976 matches
-
fapt nu știa cum să înceapă. Nu dorea să încheie el socotelile; le dorea închise de la sine. Se întoarse spre odaie. Umbra serii îndesise întunericul și ascultătorii săi se simțeau bine, erau apărați ca de o perdea. Se îndreptă spre jilțul său și se lăsă în el obosit, greoi. — Constantine, se adresă el precis, să știi de la noi: mare neam și Bălăcenii, nu de pomană tușa Anca, sora tatii, i-a îndrăgit când s-a încuscrit cu ei. Ducând mâna spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mitropolitul nu mai moțăia, deschisese ochii mari a mirare, marele spătar Mihai ridicase capul surprins și el să audă vorbindu-se așa despre Șerban Vodă și neamul lui. — Ar fi mai multe de spus, interveni vodă, sculându se brusc din jilț. Încercă să se calmeze, își aminti jurământul lui că nu-și va lăsa frământările deslușite de oricine, se îndreptă din nou spre fereastră, căută atent în întunericul de afară, se sprijini de pervaz și începu: — Pe când dumnealui neica Mihai, mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
durere în felul în care-și mișca din când în când capul, încât spătarul Mihai înțelesese că nimic nu se putea schimba din hotărârea ce mocnise în timpul străbătut împreună în caleașcă pe drumul de la Odrii până la Dunăre. Așezându-se în jilțul tare, domnul zâmbi spre fiul său Ștefan, apoi către unchiul Mihai, spunându-i: — Neică Mihai, alege cei mai buni meșteri zugravi ca să facă la Mogoșoaia tavanul sălii celei mari să semene cu tavanele de la Veneția sau de la Roma sau știu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neagră. Își șterse urmele de pe obraji cu o batistă cu dantele de Flandra, se ridică și cu un gest curtenitor își conduse oaspeții spre masa așezată paralel cu peretele nordic al încăperii. Înainte de a-i invita să se așeze în jilțuri, arătă spre icoana Mântuitorului și-i ceru marelui stolnic să rostească rugăciunea cuvenită. Pe nas, stolnicul psalmodie pe grecește ceva aproape neînțeles, ridicând tonul la fiecare sfârșit de verset. Apoi oaspeții își ocupară locurile, în timp ce feciori cu mișcări exacte începură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iubitului ei soț și tot blagorodnicului neamului ei lacrimi neastâm părate și jale necurmată au lăsat, răposând la anul de la Zidirea lumii 7220, Dech 23, astrucându-se cu mare cinste în Sfânta Mitropolia Târgoviștii”. Ștefan, terminând de citit, se prăbuși în jilțul său. Lui Del Chiaro nu-i venea să-și creadă auzului, venise pregătit să învenineze o întrunire de taină cu subiect politic și imprevizibila fire a valahilor iar îi jucase un renghi. Marele stolnic Cantacuzino era încurcat, probabil că îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
viscoli. Spătarul se ridică, făcând un semn discret spre fratele său. Marele stolnic deși ținea să pară încă vioi la cei șaptezeci și trei de ani ai lui, sprijinindu-se cu o mână de masă și cu alta de brațul jilțului în care stătuse, se sculă anevoie în picioare, își îndreptă oftând spinarea și cu un ton de superioritate jignită spuse: Am mai rămâne, fine, dar cum noi l-am adus pe dumnealui spătarul Mihai în sania noastră, n-avem încotro
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nimic tronul Moldovei, în baza promisiunii că va aduce padișahului toate dovezile ca să-l piardă pe Brâncoveanul? Și până la el, Nicolae Mavrocordat, cu patru luni înainte de a muri exaporitul, nu tot asta promisese? Și înainte de asta... Spătarul se ridică din jilțul său. Stolnicul deschise ochii și oftă, încercând să-și miște picioarele. Erau obosiți amândoi și foarte triști. Neică Dinule, să-ți spun una și bună și mă duc să mă culc, că și mâine mai este o zi. Acum zece
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era albul crud al pereților luminați de ferestrele largi orientate spre sud, firidele adânci odihnind volume cu legături scumpe, bancul de tâmplărie cu fel de fel de instrumente așezate într-o ordine desăvârșită, pupitrul dintr-un lemn scump necunoscut spătarului, jilțul cu intarsii de fildeș și sidef, larg ca un fel de tron, și patul îngust, - atât de îngust încât nuți puteai imagina dormind pe el un om întins pe spate, - făcut dintro scândură groasă sprijinită la capete pe doi butuci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de tavan cu trei lanțuri de argint ciocănit, lanțurile nefiind alcătuite din zale separate, ci dintr-un fel de împletitură de frunze, tulpini și mărăcini imaginând cununa de spini a lui Iisus. — Ia loc, spătare Mihai, și prelatul arată spre jilț, eu o să stau pe laviță; doar o clipă, să-mi iau rucodelia: asta este lucrul de mână recomandat de sfinții părinți pentru călugări. Munca la cărți are prea multe ispite și nu lasă libertate sufletului să se roage... Rucodelia aduce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meargă prin sat din casă în casă. Spătarul îl întrebă pe mitropolit din ochi cum să o pună pe perete. — Învierea, așa stă după ce trece Crăciunul, îl lămuri sfinția sa. Agăță icoana la locul ei pe perete, apoi așezându-se în jilț, întrebă nerăbdător: — Și? Mitropolitul, absent, punea în câteva ace fire de mătase de diferite culori. Broda cu mai multe ace deodată, ca și cum nu ar fi urmărit un desen, ci niște gânduri. Reluă în același moment și cusutul și povestirea. Cât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o privire și beizadeaua, cerându-mi binecuvântarea a ieșit pe ușă fără nici un cuvânt. Rămași doar noi, am început smerit să-i explic că-mi pare rău că l-am supărat într-atât încât... Atunci vodă s-a ridicat din jilț și a început cu pas grăbit să străbată odaia dintr-un capăt în celălalt, cum nu l-am văzut niciodată. „Cemi făcuși, sfinția ta, de-mi călcai jurămintele?” Era atâta frământare și tristețe în felul lui de a vorbi șoptit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și o gâfâială repezită îl întrerupea din când în când ca și cum ar fi avut un nod în gât. Lacrimile i se prelingeau pe obraz și măria sa nici nu le simțea. L-am luat pe după umeri dând să-l așez în jilț, dar dânsul s-a învârtit, s-a plecat și, puindu-și capul la pieptul meu în hohote de plâns, a zis: „Crezi sfinția ta că, dacă ar fi fost omenește ușor, ar fi zis Iisus în Rugăciunea Împărătească să spunem
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-mă sfinției tale, pleacă și redă-mi împăcarea sufletului. Când vei fi departe îmi va fi mai ușor să te iert. Cred că tot pentru că este un lucru anevoios a spus Dumnezeu să-ți iubești aproapele.” L-am așezat în jilț. Tremura tot și i-am făgăduit că o să plec. Era prea mult zbucium în sufletul lui. Mi-am dat seama că știe tot despre cum am urzit noi să-l scoatem din scaun și atunci l-am întrebat cum o să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din dregătorii, i am scos ca să nu-i văz și să-i pot ierta, rogute pleacă și sfinția ta.” Mitropolitul tăcu. Mihai Cantacuzino observă că sfinția sa nu mai broda pentru că lumina care intra pe fereastră se împuținase; se ridică din jilț și se îndreptă spre geam. — Iar o să ningă, credeam că a stat. Or să se troienească drumurile... Ca din altă lume, grav veni glasul sfinției sale Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei: — Și am venit aci și am stat în post și rugăciune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă mănâncă!” Monahul, speriat, a luat-o în brațe și o legăna ca pe o păpușă, iar ea țipa și mai tare. Vlădica Theodosie, care se sorea și el în pridvor atent la ce făceam noi, s-a ridicat din jilțul ce-i fusese pus anume, s-a apropiat de monah și, blând, ca să nu-l sperie și pe el - își dăduse probabil seama că nici acesta nu era mai mintos decât fetița de patru ani -, începu: „Vino, fata moșului, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în mâneca largă a caftanului tivit cu blană scoase o batistă cu dantele subțiri franțuzești și și suflă zgomotos nasul, prilej pentru a-și șterge ochii. Nu aflase de scrisoare până acum, dar știa că ceea ce conține era adevărat. Din jilțul voievodal din fața lui, Brâncoveanul cu zâmbetul trist parcă-i spunea: „Ce făcuși, neică Mihai?” — Am vrut să aflați și domniile voastre și să ne sfătuim, ca să spuneți ce credeți că ar fi de făcut, spuse vodă prietenește. — Eh, acum când vine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-și sprijinea bătrânețea. Spătarul Mihai era palid la față ca o lămâie, prințului Constantin îi trecuse căscatul, doar vodă asculta, asculta netulburat și, când Ștefan își lăsă ochii în jos vinovat că nu mai avea ce spune, se ridică din jilț și trase concluziile cu bunăvoință: — Înțeleg că nu-i zor și că putem să ne pregătim pentru Sfânta Înviere a lui Hristos în pace, iar după aceea să luăm calea bălților Dunării ca să vedem ce e cu tâlharii care ațin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am fost la Târgoviște. Vorbise atât de răspicat încât ceilalți trei Brâncoveni înțelegeau că nu rămânea loc de comentarii. La denie în biserica domnească erau doar bărbați, doamnele și jupânițele plecaseră la Mogoșoaia să facă pregătiri pentru venirea Paștelui. În jilțul său, vodă încerca în zadar să se concentreze. Se simțea trădat de cei doi unchi și de vărul său, marele logofăt Ștefan Cantacuzino. Simțea minciuna lor ascunzând nu doar realitatea răvașului venit de la Anton Corai, ci niște lucruri mult mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajută-mă să pot ierta, să pot să-mi iubesc vrăjmașii... Denia se termina și arhimandritul ieșit în mijlocul bisericii, aplecând cartea spre lumina pe care o ținea un diacon, prinse a citi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Vodă se ridică din jilț și coborî treapta pentru ca să bată și el cele trei mătănii pe care le cerea citirea rugăciunii: — Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un ciocan inima îi bătea în cap asurzitor. Trebuia să se sprijine, trebuia să se sprijine, și Ștefan nu era în spatele lui, nici Constantin și el trebuia să se sprijine. Un pas înapoi și vodă dădu să se așeze în jilțul domnesc. Gestul brutal al lui Mustafa Aga care îl împinse spre stânga jilțului îl făcu să-și revină. — Mazîl! rosti acut Mustafa. Brâncoveanu, în picioare cu pânza neagră atârnându-i peste caftanul luxos, privea nedumerit spre prietenul lui, capugiul Mustafa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se sprijine, și Ștefan nu era în spatele lui, nici Constantin și el trebuia să se sprijine. Un pas înapoi și vodă dădu să se așeze în jilțul domnesc. Gestul brutal al lui Mustafa Aga care îl împinse spre stânga jilțului îl făcu să-și revină. — Mazîl! rosti acut Mustafa. Brâncoveanu, în picioare cu pânza neagră atârnându-i peste caftanul luxos, privea nedumerit spre prietenul lui, capugiul Mustafa. Liniștea devenise densă și în nemișcarea clipei arcul sprâncenelor domnului se ridica în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beiul Constantin hain și nevrednic de a fi domn al valahilor, poruncindu-i să se supună imbrohorului care îl va duce cu toată seminția lui în fața divanului împărătesc de la Istanbul. Brâncoveanu zâmbea liniștit, ținea mâna dreaptă pe brațul stâng al jilțului domnesc, în spatele lui cei trei prinți, Constantin, Ștefan și Radu, aveau întipărită expresia unei tristeți demne, ca într-un tablou votiv de mânăstire. Ștefan Cantacuzino citea cu noduri și când se poticnea ridica privirea spre boieri și spre tatăl său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poleiau auriu totul, luminând cald, de jos în sus fețele celor ce le țineau în mâini. Vlădica Antim, în odăjdii arhierești negre, cusute pe margini cu argintiu, stăpânea cu glasul lui exact emoția credincioșilor. L-au condus pe Brâncoveanu la jilțul domnesc și l-au așezat de ca și cum ar mai fi fost vodă. Încă pentru bisericile țării el era singurul voievod uns în viață. Se așeză și se lăsă pătruns de solemnitatea momentului, încercând din răsputeri să-și unească rugăciunea sa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în care erau arestați cei patru bărbați din neamul Brâncovenilor intră cu pas de om obosit Mustafa Aga. Îl salută sever pe domn și politicos îi concedie pentru cină pe cei câțiva boieri care-l păziseră. Radu adormise într-un jilț și nu l au trezit, așa că turcul se apropie de Brâncoveanu și le făcu semn și prinților Constantin și Ștefan să se apropie. Șoptit, pândind ca o jivină sălbatică, le spuse că imbrohorul și-a anunțat sosirea la București pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
albe de brad ardeau pocnind și prin ușița deschisă a sobei flăcările jucăușe făceau să pară că pâlpâie lumina lumânărilor. Vodă le spuse noapte bună și se retrase în cealaltă încăpere. Ștefan se ridică și stinse lumânările, apoi își trase jilțul în dreptul focului. Pe rând făcură la fel și ceilalți. Radu se trezise de-a binelea. Nu se știa de unde soseau boieri de ranguri mari sau mai mici cu perine de brocard roșu, le puneau pe dușumele și se așezau în fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]