959 matches
-
cuprinsese, se uita fix la mitropolitul Theodosie. După un timp, țipă strident: — Porunciți să-i aducă un jilț sfinției sale, că o fi obosit de atâta denie. Și de atâta viață, măria ta. Am văzut prea multe. Mitropolitul se lăsă în jilțul adus de două slugi, zâmbi trist spre cei adunați în sfatul de taină și continuă: — Măria ta, marele stolnic Constantin și marele spătar Mihai, care tocmai acum trei zile a venit de la Odrii, știu toate astea. La denia de miercuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
două femei se înțeleseră că ceva nu este în ordine, așa că Stanca se sculă de la locul ei și ceru permisiunea de a se retrage. Domnul încuviință, supusă Stanca se apropie, îngenunche în fața lui și-i sărută mâna. Când trecu pe lângă jilțul doamnei, se aplecă să-i sărute și ei mâna și-i șopti: Arde, maică, arde ca focul! Il chem pe doftor. — Cheamă-l, dar nu aci. Spune-i să aștepte la spătăria mare, că acolo se adună divanul, rosti abia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simțea izolat de ceilalți, îi vedea agitându-se îngrijorați, dar îi și auzea vorbind despre el cumva la persoana a treia, parcă încercând să se scuture de orice implicare. Simțea cum îi ard obrajii, o durere binefăcătoare îl țintuia în jilțul domnesc, simțea că nu poate să se ridice și totuși trebuia să fie energic și necruțător. Trebuia să acționeze, să-i despartă pe cei care cu această ocazie eventual ar complota. — Chemați garda, porunci el aproape țipând. Cei patru dorobanți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aștepta de la viitor. Ușa se deschise cu zgomot și șase dorobanți din gardă, în uniforme de paradă, intrară și dădură onorul la voievod, după ei marele vornic anunță că trimisul padișahului cere să fie primit de domnitor. Brâncoveanu făcu din jilțul său un semn discret cu bastonul scurt ce-l avea în mâna dreaptă. Kuciuk Selin însoțit de doi căpitani de ieniceri apăru în rama ușii, salută cu capul plecat și tot așa înaintă câțiva pași. Ridică privirea și rămase uimit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
despre mine, Mihai Cantacuzino Mărgineanu, de treizeci de ani mare spătar, ce stea am avut? În odaia de lucru a domnitorului, prințul Ștefan tocmai terminase de tălmăcit copia scrisorii trimisă de către Ferriol regelui său, că vodă sări ca ars din jilțul său și prinse a măsura odaia cu pas nervos: Nu înțeleg ce treabă are Ferriol cu banii mei? Fac ce voiesc! Se opri, își aduse aminte de Șerban Vodă și de cum umbla el prin odaie. Începu să zică „Tatăl nostru” în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nervos: Nu înțeleg ce treabă are Ferriol cu banii mei? Fac ce voiesc! Se opri, își aduse aminte de Șerban Vodă și de cum umbla el prin odaie. Începu să zică „Tatăl nostru” în gând. Fața îi deveni calmă. Se așeză în jilț și reluă pe un ton liniștit: Chiar așa, ce-am făcut, ca să mă închidă vizirul? Nu înțeleg politica regelui Ludovic. — Măria ta, taică, n-ai ce să înțelegi. Ce politică poate să facă regele Ludovic, când îi mor de foame
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
primul care intră la noi este domnia ta și după aceea ceilalți... Să nu intri până când n-om da noi semn că ne-am trezit. L-a trezit lumina zilei. Turcul dormise în straie de ienicer, dar se simțea odihnit. Pe jilțul alăturat sofalei erau rânduite frumos hainele sale de ceremonie. Se îmbrăcă îngrijit, se spălă turnându-și singur apă în ligheanul de porțelan de pe lavoarul din lemn de nuc cu tăblia de deasupra din marmură neagră. Se privi în oglinda mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieșea din pădure, pregătirile erau terminate. Constantin Brâncoveanu, având cuca domnească pe cap, îmbrăcat bogat cu caftan de serasir de culoarea lemnului de trandafir, brodat cu flori de mătase neagră și încheiat cu nasturi mărunței de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți marii boieri din alai. Opus lui, lăsând între ei un spațiu cam de treizeci de pași, pe un fel de divan improvizat sta turcește aga Selin Kuciuk. Lângă domn, în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajuns domn. Noi am plâns când ne-a părăsit Scarlat, ni s-a părut că nici pe el nu l-am socotit fala neamului său, iar noi știam că pentru el nu a fost ușor. Brâncoveanu s-a sculat din jilțul său și a ridicat lateral brațele. Mavrocordat nu se aștepta la gest, a sărit în picioare și amândoi s au îmbrățișat cu sinceritate. — Bine-ai venit, măria ta, îmi voi da toată silința să fie spre folos aducerea măriei tale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aruncă o privire nostalgică spre fereastră, îmbrățișând parcă peisajul scăldat în lumina soarelui. Era minunat alcătuit, cu trupul zvelt, îmbrăcat în caftanul ușor, lipsit de orice podoabe, lăsând să i se ghicească la fiecare mișcare încordarea mușchilor. Se duse spre jilțul în care sta marele dragoman, îl ocoli și, în picioare în spatele marelui bărbat, scrută toată adunarea. Puse ușor mâna stângă pe umărul cumnatului său, râse nervos și spuse: — O întâmplare... Care anume? Că m-am împiedicat și mi-am scrântit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care a dat poruncă să fie primiți negustorii. Au intrat făcând temenele după obiceiul turcesc, dar au stat sprijiniți de perete până când au ieșit negustorii ce se aflau acolo veniți înaintea lor. Când au rămas în sală doar vodă pe jilțul său și în picioare spătarul Mihai și prințul Ștefan, s-au apropiat făcând plecăciuni și murmurând cuvinte când grecește, când turcește. — Ce limbă știți să vorbiți mai bine? întrebă Brâncoveanu mirat. — Italiană, serenissime, suntem florentini. Vodă zâmbi, acel zâmbet care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și prințul văzură cum negustorul tânăr dă spătarului o punguță din piele roșie, brodată cu mărgăritare, iar acesta îi înapoiază inelul de pecete. Voievodul zâmbea fermecător și părea a nu fi observat scena de lângă pupitrul cu nestemate. Se așeză în jilț și, mirat, se adresă negustorilor care-și strângeau marfa: După cum văd, voi știți bine cine suntem noi, și de unde venim, noi însă nu știm nimic despre voi, cine sunteți, v-am primit pentru că dumnealui marele spătar Mihai Cantacuzino, unchiul nostru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
curtenitor pe marele stolnic despre cum a fost vremea în țară, despre recolta de grâu, seceriș și altele, apoi adresându-se sfinției sale, se interesă de mersul muncii la tiparnițele de la Vâlcea, Snagov și București. Oftă și, îndreptându și spinarea în jilțul tare, lucrat cu dalta în lemn de nuc, lăsă să i scape ca din întâmplare: — Kuciuk Selin aduce firman de domnie nouă. Beizadea Constantin tresări, sfinția sa care ațipise deschise ochii mari, marele spătar lăsă capul în jos și stolnicul nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fapt nu știa cum să înceapă. Nu dorea să încheie el socotelile; le dorea închise de la sine. Se întoarse spre odaie. Umbra serii îndesise întunericul și ascultătorii săi se simțeau bine, erau apărați ca de o perdea. Se îndreptă spre jilțul său și se lăsă în el obosit, greoi. — Constantine, se adresă el precis, să știi de la noi: mare neam și Bălăcenii, nu de pomană tușa Anca, sora tatii, i-a îndrăgit când s-a încuscrit cu ei. Ducând mâna spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mitropolitul nu mai moțăia, deschisese ochii mari a mirare, marele spătar Mihai ridicase capul surprins și el să audă vorbindu-se așa despre Șerban Vodă și neamul lui. — Ar fi mai multe de spus, interveni vodă, sculându se brusc din jilț. Încercă să se calmeze, își aminti jurământul lui că nu-și va lăsa frământările deslușite de oricine, se îndreptă din nou spre fereastră, căută atent în întunericul de afară, se sprijini de pervaz și începu: — Pe când dumnealui neica Mihai, mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
durere în felul în care-și mișca din când în când capul, încât spătarul Mihai înțelesese că nimic nu se putea schimba din hotărârea ce mocnise în timpul străbătut împreună în caleașcă pe drumul de la Odrii până la Dunăre. Așezându-se în jilțul tare, domnul zâmbi spre fiul său Ștefan, apoi către unchiul Mihai, spunându-i: — Neică Mihai, alege cei mai buni meșteri zugravi ca să facă la Mogoșoaia tavanul sălii celei mari să semene cu tavanele de la Veneția sau de la Roma sau știu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neagră. Își șterse urmele de pe obraji cu o batistă cu dantele de Flandra, se ridică și cu un gest curtenitor își conduse oaspeții spre masa așezată paralel cu peretele nordic al încăperii. Înainte de a-i invita să se așeze în jilțuri, arătă spre icoana Mântuitorului și-i ceru marelui stolnic să rostească rugăciunea cuvenită. Pe nas, stolnicul psalmodie pe grecește ceva aproape neînțeles, ridicând tonul la fiecare sfârșit de verset. Apoi oaspeții își ocupară locurile, în timp ce feciori cu mișcări exacte începură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iubitului ei soț și tot blagorodnicului neamului ei lacrimi neastâm părate și jale necurmată au lăsat, răposând la anul de la Zidirea lumii 7220, Dech 23, astrucându-se cu mare cinste în Sfânta Mitropolia Târgoviștii”. Ștefan, terminând de citit, se prăbuși în jilțul său. Lui Del Chiaro nu-i venea să-și creadă auzului, venise pregătit să învenineze o întrunire de taină cu subiect politic și imprevizibila fire a valahilor iar îi jucase un renghi. Marele stolnic Cantacuzino era încurcat, probabil că îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
viscoli. Spătarul se ridică, făcând un semn discret spre fratele său. Marele stolnic deși ținea să pară încă vioi la cei șaptezeci și trei de ani ai lui, sprijinindu-se cu o mână de masă și cu alta de brațul jilțului în care stătuse, se sculă anevoie în picioare, își îndreptă oftând spinarea și cu un ton de superioritate jignită spuse: Am mai rămâne, fine, dar cum noi l-am adus pe dumnealui spătarul Mihai în sania noastră, n-avem încotro
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nimic tronul Moldovei, în baza promisiunii că va aduce padișahului toate dovezile ca să-l piardă pe Brâncoveanul? Și până la el, Nicolae Mavrocordat, cu patru luni înainte de a muri exaporitul, nu tot asta promisese? Și înainte de asta... Spătarul se ridică din jilțul său. Stolnicul deschise ochii și oftă, încercând să-și miște picioarele. Erau obosiți amândoi și foarte triști. Neică Dinule, să-ți spun una și bună și mă duc să mă culc, că și mâine mai este o zi. Acum zece
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era albul crud al pereților luminați de ferestrele largi orientate spre sud, firidele adânci odihnind volume cu legături scumpe, bancul de tâmplărie cu fel de fel de instrumente așezate într-o ordine desăvârșită, pupitrul dintr-un lemn scump necunoscut spătarului, jilțul cu intarsii de fildeș și sidef, larg ca un fel de tron, și patul îngust, - atât de îngust încât nuți puteai imagina dormind pe el un om întins pe spate, - făcut dintro scândură groasă sprijinită la capete pe doi butuci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de tavan cu trei lanțuri de argint ciocănit, lanțurile nefiind alcătuite din zale separate, ci dintr-un fel de împletitură de frunze, tulpini și mărăcini imaginând cununa de spini a lui Iisus. — Ia loc, spătare Mihai, și prelatul arată spre jilț, eu o să stau pe laviță; doar o clipă, să-mi iau rucodelia: asta este lucrul de mână recomandat de sfinții părinți pentru călugări. Munca la cărți are prea multe ispite și nu lasă libertate sufletului să se roage... Rucodelia aduce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meargă prin sat din casă în casă. Spătarul îl întrebă pe mitropolit din ochi cum să o pună pe perete. — Învierea, așa stă după ce trece Crăciunul, îl lămuri sfinția sa. Agăță icoana la locul ei pe perete, apoi așezându-se în jilț, întrebă nerăbdător: — Și? Mitropolitul, absent, punea în câteva ace fire de mătase de diferite culori. Broda cu mai multe ace deodată, ca și cum nu ar fi urmărit un desen, ci niște gânduri. Reluă în același moment și cusutul și povestirea. Cât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o privire și beizadeaua, cerându-mi binecuvântarea a ieșit pe ușă fără nici un cuvânt. Rămași doar noi, am început smerit să-i explic că-mi pare rău că l-am supărat într-atât încât... Atunci vodă s-a ridicat din jilț și a început cu pas grăbit să străbată odaia dintr-un capăt în celălalt, cum nu l-am văzut niciodată. „Cemi făcuși, sfinția ta, de-mi călcai jurămintele?” Era atâta frământare și tristețe în felul lui de a vorbi șoptit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și o gâfâială repezită îl întrerupea din când în când ca și cum ar fi avut un nod în gât. Lacrimile i se prelingeau pe obraz și măria sa nici nu le simțea. L-am luat pe după umeri dând să-l așez în jilț, dar dânsul s-a învârtit, s-a plecat și, puindu-și capul la pieptul meu în hohote de plâns, a zis: „Crezi sfinția ta că, dacă ar fi fost omenește ușor, ar fi zis Iisus în Rugăciunea Împărătească să spunem
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]