1,385 matches
-
la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Referință Bibliografică: ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2219, Anul VII, 27 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381192_a_382521]
-
parfum seducător! vârful ierbii se ridică nu se sperie de noapte știe că a doua zi pe cer nu vor mai fi nori mugurii de liliac plesnesc unul câte unul zâmbesc și se minunează, ploaia dulce îi mângăie năzdravan și jucăuș se înalță și el crinul la gradina înflorită privește cu lăcomie grâul a-ncolțit de mult, ploaia caldă îl răsfață vântul pletele-i răsfiră într-un dans seducător nici un pictor n-ar putea să pună pe a lui pânză căprioarele gingașe
PLOAIA DE PRIMĂVARĂ de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381259_a_382588]
-
la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Citește mai mult Trăiesc, sedată, într-un pumn de humăși-mi târâi pașii sub un vraf de nori,Pe-aracii nopții - veștede candori;La o clipire viața se rezumă.Mi-e frica vălul care mă-nfășoară,Al lumii plânset arde-n
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
pân` la subsuoară.De la fereastră-mi strigă universul:„- Fântâna vieții-aproape a secat!“.Sub pleoape, un alt ger nevindecatîși potrivește îndoielnic mersul.Pătrunde iarna sorții pe sub ușă,Lumina aspră, ruptă din zenit,În pragul morții a încremenit;Inspir ninsori din clipa jucăușă...... XVIII. S-AU DESTRĂMAT NINSORILE DIN NOI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. S-au destrămat ninsorile din noi, Zăpada-și scrie ultimul poem; Sub un amurg cu voalurile crem, Redecorăm un vis din
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
bogată, cu iz de rășină. Îl găsea dimineața, în ziua de Ajun și îl admira extaziată. Era o frumusețe! (Se pare că avea bun gust Moșul ăsta, chiar așa bătrân, cum se spunea că este!) Plin de globuri ce sclipeau jucăușe, de beteală multicoloră, de beculețe și bomboane de ... Citește mai mult Călina stătea, împreună cu părinții ei, în camera cu ferestrele spre răsărit, să-l aștepte, cuminte, pe Moș Gerilă. În fiecare an, parcă intenționat să-i facă în ciudă, acesta
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
bogată, cu iz de rășină. Îl găsea dimineața, în ziua de Ajun și îl admira extaziată. Era o frumusețe! (Se pare că avea bun gust Moșul ăsta, chiar așa bătrân, cum se spunea că este!) Plin de globuri ce sclipeau jucăușe, de beteală multicoloră, de beculețe și bomboane de ... XXIII. ÎN PAȘI DE IARNĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Adoarme universul, se scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
LA TURDA PE NOTE MUZICALE ȘI RITMURI CROMATICE Autor: Cristina Oprea Publicat în: Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017 Toate Articolele Autorului E cel mai iubit anotimp pentru că ne descătușează de povara iernii, a frigului, aducând în suflete razele jucăușe ale soarelui și pași spre un nou început. În data de 5 martie 2017 pe „Note de Primăvară” a sosit în Turda solista atât de iubită în zonă - Paula Seling și band-ul său, oferind un concert extraordinar, evenimentul fiind
PRIMĂVARA A SOSIT LA TURDA PE NOTE MUZICALE ŞI RITMURI CROMATICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381579_a_382908]
-
Nu poate însă poeta să nu recunoască această nebunie a poeziei, un donquijotism primejdios de care se teme: „Ce pajiște de gând nebun/ Nădejdile ce mi le pun în scris” (Scrisoare). Numai că bucuria poeziei îi asigură o seninătate copleșitoare, jucăușă, încrezătoare. Primele două volume de poezii (Drum, Darul zilei, Sonete) divulgă un eu poetic încrezător în forțele proprii, o feminitate suavă și luminoasă, care percepe lumea din jurul său ca o poezie: „Cele mai frumoase poeme” sunt „grădinile de meri în
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
în: Ediția nr. 1369 din 30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Copacii mor precum oamenii în pustiu, de secetă, de focul auriu, nici câinii nu se mai opresc pentru un piss, începe drumul către Paradis. Acolo vravia e mult mai jucăușă, Corbii ceremiomioși stau doar la ușă, iar cariul și furnicile lucrează, să roadă-n carnea înmuiată de gălbează. În care limbă noi murim? În geamăt, iar geamătul nu prea se ia în seamă, tradu-l în versuri ori petrece cum
CĂDEREA ÎN PARADIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374413_a_375742]
-
vechi ale clădirii, cu elemente de arhitectură fascinante și se așeză în prima bancă. Era studentă în anul doi la “Facultatea de Geografie“ a “Universității din București“. Lângă ea, luă loc un tânăr negricios, mărunțel, slăbuț și cu ochii alungiți, jucăuși, cu privirea sclipitoare. Se poate? Este liber? întrebă el, cu accent străin. “Este mongolezul din grupa a doua, gândi Ema și-l privi pe sub ochi, în mod discret. Este simpatic, drăguț și politicos. Nu-i ca țăranii noștri, mai bădărani
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
atâta statSi nemișcare, și nimic.... XXIV. VIS DE VARĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015. Dimineață își scrie cu penița de aur O nouă pagină de poveste În jurnalul trecerii mele printr-o lume jucăușa și veselă, Descoperită Acasă, Presărată cu sclipiri solare Și ritmuri electrizante de cântăreți din natură, Rapsozi înnăscuți. Natură virgina își pictează splendoarea ei sălbatică Pe pânză infinită a orizontului, Fremătând de prospețime și culoare. Vântul ștrengar a luat-o haihui
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Fremătând de prospețime și culoare. Vântul ștrengar a luat-o haihui prin lanurile verzi, Fugar într-un picior prin iarbă înfiorata de atâta tinerețe, Hoinărind printre fluturi și maci roșii aprinși, Înnebuniți de doruri abia încolțite În suflete tinere, zburdalnice, jucăușe. Ochii deschiși nu pot cuprinde nemărginirea verde, si-albastra și frematanda, Urechea nu poate percepe în totalitate Simfonia culorilor și murmurul vieții. Mă simt călător purtat pe brațe de îngeri cuminți, Pe aripi de pescăruși ... Citește mai mult Dimineață își
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
poate percepe în totalitate Simfonia culorilor și murmurul vieții. Mă simt călător purtat pe brațe de îngeri cuminți, Pe aripi de pescăruși ... Citește mai mult Dimineață își scrie cu penița de aurO nouă pagină de povesteIn jurnalul trecerii mele printr-olume jucăușa și veselă,Descoperită Acasă,Presărată cu sclipiri solareSi ritmuri electrizante de cântăreți din natură,Rapsozi innascuti.Natura virgina își pictează splendoarea ei salbaticaPe pânză infinită a orizontului,Fremătând de prospețime și culoare.Vantul ștrengar a luat-o haihui prin lanurile
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
să nu-i fure cununa credinței niciodată. Și te mai rog fierbinte, Doamne, trimite îngerul păzitor ca să-i stea alături mereu, mereu." Atunci îngerașul privi cu mare atenție chipul senin al copilului, ochii lui mari, albaștri, privirea lui veselă și jucăușă. Privi și spre chipul îngrijorat al mamei, spre privirea ei ce implora speranța și înțelese. Da, înțelese cu adevarat că acest minunat curcubeu nu răsărise acolo întâmplător. Abia cum înțelesese de ce era acolo, chiar fără să fie o dimineață ploioasă
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
noastre. De la mezeluri la banane și mere, de la brânză la prăjituri, mănâncă de toate și se linge pe buze. Cineva a încercat să-i dea semințe. Le-a spart cu mare poftă, dar a lăsat o mizerie pe jos... Deși jucăușă, a fost cuminte și ascultătoare de la început. N-a ros niciodată încălțăminte sau șosete, de altfel nici nu înțeleg cum pot fi unii câini atât de masochiști. Nu s-a urcat niciodată pe masă, chiar dacă uitam pe acolo diverse bunătăți
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
blocuri frumos aranjate pe marginea străzilor și plin de oameni de toate felurile. Fetița își iubea mama ca pe o icoană și nutrea în sufletul său să ajungă la fel de destoinică și pură ca dânsa când va fi mare. Fiind foarte jucăușă și plină de imaginație fetița inventa în fiecare seară câte o poveste pentru mama ei alegând ca personaj principal un obiect din casă sau pur și simplu transformând întâmplările de peste zi în mici relatări la care adăuga de la sine puțină
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2094 din 24 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎN LOC DE PREFAȚĂ Dragii mei, Tocmai m-am întors dintr-o călătorie mirifică, făcută în cartea cu povești a Marioarei Ardelean. Umerii îmi sunt plini de litere jucăușe, de semne de punctuație și metafore. Aș mai fi zăbovit o vreme, dar m-am grăbit să vă destăinuiesc și vouă ce am văzut și simțit în acea lume fascinantă, atemporală. Vă scriu cu o pană de lebădă, înmuiată în
DIN TAINELE POVEȘTILOR, DE MARIOARA ARDELEAN de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373844_a_375173]
-
razele aurii ale soarelui de primăvară. De asemenea, toamna, în timp ce admir frunzele ruginii când se desprind de pe pomi. În verdele copacilor încă în floare, cât și prin munții natali ori în murmur de izvoare, în miile de culori ale fluturilor jucăuși dar și-n zborul lin de pescăruși... Mă regăsesc diminețile în trilurile canarilor, când din vis mă trezesc, în râsetele copiilor care pe stradă voioși se zbenguiesc. Mă văd prin valurile Dunării „valsând”, prin salutul trimis spre orașul natal, drum
REGĂSIRE (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373889_a_375218]
-
ajuți semenul în afirmarea lui pe drumul adevărului moral ? Se reculese câteva clipe gânditor și - cu un gest reflex - scoase o țigară. Aprinse un chibrit și, trăgând câteva fumuri, așeză bățul arzând pe marginea scrumierei. Îl privi nostalgic până când flacăra jucăușă carboniză lemnul, apoi ridică privirile. - Vedeți, domniile voastre, eu simt întotdeauna ceva straniu atunci când admir un băț arzând. Poate fi - de ce nu ? - o anume trăsătură de caracter. - Îndepliniți mereu același ritual atunci când vă aprindeți o țigară ? - Da ! Privesc admirator spre bărbatul
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
priviri neîncrezătoare și zâmbete ironice. Infractorul și Carmstein se așezară pe două fotolii dinainte pregătite, apoi își pun pe capete căști din care ies sau intră o mulțime de fire viu colorate, făcându-i să semene cu doi roboți. Luminile jucăușe ale ciudatelor aparate pâlpâiră câteva minute, după care cei doi sunt ajutați să se ridice de pe locurile lor. Reporterii se năpustesc spre ei. „Infractorul” se așeză comod pe un scaun și cu un zâmbet ironic pe buze, spuse : - După cum vedeți
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
schimba ! Sunt eu, cel din totdeauna ... Se opri pentru o clipă și - cu un gest reflex - își scoase o țigară. Aprinse chibritul și, trăgând câteva fumuri cu sete, așeză bățul încă arzând pe marginea scrumierei. Îl privi nostalgic până când flacăra jucăușă carboniză lemnul, apoi ridică privirile. - Vedeți, spuse cu o voce domoală, de nerecunoscut, simt ceva straniu atunci când admir un băț de chibrit arzând ... Extrem de surprins, îmi întorc privirile către profesorul Carmstein. Acesta, extrem de detașat, arboră un mic zâmbet superior în
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
peste tot și a fost încântat de felul în care era organizat apartamentul... S-a oprit apoi în mijlocul sufrageriei, lângă mine. Fără să-mi impun, m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
inimă buimacă, Fără de păcat și tristă, Ne-nvățată să petrecă, Nici nu știe... că există. Femeia din volumul de poezie Patimi și iubiri trebuie iubită, fără să fie înțeleasă, așa cum este ea: capricioasă, voluptoasă, aprigă, frumoasă, drăgăstoasă, misterioasă, languroasă, tandră, delicată, jucăușă, solemnă. De fapt, bărbații scriu cele mai frumoase poezii de dragoste învăluiți în misterul pe care îl conferă însăși feminitatea. Ce poate mai frumos decât aceasta declarație de dragoste? Te iubesc cum n-am iubit vreodată, Te iubesc de-i
PATIMI ȘI IUBIRI, DRAGOSTE ȘI RECUNOȘTINȚĂ de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375625_a_376954]
-
Și-n ostrov de gânduri dense trec gondolele cu fluturi, Umbre urca treaptă zilei amintind de începuturi. De prin veri, de nicăieri joc abandonat mă cheamă, Când o candela aprind licurici neluați în seamă. Șoaptă unei vechi ispite se strecoară jucăușa Cu magia unui dor printr-o-ntredeschisa ușa. Se așterne liniștită ațipind în cuib de suflet, Se preface abătuta, gânditoare la ce cuget, Dar din când în când oftează, în tăcere, vinovată, Amintindu-și c-a intrat pe furiș, fără să bată
ȘOAPTA UNEI VECHI ISPITE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371844_a_373173]
-
iasă din cotlonul ei, s-o pici cu ceară. A scos de-acolo doar câteva șuvițe de păr, printre care a strecurat luciul privirii sale iscoditoare. Doar câteva secunde, până când un colindător i-a transmis un semnal încurajator : bauu! Și jucăușele șuvițe au dispărut imediat. De câteva ori a zbughit-o din casă, după colindători. Să-i vadă acolo, în tainița misterioasă a nopții, luminați doar de un fir de rază ce răzbătea prin perdeaua de la fereastră. Cum mai luceau clopoțeii
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]