemplu... Graham rosti un nume care m-a făcut să zâmbesc: era un mic zâmbet intim de satisfacție, pentru că era exact numele la care mă așteptasem. Mingea era din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
căsătorit și nu i se părea corect ca femeile să se culce cu bărbați aproape necunoscuți. Dădu din cap și se așeză pe pat. Graham se așeză lângă ea și își zâmbiră. Observă că era în același timp ușurată și jignită. Încercă s-o întrebe de unde era și ce făcea în Irak, dar vorbea prost engleza și, în plus, păreau s-o deranjeze asemenea întrebări. Amândoi știau că trebuiau să lase un răgaz suficient de lung înainte de a coborî. Apoi, Lucila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe Hoaștea, printre care se afla și Lucache, că Cioabă avea fată de măritat pe Anica. Dintre flăcăi au mai fost Gâlbază plus feciorii lui Cioabă. Anica plăcea la mai mulți flăcăi, iar din aceasdtă cauză Lucache era mai mereu jignit și tachinat. Acesta nu a stat prea mult pe gânduri și, pe la vreo zece dimineață, i-o tras o palmă lui Gălbază peste ureche de l-a amețit mai-mai să cadă jos, iar pe la vreo doisprezece, după ce au mâncat, când
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-se întregul lor edificiu." (II, 24) " Se vede cît de mult orice principe, orice republică trebuie să se ferească de a comite o nedreptate, nu numai față de o nație, dar chiar față de un om; dacă un om a fost grav jignit, fie de către stat, fie de un alt om, și dacă nu primește reparația la care se așteaptă, atunci, dacă trăiește într-o republică, nici chiar ruina patriei sale dacă aceasta ar fi urmarea răzbunării lui nu-l va opri de la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
precis dezaprobată. Mai mult chiar, s-ar gîndi cine știe ce despre mine”. Dar cum În asemenea situații, mai ales cînd se vorbește despre persoane cunoscute nu poți să taci mereu, se incluse vorbirii, afirmînd: - Poate nu-i adevărat. Femeile se simțiră jignite. - Cum să nu fie adevărat? Atîta lume vorbește! - Și, totuși, dacă nu-i adevărat? Lumea vorbește vrute și nevrute, asta e lumea. - Nu se poate să nu fie adevărat. Să-ți dau un exemplu, rosti una din ele, Îmbrăcată Într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În „lagăre”, vă dați seama? Asta e, domnule Pavel. N-am crezut că voi vorbi atît de deschis cu dumneavoastră. Uneori disperarea te descătușează. - Mă bucur, spusei zîmbind, aprinzîndu-mi țigara. Înseamnă că aveți Încredere În mine, m-aș fi simțit jignit să nu aveți. - Vedeți? De altfel asta vor: unuia să-i fie teamă de celălalt. Și au reușit. Abia după două decenii de conviețuire În aceeași casă am ajuns să rostim, deschis, adevărul. Asta dovedește că omul nu-i făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vizuale ordinele transmise de sunetul trâmbiței. — Nu uita că prin mișcările signum-ului dirijezi cele două centurii ale manipulului meu. O singură greșeală în interpretarea sunetelor trâmbiței, și putem muri cu toții. — Te-am dezamăgit eu vreodată? răspunse celălalt cu un aer jignit. — Ultima oară n-ai fost atent. Din fericire, era doar un exercițiu. Însă nu trebuie să se mai întâmple. — N-o să se mai întâmple. Signifer-ul mergea repede și transpira sub blana de urs care îi acoperea armura până la pulpe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să i se alăture lui. Citi zâmbind scrisoarea, pe care o încredință repede unui mesager. 42 Mesagerul strâmbă din buze când îl văzu pe Antonius Primus rupând hotărât scrisoarea lui Vitellius. — Acesta e răspunsul tău? îl întrebă cu un aer jignit. În mai puțin de o zi, străbătuse câmpia și pădurile și ajunsese la vreo douăzeci de mile de Roma, la Saxa Rubra, unde staționa armata lui Antonius. Sub cerul limpede, pe care se profila muntele Soracte acoperit de zăpadă, intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aparență simplu și destul de banal, că doi îndrăgostiți au rupt logodna pentru că el, tânărul, fără să vrea, făcuse într-o zi o descoperire. Și, evident, se grăbise s-o povestească logodnicei, care, din motive greu de înțeles, s-a simțit jignită și l-a părăsit. Mi-e peste puțință să înțeleg ce s-a întîmplat, de ce s-a supărat fata... Fără să-și dea seama, Maria se îmbujorase. - Povestea, îți repet, e foarte simplă, continuă Antim ridicând ochii și privind-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un secret important. — Știi, În pistolul Ăla cu apă... Avea apă de colonie. Bietu’ băiat. — Adică nu era o glumă chiar așa de proastă, Înțelegi? spuse chelnerul. — Era doar ceva vesel. Nimeni n-ar fi avut de ce să se simtă jignit, spuse directorul. Bietu’ băiat. — Înțeleg, spusei. Voia doar să ne distrăm cu toții. — Da, a fost vorba doar de o tristă neînțelegere. — Și cu pistolul ce-au făcut? — L-a luat poliția. L-au trimis familiei. — Cred c-o să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
De ce nu mi-ați dat micile cadouri cînd eram Înăuntru? strigă Claude. — A, păi altfel stau lucrurile acum, camarade. — Stau mai bine? — Rudement, spuse primul camarade bețiv. Celălalt, Întins pe burtă, ne dădu o sticlă și Întrebă pe un ton jignit: — On dit pas bonjour aux nouveaux camarades? — Bonjour, spusei. Tu veux battre? — Dacă-i nevoie. Da’ noi am venit să vă Întrebăm dacă nu ne dați nouă vélos. — După ce terminăm aici. Ați efectuat serviciul militar? — Desigur. — Bine. Luați fiecare cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unul „În alb”, cum se spune, poate Întocmi un bilet de ieșire unui pacient... Lucrurile devin Însă mai complicate dacă este vorba despre un deces produs În spital. Aceste lămuriri nu i-au spus prea multe, ba s-a simțit jignit și drept urmare a plecat cu un bună ziua sec. Amuzat, Gruia a bătut În ușa cabinetului profesorului. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bine ai venit. Te văd cu o anume lumină În ochi, lucru care mie Îmi lipsește. Și știi de ce. ― Vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În pace, dar eu nu voiam ca el să plece. Prea târziu, se Îndrepta deja spre ușă cu pelerina fluturând În urma lui. Am vrut să strig după el, să Îi spun că mă bucur de cunoștință, că nu mă simt jignită de ce-mi spusese și că mă Încântă ideea că vrea să mă remodeleze. Dar Înainte să apuc să spun ceva, Nigel s-a răsucit pe călcâie și a acoperit spațiul dintre noi din doi pași, fiecare de mărimea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ești locvace, presupun? Andy! Tacă-ți fleanca! am monologat În sinea mea. Un bărbat absolut superb te abordează din senin la o petrecere plină de celebrități și tu Îi faci vânt, așa, scurt pe doi? Dar el nu a părut jignit și, deși nu părea posibil, zâmbetul i s-a lățit Încă mai mult, până a devenit un rânjet de la o ureche la alta. — Iartă-mă, am murmurat, cu ochii la paharul meu aproape gol. Numele meu e Andrea. Așa. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru formula aia a ta drăcească «Degeaba trăiești!Ă, pe care o arunci sec ca o frustă de bici; mai bine ar suporta să-i bați, decât să le spui așa ceva În fața celorlalți!“. Au desigur tot dreptul să se simtă jigniți, dar nici eu nu am timp să mă prefac, să mă ascund sub tot felul de false politețuri pentru a le spune că sunt deștepți când sunt proști. Tăindu-le-o scurt, câștig o grămadă de timp. Să mă slăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am avut o strângere de inimă, am privit În jur la dușmanii triumfători, apoi am oftat (asta n-am auzit-o Însă decât eu) și am Început să mă antrenez mai departe În cele mai proaste condiții. Mândria mea era jignită, nu mai puteam face nimic, eram Învinsă. Atunci, am hotărât să nu mai concurez. Cum puteam eu să mă compar cu cei care aveau condiții optime de antrenament și pe deasupra doi antrenori foarte buni? Am strâns din nou din dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe umăr, zise prietenos: ― Lasă, măi Chirilă, și fii om cu socoteală, că aste-s ale tinereții, s-au mai întîmplat și n-a pierit lumea. Vom chibzui noi și vom vedea ce... ― Ba nu, cucoane! se feri logofătul, mai jignit. Că dumneavoastră nu vă pasă și puteți vorbi fără durere, dar noi cu fata ce ne facem? S-o mărităm cu burta la gură ori cu plodul în brațe, de râsul oamenilor? ― Chirilă, Chirilă, ia seama! întrerupse Platamonu nehotărât, mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă zbat, că noră-mea nu mă rabdă, și mă huiduiește, și nu mă-ngrijește... ― Lasă că-ți știu eu povestea, Spiridoane taică! i-o curmă Cârciumarul. ― Cum să n-o știi tălică, vezi bine c-o știi, bolborosi bătrânul jignit, întorcînd privirea spre ușa deschisă pe care tocmai intra un copil al lui Filip Ilioasa, încălțat și curat. ― M-a trimis tata-mare să-mi dai... să-mi dai... strigă copilul, lipindu-se de tejghea, cu glas subțire, cu ochii alunecând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
umblat mai mult iarna trecută după biruri. Chiriță se încolți cu oamenii și mâncă la repezeală niște pumni de la Toader Strîmbu, care de mult îl păștea. ― Ai dat în mine, Toadere, să ții minte! zise tânărul Chiriță Dumitrescu, grav și jignit. După crima de ieri, asta ți-a mai lipsit! Nu-i nimic! Ne-om răfui noi, n-ai grijă! ― Cum să nu dau dacă tu ești porc de câine, dom' Chiriță! strigă Toader rânjind. Și am să mai dau, de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lua iarăși cei înstăriți, cum au făcut și când au umblat să cumpere moșia cucoanei... Vorbele se îngroșau și amenințările de sudălmi sporeau. Luca Talabă se înfurie că de ce-l înjură pe el, că nu e sluga nimănui. Filip Ilioasa, jignit, vru să plece acasă, dar cineva îi pomeni de porcii arendașului. Atunci se născu o încăierare. Filip, încercînd să-și facă loc de trecere, parc-ar fi rupt un zăgaz de mânie, se pomeni deodată cu o revărsare de pumni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
credea că e bine să se facă a n-o cunoaște. Câțiva oameni de treabă se grăbiră să-i explice cum și ce s-a aflat. Boierul asculta liniștit și se pregătea să vorbească. Trifon întrerupse din nou, mai provocator, jignit că nu l-a întrebat pe el: ― Stai, cucoane, să te lămuresc eu, că dânșii sunt proști și nu... ― Eu cu oameni necuviincioși și fără obraz nu vorbesc, zise bătrânul Miron, măsurîndu-i cu dispreț, și apoi urmă către ceilalți: Spune
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi fost aici de când lumea. Inspira încredere și țăranilor prin vorba-i blândă, printr-o bunătate potrivită împrejurărilor, prin pilda lui de muncă și energie. Doar Isbășescu, ocupat cu refacerea registrelor distruse, îl urmărea cu o dușmănie ascunsă, socotindu-se jignit și micșorat pentru că îi uzurpă locul ce i s-ar fi cuvenit lui și numai lui după toate legile și dreptățile, mai ales că a suferit atât din pricina lealității lui față de Iuga. Duminicile, Grigore strângea pe țărani la curte, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne recunoaștem sentimentele. Am fi putut poate să obținem ceva bun din situația dată, sau cel puțin să lăsăm garda. Înțelegeam că a vorbi despre asemenea emoții ar fi greu, dar împărtășirea durerii era tot ce puteam obține. Mă simțeam jignită că nu mi se dăduse șansa de a-mi exprima recunoștința și admirația față de el. La urma urmei, el îmi salvase viața. Uram răceala lui și mi se părea ciudat că își diminua atât de mult rolul în salvarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Întâi și am fost amândouă de părere că trebuie evitată. Încă de la Început se purtase straniu, era genul care făcea comentarii subtile, dar răutăcioase, despre părul, iubitul sau ținuta ta și apoi simula groaza și regretul când inevitabil te arătai jignită. Îi dădeam papucii adesea și În mod regulat, dar niciodată nu părea să priceapă. Dimpotrivă, ne căuta compania În mod deliberat, ca să ne indispună. Deloc surprinzător, nu avusese niciodată prietene adevărate, dar Își făcea de lucru pătrunzând În fiecare frăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
șal frumos pentru o fată frumoasă. O zi bună, spuse el vesel, bătându-l pe Sammy pe spate Înainte să se Întoarcă la pipa lui cu apă. Mda, ai dreptate, rânji iar Sammy la mine. Chiar mi s-a părut jignit. Îmi Înfășură eșarfa la gât și-mi strânse părul ca să-l ridice, apoi Îl lăsă să cadă peste materialul moale, mătăsos. —Nu trebuia să faci asta! Dar mă bucur așa de mult că ai făcut-o, m-am gândit. —Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]